Te gândești că el este bărbatul pe care vrei să-l păstrezi? El este cel cu care dorești să-ți petreci viața? El este “alesul”? Hmmm … Asta e valabil până în seara când trebuie să ieșiți la o cină romantică în doi, iar el nu mai apare. Îl suni și nu răspunde, așa că îi lași mesaj în speranța că o să-l vadă. Suni pe la 2-3 prieteni comuni pentru ca să încerci să dai de el și … nimic. Deja a trecut mai bine de jumătate de oră (dacă nu o oră întreagă), iar pe el, pe “alesul”, parcă l-a înghițit pământul.
Apoi, când te sună a doua zi inocent ca o floare, nu numai nu își cere iertare pentru că nu a venit la cina romantică, dar nici măcar nu menționează ceva despre acest eveniment. Iar când îi reproșezi că a uitat de întâlnirea voastră (ce trebuia să fie romantică), spune că este vina ta pentru că tu ai înțeles greșit: nu era vorba de sâmbăta asta, ci de cealaltă!
Închizi telefonul uluită, nemaiștiind ce să crezi.
Culmea este că data viitoare când se repetă situația (sau se întâmplă ceva similar – un film ratat, un sfârșit de săptămână care trebuia petrecut în doi la munte sau la mare, o petrecere la care el a fost, dar îți spune ca tu ai uitat de ea etc.), începi să te îndoiești de tine, nu de relație. Mai ales că el îți arată mereu că este vina ta. Câteodată el este îngăduitor cu tine, dar de cele mai multe ori îți reproșează că nu-ți mai pasă de relație, deși tu nu știi ce anume să mai faci ca să-l mulțumești pe “iubi”. Te vezi cu el mai rar decât la început (sau tot la fel de rar), și mai mult în casă (de preferat, el vine la tine) decât afară. El vine, face dragoste cu tine și … pleacă (pentru că trebuie să se întâlnească cu un prieten cu care are de rezolvat o afacere).
Începi să-ți pui tot felul de întrebări: “Ce anume fac greșit?”, “De ce mi se întâmplă așa ceva?” și te trezești plângând cu hohote, cu capul în pernă pentru că ai impresia că nu ești suficient de bună.
Dacă ai ajuns până aici cu scenariul tău și te regăsești în cele de mai sus, atunci e momentul să oprești toată nebunia asta! Viața este mult prea scurtă pentru a pierde timpul cu cineva care nu te prețuiește.
Unele dintre clientele mele s-au izbit deja de astfel de scenarii și au conștientizat (mai repede sau mai încet, mai devreme sau mai târziu) pericolul care le paște stând în preajma unor astfel de bărbați nesiguri pe ei înșiși, slabi de caracter. Există multe scenarii pe care un bărbat nesigur pe sine le joacă într-o relație, însă trei dintre ele se întâlnesc mai des.
1. Scenariul: “Numai tu ești de vină”
Cuvintele pot răni la fel de mult ca și loviturile. Singura diferență constă în faptul că ele nu fac vânătăi, însă lasă urme urme profunde la nivel sufletesc, mai ales dacă sunt spuse constant și atunci când nu te aștepți. Unele persoane sunt experte în a-și alege cuvintele pentru a obține un impact maxim asupra celorlalți. Iar cuvintele nu dor mai tare ca atunci când sunt spuse de cineva la care chiar ții cu adevărat. Limba nu are oase, însă poate “zdrobi” o inimă.
Îmi amintesc că timp de vreun an de zile am făcut coaching cu Ana, o fată extrem de timorată. Ajunsese la mine pentru că încrederea ei în sine era la un nivel extrem de scăzut, iar ea conștientizase acest lucru, dar avea nevoie de un impuls pentru a ieși din “groapa” de resemnare în care căzuse. Era la prima ei iubire după anii tumultoși din liceu, și găsise un băiat la care ținea foarte mult. Însă acel băiat fusese crescut de o bunică cu mari probleme de sănatate mintală. Fata ei, adică mama băiatului, rămăsese însărcinată după prima noapte petrecută cu iubitul ei și, după nașterea băiatului, a plecat la iubitul ei în Italia, de unde nu s-a mai întors.
Ca urmare, acest băiat cu care stătea Ana fusese crescut de o bunică care se trezise că trebuie să o facă pe mama fără voia ei, la o vârstă la care credea că o să se odihnească și ea. Frustrarea de a crește singură (bărbatul ei murise devreme, pe la vreo 45 de ani, de un atac de cord) încă un copil, a făcut-o să-și învinuiască nepotul de orice lucru neplăcut care i se întâmpla. Neputând să-și reverse supărarea pe fiica care o părăsise și o lăsase cu un nepot de crescut, ajunsese ca să facă din nepot un țap ispășitor pentru toate.
Cum credeți că era acest băiat în relația sa cu Ana? Exact așa cum fusese bunica sa în relația ei cu el. Ana era vinovată pentru toate relele care se întâmplau în casă, în afara casei, la serviciu, în oraș, în țară, pe Planetă!
Am lucrat un an de zile cu Ana până a reușit să-și recapete încrederea în sine și strălucirea. M-a invitat și la nunta ei, unde m-am bucurat să o văd mireasă alături de un băiat care chiar ținea la ea (pe celălalt l-a părăsit la vreo șase luni după ce începuse ședințele de coaching).
Cel care te găsește pe tine mereu vinovată de tot ceea ce se întâmplă, nu are stimă de sine, dar nu vrea să recunoască acest lucru.
Ca urmare, el trebuie să găsească un “țap ispășitor” pe care să dea vina pentru tot ceea ce nu merge bine în lume (de la lipsa promovării la serviciu la căderea guvernului, de la ratarea unei rețete la lovirea mașinii în parcare, de la inundația pricinuită de vecinul de sus la concedierea de la locul de muncă). Îi este mult mai ușor și mai comod să dea vina pe tine decât să se uite la propria persoană și să conștientizeze problemele cu care se confruntă (propria ratare – pe care o bănuiește, însă nu vrea s-o conștientizeze). Dacă comportamentul său este format și pe baza unui model pe care l-a văzut în familie atunci când era mic, atunci lucrurile se complică și mai tare. Învinovățirea și proiecțiile din copilărie/adolescență pot fi în mare parte subconștiente, dar asta le face și mai periculoase pentru o relație.
Dintr-un astfel de scenariu nu poate ieși nimeni învingător: nici tu și nici el (chiar dacă el crede că îți este superior și că va ieși învingător). Este un joc care nu are învingători, ci doar învinși.
Ce să faci dacă cineva te învinovățește pentru tot ceea ce se întâmplă pe Planetă?
În primul rând, încearcă să te detașezi puțin. O separare temporară ar putea să te ajute să vezi mai clar și să cântărești mai bine ceea ce ți se întâmplă. De asemenea, fă-ți timp pentru a discuta problemele tale cu cea mai bună prietenă, cu un coach sau cu un terapeut.
Meditează sau discută despre cât de responsabilă ești pentru ceea ce (ți) se întâmplă. Te trezești că, de cele mai multe ori, tu ești persoana care învinovățește sau care este învinovățită?
Dacă te regăsești mai mult în rolul persoanei care este învinovățită, atunci încearcă să conștientizezi când se întâmplă acest lucru (adică – în ce fel de situații se întâmplă). Dacă el te face să te simți vinovată de fiecare dată când încerci să te apropii de el (atunci când îi spui că vrei să-i cunoști prietenii sau părinții, sau când vrei să vă mutați împreună, sau când vrei să ieșiți mai mult timp împreună etc.) sau când te simți deosebit de bine cu tine însăți sau când ai o zi foarte bună – atunci e cazul să ai o discuție foarte serioasă cu prietenul sau partenerul tău.
Nu este normal ca el să se răzbune pe clipele în care tu ești fericită și el nu.
Și nici nu este normal ca tu să fii extrem de deschisă cu el, iar el să se ascundă de tine.
Dacă discuți cu el pe această temă și te trezești că iar te învinuiește pentru faptul că relația nu merge, atunci este timpul să te eliberezi din cușca vinovației în care te afli și să pleci. Atenție! – Orice clipă în plus petrecută într-un astfel de scenariu poate avea consecințe grave asupra sănătății tale mintale.
2. Scenariul: “Nu ești bună de nimic”
Dacă în scenariul de mai sus tot ceea ce se întâmplă rău în lume este din vina ta, în acest scenariu tu nu ești bună de nimic și trebuie să-i fii recunoscătoare lui pentru că este cu tine. Numai că-ți va reaminti în mod constant că tu nu ești în stare de a face ceva măreț și important. De aceea el nu înțelege de ce îți pierzi timpul pe la cursurile alea la care te trimite firma sau de ce cheltui bani pe programe de dezvoltare personală, sau de ce citești cărți de carieră, sau de ce faci cursul ăla de management de proiect etc. – că “oricum nu ești bună de nimic și nu se prinde nimic de tine”.
Câteodată nu se mulțumește numai să-ți aducă aminte că ești nulă ca persoană, însă te mai și face de râs în fața tuturor prietenilor sau a părinților (și ai lui și ai tăi). Și atunci te simți ca în bancul acela cu Gheorghe care își duce gloaba la târg (evident că tu ești … gloaba):
Cică într-o bună dimineață, sătul pe toate câte i le făcea gloaba sa, Gheorghe se hotărăște s-o ducă la târg. Ajuns acolo, nu trecu mult și lumea începu să-l întrebe:
– Cum trage calul ăsta la căruță, bade?
– D-apăi, nu prea trage.
– Da’ la plug trage?
– D-apăi, nici la plug nu prea vrea.
– Atunci, o fi bun de călărit …
– N-aș crede …
– Păi, bine, bade, atunci de ce l-ai adus la târg ca să-l vinzi?
– Păi, nu l-am adus ca să-l vând.
– Dar, de ce păcatele mele, l-ai adus atunci la târg?
– Apăi, l-am adus la târg ca să-l fac de rușine.
Lăsând gluma la o parte, cam asta ți se întâmplă și ție. Ori că ieșiți cu prietenii la film, ori că vin ei la voi de ziua ta, ori că vă duceți la ai lui pentru că v-au invitat la masa de Crăciun, partenerul tău nu uită să te facă de râs în fața tuturor povestind ultima gafă pe care ai făcut-o sau sugerând prietenilor să nu-ți ceară opinia în legătura cu un anume subiect pentru că tu ești … mai săracă cu duhul și spui numai prostii. Ceilalți se simt jenați de povestirile lui care te pun într-o lumină atât de proastă (sau prin care te portretizează ca o proastă).
La început, ei nu știu ce să creadă. Sunt contrariați: “el glumește sau chiar crede ceea ce spune?” Apoi, când ei realizează că nu este o glumă, ci că el chiar te-a adus acolo pentru ca să te facă de rușine, încearcă să schimbe subiectul. Însă el nu se lasă până nu epuizează subiectul (care i se pare și foarte amuzant).
Câteodată, după ce el termină, se uită spre tine și îți spune zâmbind cu nonșalanță: “Dar chiar așa ești, dragă! Chiar așa ai făcut! Sper că nu te-ai supărat”. După care se ridică și se duce la o țigară, lăsând în urmă o tăcere glacială, inima ta zdrobită și cu viermele îndoielii în minte care începe să roadă din tine. Îți spui: „Dacă chiar așa o fi? Are dreptate. Nu sunt bună de nimic.” Și în ciuda faptului asta ți se întâmplă mereu, tu tot ții la el. Sau se poate întâmpla să ții și mai mult la el pentru că îl vezi ca un salvator, ca unicul care și-a făcut milă de o toantă ca tine și care mai și stă cu tine. Deși la valoarea lui …
În zilele noastre, blamarea acesta nu se întâmplă numai față în față, ci se poate propaga și în mediul online. Neștiind ce altceva să scrie sau să pună pe acolo, el povestește pe online ce gafe faci tu sau pune poze cu tine în ipostaze care nu te avantajează.
De obicei el te face de râs și te desființează ca persoană pentru este o persoană slabă și îi e frică că te va pierde dacă tu începi să realizezi că ești mai bună decât el. Ca urmare, el preferă să intre în acest joc de manipulare prin care să-ți submineze încrederea pe care o ai în tine și pentru a te face dependentă de el. Curând ajungi și tu să crezi că el are dreptate și că tu nu ești bună de nimic.
Jocul se poate muta și în plan sexual acolo unde, atunci când faceți dragoste, el termină întotdeauna primul, iar tu nu simți nici o plăcere. De ce oare? Răspunsul îl știi deja de la el: “Pentru că tu nu ești bună de nimic”. Nici măcar la pat. Dar faci dragoste cu el pentru că tu crezi că are grijă de tine, pentru că așa fac cuplurile și pentru că ți-e teamă să nu rămâi singură. Te gândești că dacă el te părăsește, nimeni n-o să vrea să se încurce cu o persoană care nu este bună de nimic. Teama lui cea mai mare a ajuns să devină teama ta. În acest stadiu, dacă nu se intervine din afară, cu greu se mai poate rupe acest ciclu al unei astfel de relații toxice
Ce să faci dacă partenerului îi place în mod constant să te facă de râs?
În primul rând trebuie să știi că oricine poate greși. Nu există om care să nu fi greșit. A greși este omenește. Așa învățăm: prin încercări succesive ajungem să facem bine lucruri pe care nu le stăpâneam deloc. Greșeala e parte din proces. Pe de altă parte, nu există persoană care să nu fi făcut măcar un lucru bun sau ceva bine.
Trăind într-o lume în care toate greșelile îți sunt în permanență vânate și reamintite în mod constant, ajungi ușor să crezi că nu te pricepi la nimic.
Însă de ce nu ai trăi într-o lume în care să ți se mulțumească pentru (și să ți se aducă în mod constant aminte de) toate lucrurile bune pe care le faci? De ce nu ai trăi într-o lume în care partenerul tău să te felicite sau să-ți mulțumească de la simplul fapt că îi faci de mâncare sau că îi speli șosetele, până la promovarea pe care tocmai ai primit-o, la mărirea de salariu sau la articolul pe care l-ai scris pentru newsletter-ul lunar și pentru care ai fost lăudată de alții. Ca să nu mai vorbim de proiectul pe care l-ai încheiat cu succes și la care ai fost remarcată de colegi.
Nu ar fi mai bine să trăim într-o astfel de lume în care greșelile sunt văzute ca normale, ca parte a procesului de dezvoltare personală, și nu ca niște ghiulele de oțel care să-ți fie atârnate de picioare pentru ca să nu poți să zbori sau să ieși din colivie.
Discută cu partenerul: spune-i că nu-ți place atunci când te face de rușine în fața tuturor. Spune-i că te doare. Spune-i că dacă te-ar iubi, ar vedea și lucrurile bune și frumoase pe care le faci. Întreabă-l cum s-ar simți el dacă ar fi în locul tău, dacă tu l-ai face pe el de rușine în mod constant și i-ai reaminti regulat de greșelile pe care le-a făcut.
Dă-i timp să-și schimbe atitudinea față de tine. Spune-i că nu vrei să-l părăsești, dar că dacă nu-și schimbă atitudinea va fi nevoie să vă distanțați. Dacă nici așa nu înțelege, nu mai sta. Pleacă unde vezi cu ochii pentru că sănatatea ta este mai importantă decît orice așa zisă relație.
Mai bine singură și sănătoasă, decât într-o relație toxică și “dusă cu capul”.
3. Scenariul: “Sunt cu mult mai bun ca tine”
Este un alt mod de a-ți spune și a-ți reaminti că el îți este cu mult superior în orice domeniu. Ca urmare, ar trebui să-i fii veșnic recunoscătoare pentru faptul că el, „desăvârșitul”, a avut bunăvoința să plece ochii asupra ta și să te bage în seamă.
Îmi amintesc cazul unei prietene bune căreia, într-o discuție mai dură avută cu prietenul ei de atunci, acesta i-a spus: “Nu ai fi nimic fără mine. Ce știi tu? Eu am două facultăți și două masterate.”
E greu să mai ai o replică atunci când realizezi că iubirea ceiluilalt pentru tine se măsoară în … diplome.
Se întâmplă adesea ca partenerul care te învinuiește și te face de rușine să aibă și un oarecare succes la cei care nu îl cunosc foarte bine, deoarece propria lui învinovățire duce la tendințe perfecționiste. „Sclipiciul” ăsta al lui este și ceea ce te-a atras la el, la început.
O astfel de persoană vrea să dea bine în public, nu vrea să eșueze, iar stima de sine este adesea atât de scăzută încât nu poate recunoaște acest lucru. S-ar putea ca el chiar să mintă, să inventeze scuze și/sau să transfere asupra altora problemele pe care le are – totul pentru a putea păstra secret acest sentiment de inadecvare. Va face orice pentru a nu cădea de pe piedestalul pe care l-ai pus tu și, probabil, mulți alții.
Ce să faci dacă partenerul te folosește pentru a-și stimula propriul ego?
Este posibil să simți tristețea și neliniștea pe care le are partenerul tău. Poate că dorești să-l ajuți pentru că îți pasă de el. Însă nu fă acest lucru în detrimentul tău. Nu este normal să ai lângă tine un partener care tot timpul este în competiție cu tine și care dorește să câștige această competiție cu orice preț. Și îți mai și spune că nu te poți compara cu el.
Nu am alte recomandări pentru un astfel de scenariu decât ceea ce am spus și mai sus. Discută cu partenerul: spune-i ce anume nu-ți place la comportamentul lui și de ce. Spune-i cum ai vrea să fii tratată. Dacă nu se schimbă nimic în ecuația relației, atunci ieși urgent dintr-o astfel de relație.
Și mai este ceva care nu am amintit aici, dar care este extrem de important: nu încerca să repari persoana de lângă tine. Știu că ar fi frumos să faci asta și ai face-o din iubire, dar nu este treaba ta asta și – indiferent de ceea ce crezi tu despre tine – nu te pricepi să faci asta! Vrei să repari ceva care te-ar putea deregla și pe tine? S-ar putea să agravezi și mai mult lucrurile, iar această dorință a ta de a ajuta s-ar putea să se transforme într-un bumerang care te poate lovi ori de câte ori vei dori să scapi de el. Doar dacă ești psihoterapeut calificat ai putea face asta (deși sper că, dacă ești psihoterapeut, nu intri în relație cu un pacient – potențial sau actual). Tu trebuie să fii fericită, nu Mama Răniților.
Vine un moment în viață când trebuie să accepți crudul adevăr, indiferent cât de dur este acesta, și să admiți că nu mai trebuie să-ți irosești timpul cu persoane nepotrivite.
Poate că te întrebi: cum îmi dau seama că a sosit un astfel de moment? E simplu: e momentul în care te întrebi dacă nu cumva meriți ceva mai bun. Dacă ai ajuns să te întrebi asta, atunci probabil că da, meriți ceva mai bun.
){kind=link}
0 Comments