Mă întâlnesc ieri, la o cafea, cu o prietenă.
Ne cunoaștem de mai mult timp decât vă puteți imagina (și de aceea nu o să vă spun de cât timp, dar și pentru a nu devoala identitatea și, mai ales, vârsta damei respective). Nu știu de ce, dar majoritatea femeilor cu care mă întâlnesc mi se confesează. Cred că fața mea inocentă și modul în care empatizez cu ele le fac pe femei să aiba încredere în mine. Mai e și vârsta care mă recomanda a nu fi un pericol pentru ele. În nici un sens. Eu mă simt măgulit și chiar mi-am pus problema să-mi schimb meseria.
Din vorbă în vorbă intrăm pe partea de subiecte PF (adica psihologico-filosofice, un surogat inventat de mine pentru clasicul NF). Trăgând ușor din țigara electronică pe care tocmai și-o cumpărase, făcu o mică pauză pentru a da afara fumul albăstrui cu aromă de mere verzi, și-mi spuse:
“Știi, sunt cu amețitul meu de mai bine de zece ani. De când l-am cunoscut și până acum vreo șase luni nu l-am înșelat niciodată. Fizic.”
Tresar la “Fizic”-ul ăla încercând să înțeleg ce vrea să spună cu asta. Dau să arunc o întrebare, dar ea continuă fără întrerupere.
“Știi că, acum trei ani, m-a și cerut în căsătorie.”
Mi se încruntă expresia feței și mă gândesc la ce a trebuit să aștepte atât pe “amețitu’” pentru ca să facă pasul ăsta. O știam fată hotărâtă. Și, oricum, după cum spune și Pr. Nicolae de la Valea Plopului, îți ia minim trei săptămâni și maxim trei luni de zile pentru ca să-ți dai seama dacă ai în față viitorul soț sau nu. A sta mai mult de trei luni e pierdere de timp (mai ales pentru fete) și trebuie făcut testul suprem.
“A fost foarte romantic”, continuă ea. “M-a dus la un restaurant, a căzut în genunchi, mi-a dat inelul și m-a cerut. Ce mai: ca în filme!”
“Păi, și ce s-a întâmplat?” zic eu, real interesat de situație.
“Știi, eu sunt din cale afară de curioasă. Tot timpul, în minte, compar”, spune ea. Și tot ea continuă, citindu-mi nedumerirea din privire: “Adică văd un tip fain, atrăgător, și mă gândesc cum ar fi să fac dragoste cu el. Mă gândesc oare cum m-aș simți? … Ei bine, acum șase luni de zile, eram la o petrecere organizată de firmă la Poiana, amețitu’ meu era plecat în delegație, iar eu am văzut un tip super-sexy și, din vorbă în vorbă, am ajuns la el în cameră. A fost cea mai sălbatică noapte de dragoste pe care am avut-o vreodată. A fost prima dată când am avut orgasm. Și, de atunci, ne-am mai tot întâlnit. Destul de rar, ce e drept, dar de fiecare dată la fel de intens. Și-acum nu știu ce să fac?”
“Păi, de ce nu te măriți cu Tarzan ăsta, dacă zici că e bun finalizator?”, arunc eu pastila de dragul ipotezei.
“E însurat”, zice ea. “Și are și doi copii”, spune prietena mea suspinând și trăgând agitată din țigaretă. “Și, oricum, n-aș putea să-l înșel pe amețitu’ meu …’”.
Mă uit la fumul albăstrui care se ridică ușor de pe buzele frumos arcuite ale prietenei mele, gîndurile mă poartă spre orgasmul deceniului și-mi vin în minte vorbele lui Tudor Musatescu:
“Femeile nu înșală, ele compară …”
PS: Sper ca v-ați prins că NF-ul de care vorbeam mai sus vine de la “neuro-filosofice” …
PS1: Testul suprem constă în intrebarea: “Vrei să te căsătorești cu mine anul ăsta?” Dacă amețitu’ spune “Da” înseamnă că și-a revenit. Dacă amețitu’ spune “Nu”, atunci lasă-l în secunda 2. Pentru că e pierdere de timp și, pentru că atunci când o să se plictisească (dupa câțiva ani buni ai tăi), o să găsească una mai tânără și o să te lase ca pe o cârpă în drum. Vorbesc pe bune, fetelor!
0 Comments