CE NE TRANSMIT MÂINILE ȘI DEGETELE CELORLALȚI?

Limbajul non-verbal transmite o mulțime de informații despre persoana aflată în fața ta. Fie că vorbim de mimică, de postură sau de gestică, comunicarea non-verbală poate dezvălui elemente care, la prima vedere par a fi camuflate de către interlocutor.  Chiar și atunci când sunt controlate, gesturile și mimica pot lăsa să transpară mesaje, emoții sau sentimente care, altfel, s-ar dori a fi reprimate. Să discutăm puțin despre ceea ce ne transmit gesturile mânilor și degetelor celorlalți atunci când comunică cu noi.

De fapt, atunci când gesticulăm, mâna, brațele și degetele sunt în contact direct cu subconștientul nostru şi, cum conexiunea lor este instantanee, ea dezvăluie cu atât mai mult starea reală a interlocutorului tău.

Primul factor ce trebuie luat în considerare este poziţia interlocutorului nostru, adică dacă stă în picioare sau este aşezat. Aceasta îşi are importanţa sa deoarece:

Atunci când stăm în picioare, suntem mai conştienţi de corpul nostru şi ne controlăm mai bine modul în care ne “afișăm” corpul, în timp ce atunci când suntem aşezaţi, suntem mai mult în reflecţie şi uităm mai uşor de corpul nostru; mâinile însă continuă să vorbească.

În poziţia stând, de exemplu, dacă mâinile interlocutorului tău sunt deschise, poţi deduce de aici că e destins, relaxat, deschis spre a povesti și împărtăși. Invers, dacă mâinile sunt strânse, interlocutorul tău este fie stresat, fie concentrat; deschiderea sa este nulă sau, oricum, minimală.

În poziţia şezând, mâinile pe faţă indică limpede ceea ce simte interlocutorul. Dacă interlocutorul tău îşi închide pumnii, înseamnă că trăieşte un stres; dacă pumnii sunt contractaţi, la fel e şi restul corpului.

Totuşi, dacă e mai destins, îşi va deschide mâna pentru a şi-o pune pe faţă (de obicei pe bărbie). De asemenea, dacă doreşte să se detaşeze pentru a reflecta, poate să-şi pună dosul mâinii pe faţă, ca şi cum ar vrea să te respingă.

Rezumând:

  • destindere, deschidere: mâna deschisă;
  • stres: mâna închisă;
  • reflecţie: dosul mâinii la bărbie.

Dacă este adevărat că gesturile şi mimica actorilor şi ale oamenilor de televiziune trebuie studiate şi planificate în cele mai mici detalii, lucrurile stau altfel în cazul muritorilor de rând. Gesturile prea studiate îţi vor crea imaginea unei persoane false şi afectate, cu o personalitate artificială.

Niciodată, cu excepţia cazurilor în care o faci cu un scop precis, nu trebuie să-ţi înfrânezi spontaneitatea. Lasă teatrul în seama actorilor.

Mâinile tale, la fel ca restul corpului, trebuie să se anime în funcţie de discursul pe care îl ţii; ele trebuie să servească la a sublinia o expresie, o afirmaţie sau o negaţie, o recomandare, un îndemn etc. Mâinile trebuie utilizate pentru a sprijini, a susţine, a invita, a puncta un cuvânt sau o idee.

Gesturile începute (ca şi frazele) trebuie duse până la capăt. Fereşte-te de gesturile vag schiţate care ar risca să provoace un dezechilibru, atât interlocutorului tău, cât şi ţie. Mişcările mâinilor nu trebuie niciodată să formeze o gesticulaţie neîntreruptă, căci în acest caz nu vor mai spune nimic.

Pentru că mâna poate atinge și mângâia masa; pentru că poate să ia şi să se lase luată, să dea şi să se dea; pentru că ea are acces la toate celelalte părţi ale corpului, micul lexic ce urmează îţi va oferi interpretarea principalelor sale gesturi.

GESTURI CU MÂINILE

  1. Mâinile de-a lungul corpului: calm, stare de bine, absenţa încordării.
  2. Mâinile în buzunare:
    • rezervă, introversiune;
    • aroganţă;
    • ipocrizie, viclenie, minciună.
  3. Ascunderea palmelor: ezitare, dubiu, disimulare.
  4. Ascunderea mâinilor între picioare: timiditate, lipsă de încredere în sine.
  5. Mâinile care încearcă să se ascundă (persoana nu mai ştie unde să şi le pună …): nerăbdare, dorinţa de a pune capăt conversaţiei.
  6. Mâinile crispate sau care se frământă:
    • nervozitate, tensiune, stânjeneală sau inhibiţie ;
    • gest defensiv, atunci când planează o ameninţare ;
    • dorinţa de a-şi controla deplin mişcările mâinilor.
  7. Gestul de a se juca cu degetele: nervozitate.
  8. Gestul de a se juca cu lobii urechilor sau cu cravata: nervozitate atribuibilă unei atracţii fizice.
  9. Gestul de a bate darabana cu degetele într-o masă: nerăbdare.
  10. Punerea mâinilor pe masă, cu palmele lipite de tăblie:
    1. energie, dinamism,
    1. încredere în sine;
    1. familiaritate.
  11. Frecarea mâinilor una de alta: mulţumire.
  12. Mâna întinsă, cu palma orientată în sus:
    1. spontaneitate, simpatie, spirit deschis şi franc, spirit de decizie;
    1. fidelitate, sinceritate, loialitate ;
    1. bună-credinţă.
  13. Ambele mâini întinse, cu palmele orientate în sus: pacifism, dorinţă de reconciliere, de apropiere; capitulare.
  14. Mâna întinsă, cu palma orientată în jos: tentativă de dominare; dorinţă de a controla, de a supune.
  15. Ambele mâini întinse, cu palmele orientate în jos: dorinţa de a reinstaura calmul
  16. Mâna întinsă, cu palma orientată în jos şi arătătorul întins: agresivitate, intenţii răuvoitoare, violenţă, intimidare.
  17. Mâna (mâinile) cu palma (palmele) îndreptate spre exterior (sau spre celălalt): dezangajare, recul, respingere; gest de autoprotecţie.
  18. Mâna (mâinile) cu palma (palmele) îndreptate spre interior (spre sine): dorinţă de a convinge, de a face să i se împărtăşească dorinţele, ideile.
  19. Mâinile întinse, cu palmele faţă în faţă: dorinţa de a emoţiona, de a convinge atingând fibra afectivă a interlocutorului.
  20. Mâna întinsă moale sau timid, cu palma orientată în jos: lipsă de sinceritate şi de hotărâre; lipsă de atracţie faţă de această întâlnire.
  21. Mâna deschisă (cu palma orientată în sus şi degetele uşor depărtate) care „mătură” oamenii: dorinţa de a implica toţi interlocutorii în conversaţie.
  22. Mâna închisă, strânsă pumn: convingere, determinare, certitudine; agresivitate; stres.
  23. Mâna închisă, fără să fie strânsă pumn, direcţionată dinspre pieptul vorbitorului spre pieptul celui care ascultă: dorinţa de a convinge, de a captiva; determinare în discurs.
  24. Pumnul în dreptul feţei: agresivitate latentă; negativism, închidere, furie.
  25. Mâna deschisă în dreptul feței: teamă, angoasă, nervozitate, încordare.
  26. Faţa sprijinită în mâinile deschise: stare de bine, destindere, relaxare, repaus.
  27. Mâinile cu degetele strâns încrucişate: închidere, recul, retragere.
  28. Mâinile cu degetele încrucişate sau doar împreunate, ca pentru rugăciune: gest de protecţie.
  29. Mâinile împreunate pe piept: ezitare.
  30. Mâinile cu degetele formând un triunghi cu vârful în sus: încredere în sine, mare stimă de sine; vanitate, aroganţă.
  31. Mâna deschisă, prezentată pe lat: agresivitate, tentativă de intimidare, ameninţare; furie, dorinţa de a pune capăt unei situaţii dezagreabile sau deranjante

GESTURI CU MÂINILE LA CAP

  1. Sprijinirea capului în mâini: plictiseală, apatie.
  2. Capul sprijinit într-un pumn: reflecţii intense şi problematice.
  3. Capul înclinat, susţinut de o mână: lehamite, oboseală.
  4. Capul între pumnii strânşi: întoarcere totală spre sine.
  5. Scărpinarea capului: nervozitate.
  6. Trecerea mâinii peste ceafă sau prin vârful capului: dorinţa de a fugi; incapacitatea de a lua o decizie sau de a găsi o soluţie.
  7. Gestul de a se juca cu o şuviţă de păr: dorinţa de a seduce; îndoială, ezitări, tergiversări; plictiseală, dezgust.
  8. Trecerea constantă a mâinii prin păr: atracţie fizică, dorinţă sexuală, senzualitate.

GESTURI CU MÂINILE LA FRUNTE

  1. Mâna pe frunte: concentrare, reculegere, reflecţie.
  2. Unul sau două degete pe frunte: concentrare, reculegere, reflecţie, dar în măsură mai mică decât mai sus.
  3. Fruntea sprijinită de palmă: căutarea unei soluţii.
  4. Masarea tâmplelor: retragere, introversiune.

GESTURI CU DEGETELE

Degetele pot traduce şi ele starea de spirit a interlocutorului tău, fie că se mângîie sau se scarpină.

Policarul

Atunci când degetul mare este ridicat sau îndreptat spre exterior, e semn că interlocutorul tău se află într-o stare de spirit pozitivă, adică în modul activ, gata să comunice. Dacă, dimpotrivă, policarul este întors spre mână sau îndoit în palmă, înseamnă că interlocutorul e întors spre sine.

Indexul

Indexul este degetul cu care arătam şi ordonăm lucruri: el evocă autoritatea şi afirmarea de sine. Dacă interlocutorul tău îşi ascunde indexul în cealaltă mână, gestul semnifică faptul că se teme să se afirme sau să-şi „impună autoritatea”. Dacă îşi scarpină indexul, înseamnă că discursul sau fermitatea ta îl deranjează, dar nu îndrăzneşte să intervină.

Degetul mijlociu

Acest deget face trimitere la creativitatea noastră, la nevoia noastră de libertate, precum şi la sexualitatea noastră. Dacă interlocutorul tău îşi scarpină degetul mijlociu, înseamnă că îşi reprimă ori îşi înăbuşă visele, dorinţele profunde, chiar dorinţele sexuale.

Inelarul

Nu te vom învăţa cu siguranţă nimic nou spunîndu-ţi că acest deget este cel al uniunii, al angajamentului şi, prin extensie, al asocierii. Dacă persoana din faţa ta îşi scarpină inelarul, probabil că are o problemă relaţională dintr-un punct de vedere mai general.

Auricularul

Degetul mic trimite la inimă şi la sentimente. Scărpinarea lui exprimă de obicei o carenţă sau o privare afectivă.

Lasati un comentariu