CUM SĂ ABORDĂM NECAZURILE

Modul în care reacționăm la problemele, mai mari sau mai mici, care apar continuu pe parcursul vieții este determinat de caracterul pe care îl avem. În fața marilor necazuri, oamenii aleg să reacționeze diferit. Însă nu uitați: reacțiile sunt alegerile noastre.

Noi decidem cum reacționăm.

• Alegem să luptăm sau alegem să renunțăm?
• Alegem să mergem mai departe sau alegem să ne întoarcem?
• Alegem să îndurăm sau alegem să ne lamentăm?

Toate țin de noi.

“Viața constă numai 10% din ceea ce ni se întâmplă și 90% din modul în care tu reacționezi la ceea ce ți se întâmplă.” (Stephen Covey)

Există o povestire foarte frumoasă care reflectă într-in mod inedit ceea ce am spus mai sus.

Se spune că la curtea unui mare rege, era un bucătar faimos care avea o fiică. Fiica sa se îndrăgostise de fiul regelui, însă acesta nu a vrut-o de soție pentru că, deși era deșteaptă și frumoasă, nu era dintr-o familie nobilă.

Iubirea-i fiindu-i respinsă, fata căzu într-o mare depresie, se închise în cămara sa și nu făcea nimic altceva decât să stea în pat și să plângă.

Văzând că fiica sa plângea încontinuu și refuza să mănânce, tatăl ei – care o iubea ca pe ochii din cap – reuși, într-una din zile, să o aducă în bucătăria în care gătea numai bunătăți pentru familia regală.

De când intră în bucătărie, fata observă, pe masa mare din fața sa, trei alimente: morcovi, ouă și cafea.

“Să știi că nu vreau să mănânc nimic”, îi spuse fata tatălui ei ștergându-și lacrimile care-i curgeau pe obraji.

“Aș vrea mult să mănânci ceva, îi spuse tatăl, dar îți respect dorința. Însă am să vreau să te uiți bine la cele trei alimente din fața ta. Și am să te rog să observi ceea ce se va întâmpla cu fiecare dintre ele în următoarele minute”.

Apoi, bucătarul luă trei vase, pe care le umplu cu apă, și le puse la foc pentru ca să fiarbă. În primul vas puse morcovii, în al doilea puse ouălele și în al treilea puse cafeaua. Fata privea mirată la cele făcute de tatăl ei, neștiind la ce să se aștepte. După ce vasele au dat în clocot, bucătarul mai așteptă vreo douăzeci de minute și stinse focul. Scoase morcovii și ouăle din vase, și turnă cafeaua aburindă într-o ceașcă.

“Bine, tată, și ce-i cu astea?!”, întrebă fata și mai mirată ca la început.

“Draga mea”, răspunse tatăl, “aș vrea să te uiți bine și să-mi spui care dintre cele trei alimente crezi că ești tu.”

Fata se încruntă puțin privind cele trei alimente de pe masă, dar ochii îi sclipiră, semn că îi plăcuse provocarea.

“Hmmm, ia să vedem …”, spuse ea, privind cu luare aminte la cele trei alimente. “Morcovii au fost tari la început, dar acum sunt moi și fărâmicioși. La fel se întâmplă și cu unii oameni care par a fi tari în viață, dar care, atunci când apar necazurile, inima li se înmoaie și sufletul se fărâmă. Nu-i așa, tată?”

Bucătarul zâmbi subțire pe sub mustață, dând aprobator din cap.

“Hmm … Să mergem mai departe!”, continuă fata. “Ouălele  erau fragile la început, imediat se spărgeau dacă le scăpai puțin, iar acum sunt tari. La fel sunt și unii oameni care par a fi fragili în viață, dar care, atunci când dau de necaz, se întăresc și fac față mai bine necazului. Însă și inima și sufletul li se întărește. Devin împietriți, necruțători, insensibili la necazurile celorlalți.

În schimb cafeaua … oh! – acum îmi dau seama! … cafeaua! …”, exclamă ea și două lacrimi mari de iubire răsăriră în colțurile ochilor ei. “Cafeaua … din tăria bobului, râșnită în praful aromat și aruncat în apă, îi schimbă gustul. Schimbă apa fiartă fără gust în licoare aromată și-i dă putere, savoare și-l ține treaz și fericit pe cel ce-o savurează. Așa sunt unii oameni care, asemenea pudrei de cafea, chiar de par a putea fi spulberați oricând de necazuri, nu numai că nu cedează, dar se fac mai buni, mai puternici și îi schimbă și pe cei din jur, făcându-i să treacă mai ușor peste necazuri”.

Privi cu drag la tatăl său și spuse: “Știu ce am fost până acum de când m-a lovit necazul. Dar nu mai vreau să fiu. Am fost un morcov, dar vreau să fiu cafea! Îți mulțumesc, tătuțule, pentru lecția de viață”.

Se apropie de bătrânul bucătar, îl îmbrățisă și-l sărută apăsat pe obraji, în timp ce el o mângâie pe cap.

“Și-acum hai să mâncăm ceva ușor!”, spuse fata cu vioiciune. După care continuă: “Dar să nu uităm să bem cafeaua asta până nu se răcește că prea frumos miroase … Și ar fi păcat!”

Modul în care reacționăm la problemele cu care ne confruntăm determină succesul sau eșecul nostru în viață.

Aruncați-mă între lei înfometați și mă voi întoarce la voi în fruntea lor!

Fiecare problemă de care ne lovim are și o parte pozitivă:

• ori ne este dată ca o lecție din care să învățăm ceva,
• ori ne este dată pentru ca să conștientizăm anumite lucruri,
• ori ne este dată pentru a ne întări.

Gândește-te la problemele și necazurile pe care le-ai avut mai de demult și vei vedea că ți-au fost date spre binele tau (chiar daca atunci nu puteai să-ți explici de ce ți se întâmplă ție așa ceva și chiar dacă atunci te dureau foarte tare).

De foarte multe ori, necazurile care te lovesc îți sunt date pentru că faci ceva greșit.

Cu cât greșeala este mai mare și cu cât persiști mai mult în greșeală, cu atât necazurile sunt mai mari.

Cu cât deviezi mai mult de la calea ta, cu atât vei suporta corecții de traiectorie mai mari.

Vocea din capul tău îți spune ce faci greșit. N-o ignora! Ascult-o!

Depinde de tine dacă alegi să te lași doborât(ă) de necazuri sau alegi să culegi ceva din ele, să înveți ceva despre tine și cei din jurul tău, și să mergi mai departe.

Tu decizi dacă te lași doborât(ă) și mâncat(ă) de lei sau ieși din groapa în care ai căzut și mergi mai departe. În fruntea lor …