În unele cazuri, atunci când unul dintre parteneri este nesigur pe fidelitatea celuilalt sau îi este teamă că îl va părăsi, iubirea poate îmbrăca forme ciudate, patologice.
Vorbim aici de “dragostea călăului” – o iubire cu adevărat patologică.
Nesiguranţa şi frica de a-ţi pierde partenerul duc, uneori, la întorsături ciudate, care se învecinează cu perversitatea:
„Când te simţi prost, simt că ai nevoie de mine. Dar când eşti fericit(ă), mă gândesc că ai putea să mă părăseşti pentru că nu ai nevoie de mine. Prin urmare, fac tot ceea ce-mi stă în putere pentru a te face să te simţi prost.”
Alăturarea unui fel de a gândi plin de nesiguranţă personală şi a unui mod distorsionat de prelucrare a informaţiilor poate duce la o dragoste grotescă, de care nu eşti întotdeauna conştient(ă). Cel care gândeşte în felul acesta va sfârşi prin a sabota toate atitudinile pozitive ale partenerului şi a i le consolida pe cele negative.
Acum 2-3 ani am întâlnit o persoană care stătea de 6 ani împreună cu prietenul ei care o diprețuia în mod constant spunându-i – mai în glumă, mai serios – că nu e bună de nimic. Și îi amintea acest lucru ori de câte ori se întâmpla ca fata să facă o greșeală, oricât de minoră. De câte ori fata pleca la câte un curs organizat de firma la care lucra, prietenul ei o repezea cu întrebări de genul: “Dar de ce te duci?”, “Dar nu puteai să spui că nu poți să te duci?”, “Și ce mare lucru crezi că o să înveți acolo?”. Respectiva fata ajunsese să aibă atât de puțină încredere în ea încât nu se mai considera nici măcar frumoasă, deși era o femeie care îți tăia respirația prin atitudinea, sclipirea și frumusețea ei. De fapt, asta era și problema “prietenului” ei (dacă pot să-i spun așa pentru că numai prieten nu îi era): realiza ce are lângă el și îi era teamă ca să n-o piardă.
Aici sunt trei lucruri de clarificat.
Mai întâi:
dacă ți-e frică că o să pierzi persoana de lângă tine, ar trebui să te uiți mai întâi la tine.
Nesiguranța asta nu e la celalată persoană, ci – în primul rând – e în tine. Asta spune ceva despre tine și despre ceea ce e în tine. Și ar trebui să vezi de unde vine această teamă pentru că este, cel mai probabil, un defect major al tău (de care nu îți dai seama) sau o valoare a celuilalt pe care o încalci, desconsideri, iei în batjocură (de care – în unele cazuri – nu îți dai seama).
Al doilea lucru pe care trebuie să-l ai în vedere este cel al comportamentului schimbat pe care ți-l va induce o astfel de temere. Pentru că din momentul în care apare o astfel de temere, tu nu vei mai fi la fel ca înainte. Vei începe să te îndoiești de celălalt, să fii gelos/geloasă, să fii invidios/invidioasă, să încerci să controlezi din scurt persoana de lângă tine. Iar aceste lucruri se văd și se simt de către partenerul tău chiar dacă tu crezi că ești foarte discret(ă).
Acest comportament schimbat este începutul ruperii legăturii voastre pentru că o persoană temătoare și care nu are încredere în celălalt nu mai este la fel de atractivă cum a fost înainte. Nimănui nu-i place parfumul neîncrederii și al disperării.
Nu de pomană se spune în popor că: “de ce ți-e frică, nu scapi”.
Al treilea lucru pe care trebuie să-l reții este că, chiar dacă apar astfel de temeri, trebuie să adopți o strategie potrivită, adecvată, eficientă care să fie câștigătoare.
Nu ai cum să câștigi persoana de lângă tine dacă tu alegi să o pui mereu într-o poziție de inferioritate.
S-ar putea ca o astfel de strategie să funcționeze pe termen scurt sau mediu, însă pe termen lung te va plesni atunci când ți-e lumea mai dragă și atunci când crezi totul este sub control și nimic nu se mai poate întâmpla. Ceea ce ar trebui să faci este exact contrariul: să apreciezi persoana de lângă tine, să o lauzi, să îi spui cât de mult înseamnă pentru tine, să o încurajezi să se dezvolte și să te dezvolți și tu împreună cu ea.
Mi-a luat aproape doi ani de zile pentru a-i reda fetei de care vă povesteam încrederea în sine și pentru a o convinge că poate să facă orice își pune în minte. Bine înțeles că acum nu mai este cu acel “prieten”, și-a găsit pe cineva care o apreciază și o încurajează, și … a avansat în carieră ca manager de proiect la firma de IT la care lucrează.
O altă modalitate de exprimare a scurtcircuitului este cea mai de jos:
„Mă simt mult mai calm şi liniştit atunci când te simţi prost pentru că ştiu că vei căuta un sprijin în mine. Bucuria sau fericirea ta îmi spun că nu ai foarte multă nevoie de mine şi chiar că ai putea să mă părăseşti.”
Concluzia: „Urăsc bucuria ta şi mă bucur de nenorocirea ta.”
Este trista manifestare a unei slăbiciuni care se fortifică în suferinţa altora.
0 Comments