Eul este un concept neobișnuit: ne influențează enorm viața, și totuși nimeni nu a descoperit sau a văzut «eul». De ce? Pentru ca eul nu e decât o idee bazată pe credința că îți lipsește ceva. Atunci când proiectezi eul asupra ta, crezi că lipsește ceva în tine. Asta te face să cauți succesul și fericirea în afară. Eul se vede pe sine ca fiind separat de orice și de oricine. În consecință, te vezi ca ființă izolată de lumea din jurul tău.
Lucrul acesta e fals, deoarece nu e posibil să fii separat de sursă. Fizica cuantică arată că toți suntem conectați la nivel molecular. Ideea de separare este o iluzie.
Atunci când te afli în capcana eului, ai «teama de lipsă».
Atunci când privești viața prin lentilele eului, vezi numai teamă, teamă și din nou teamă! Cum teama îți întunecă percepția, nu mai vezi lucrurile așa cum sunt în realitate.
Asta explică de ce, atunci când obții în viață ceea ce vrei – dar ești blocat în eu, nu vezi decât consecințe înspăimântătoare. Poți să ai succes și să te temi de eșec. Poți să ai destui bani și să te temi de lipsa lor. Poți să primești dragoste și să te temi de respingere. Robert Halden numește asta «criza lipsei».
Funcția eului este să te țină departe de sinele tău adevărat. Este norul de pe cer care acoperă soarele. Atunci când ești blocat în eu este ca și cum te-ai fi pierdut într-o pădure și n-ai mai putut găsi drumul. Moto-ul eului este: «Caută, dar nu găsi!». Așa că ne zbatem ca să obținem succesul (fără să reușim) și vrem mai mult (dar mai mult nu este niciodată suficient). Eul nu ne dă voie să ajungem la seninătate și împlinire și se află la rădăcina a ceea ce majoritatea dintre noi credem că suntem.
Există patru modalități principale prin care eul acționează asupra relației pe care o avem cu noi înșine.
1.Auto-evaluarea
Atunci când te evaluezi singur negi adevărul despre tine însuți/însăți și îți provoci suferințe inutile. E un comportament învățat care poate deveni obișnuință și nu-ți face bine deloc. Este vocea aceea interioară care te cicălește, te dezaprobă și e mereu dură cu tine.
Să vedem cum funcționează auto-evaluarea. Dacă intri într-o cameră plină de lume și te simți mic și insignifiant, auzi de fapt vocea auto-evaluării care îți spune că n-ai ce căuta acolo, că n-ai nimic important de spus și că nimeni nu e interesat de tine. Te duci la un interviu pentru o slujbă și îți spui că n-ai competența, personalitatea și experiența necesare acelui post mai înainte de a fi încercat. Întâlnești pe cineva de care ești atras(ă) și te gândești ca nu ești o persoană atrăgătoare sau suficient de deșteaptă; crezi că nu există nici o șansă ca acea persoană sa fie interesată de tine. Atâta vreme cât te vei evalua singur(ă), nu vei vedea cine ești tu cu adevărat.
Am lucrat cu un client numit Radu, care suferea de auto-evaluare cronică. El îi spunea «vorbă lungă» pentru că nu-l lăsa niciodată în pace. Singurele momente de respiro erau în somn, dar, imediat ce se trezea, «vorba lungă» o lua de la capăt. Radu pățea de obicei așa: se trezea cu o senzație de neliniște, ca și cum ar fi făcut ceva greșit, sau simțind că nu va putea face față acelei zile. Nu conta ce realiza de fapt: mereu avea impresia că ar fi putut să procedeze mai bine. Își evalua înfățișarea, poziția la serviciu, relațiile și stilul de viață – și nimic nu era suficient de bun, așa că nu se bucura niciodată pe deplin de viață. Viața lui Radu era un iad, indiferent ce schimbări exterioare ar fi făcut.
Să recunoști că te autoevaluezi este primul pas spre eliberarea de această deprindere. De fiecare dată când vă surprindeți autoevaluându-vă, amintiți-vă că e vorba de un tipar negativ care va îndepărtează de adevăratul vostru sine.
Apreciați-vă, prețuiți-vă acum, nu atunci când v-ați corectat deja toate defectele: doar astfel îndreptați auto-evaluarea care v-a făcut să uitați cine sunteți cu adevărat.
2. Auto-atacul
Rebecca a venit să mă consulte pentru că suferea de crize depresive și de diminuare a stimei de sine. Pe măsură ce discutam sentimentele ei, ea devenea conștientă de felul în care se auto-ataca. Se priva singură de ceea ce dorea pentru că își imagina că nu merită acele lucruri. Se forța să lucreze ore suplimentare ca un fel de pedeapsă pentru că se simțea nevrednică. Rebecca încerca să placă tuturor, renunțând la propriile interese și preocupări pentru a face ceea ce voiau ceilalți. La început i-a fost greu să recunoască asta, dar după ce a înțeles că e vorba de un comportament învățat și, prin urmare, de care te poți dezvăța, i-a fost mai greu să și-l păstreze decât să-și creeze noi obiceiuri.
Începeți prin a observa dacă vă atacați pe voi înșivă, direct sau indirect. Recunoașterea poate activa sentimentul de rușine și de jenă, ceea ce vă va face să vă disimulați comportamentul. Se întâmplă frecvent și este modul în care eul vă împiedică să obțineți sprijinul de care aveți nevoie. Însă e de ajuns să va împărtășiți sentimentele și comportamentul unui psihoterapeut sau unui bun prieten pentru ca modul în care vă purtați cu voi înșivă să se schimbe.
3. Auto-suspiciunea
Eul se hrănește cu suspiciune. Vă pune la îndoială intuiția, talentul, creativitatea și mulțumirea într-o asemenea măsură încât vă puteți pierde încrederea de sine. Autosuspiciunea sau îndoiala de sine vă determină să vă retrageți din situații care altminteri v-ar face să străluciți.
Am observat auto-suspiciunea la un client, pe nume Paul. Era timid, rezervat și retras. I se părea dificil să comunice, se verifica înainte de a vorbi și se scuza după ce vorbea. Nu putea să aibă relații mulțumitoare, nefiind capabil să se apropie suficient de oamenii din jur. Îndoiala te trădează pentru că impune vieții tale limitări inutile. Nu mai ești subminat de îndoială dacă reușești să rămâi deschis în fața nesfârșitelor șanse și posibilități din viață.
4. Auto-sabotajul
Uneori, tocmai când suntem gata să obținem ceea ce vrem, sau chiar când am obținut acel lucru, îi dăm cu piciorul. Fără să ne dăm seama, ne fixăm niște limite, ca un termostat: când lucrurile merg prea bine, termostatul ne dă înapoi, ne răcorește, aducându-ne la ceea ce ne e familiar.
În spatele acestui sabotaj se află sau vinovăția, sau teama de eșec. Vinovăția se bazează pe credința greșită că nu merităm nimic, iar teama pe credința că, dacă avem într-adevăr ceva, vom pierde altceva. Ambele își au rădăcinile într-un sentiment de autodispreț, așa că soluția este să ne consolidăm stima de sine.
Există multe exemple ale felului în care ne sabotăm fericirea și succesul în cultura zilelor noastre. Oamenii care obțin foarte repede succesul exterior sunt predispuși în mod special la sabotarea lui pentru că acest succes nu se potrivește cu viziunea lor despre sine. Cei din domeniul muzicii pop, din industria filmului și din lumea sportului, care câștigă faimă și avere de tineri, pot ajunge la autosabotaj pentru că schimbarea e atât de rapidă pentru ei încât nu o pot integra/gestiona.
Pentru a pune capăt auto-sabotajului trebuie să fii dispus să-ți schimbi ideile despre tine însuți/însăți și să realizezi că și tu meriți fericirea și succesul.
Calitatea relației cu tine însuți e guvernată de două stări de spirit: eul si Sinele Superior. Ceea ce crezi despre tine însuți/însăți depinde de starea de spirit în care te afli. În Cartea tibetană a vieții și a morții, Sogyal Rinpoche prezintă expresiv această dinamică:
«Toată viața, în tine au trăit două persoane. Una este eul, vorbăreț, pretentios, isteric, calculat; cealaltă este ființa spirituală ascunsă, de a cărei voce liniștită și înțeleaptă rareori ai ascultat.»
Acestor două stări de spirit li s-au dat cele mai diverse nume.
- Eul este cunoscut ca: sinele fals, sinele inferior, sinele Tu, pur și simplu ireal, persoana, judecătorul, limbutul sau sinele condiționat.
- Instanța mai înaltă este cunoscută ca: Sinele Superior, sinele adevărat, sinele real, sinele creator, sinele necondiționat, sinele desăvârșit, spiritul.
Nu contează ce denumire folosiți. Ceea ce contează este să deveniți conștienți de cele două stări astfel încât să puteți face saltul de la viața trăită în eu la viața în spirit.
(Traducere și adaptare după: Ben Renshaw, Successful but Something Missing. Daring to Enjoy Life to the Full, Vermilion, Random House Group Ltd., London, 2000)
0 Comments