DE CE NU SE ÎNȚELEG FEMEILE CU BĂRBAȚII?

De fiecare dată când scriu sau vorbesc despre diferenţele stilului conversaţional la bărbaţi şi femei, multe persoane se miră de faptul că bărbații și femeile comunică diferit. Abia atunci înțeleg aceste persoane unele probleme de comunicare pe care le au (sau pe care le-au avut) și găsesc astfel explicaţii pentru propriile experienţe de comunicare în cuplu. Cele mai multe dintre aceste persoane se simt uşurate să afle că motivul problemelor lor nu e unul atât de ieşit din comun şi că nu e ceva în neregulă cu ele, cu partenerii/partenerele lor sau cu relaţiile lor.

Modul defectuos de comunicare cu partenerul/partenera, pe care îl vedeau ca pe un eşec personal, pare a fi acum rezultatul interferării a două sisteme diferite de comunicare. Abia atunci realizează că propriul lor mod de a comunica, pe care partenerul/partenera l-a criticat ani la rând, poate fi catalogat drept logic şi rezonabil.

Recunoaşterea diferenţelor de gen îi eliberează pe oameni de povara patologiei individuale.

Multe persoane sunt nemulţumite de relaţiile lor cu cei apropiaţi şi, când încearcă să lămurească lucrurile prin discuţii, frustrarea lor creşte.

“Nu-i așa că ți-e sete, dar nu știi?”

Hai să luăm o discuţie purtată de un cuplu în maşină. Femeia vede o benzinărie și întreabă:

„Vrei să opreşti să luăm ceva de băut?”

Bărbatul răspunde:

„Nu”, în mod sincer, şi nu opresc.

Ea devine brusc îmbufnată, el o întreabă de ce este supărată și constată cu stupoare că ea se supărase din cauză că ea voise să se oprească pentru a lua ceva de băut. El o întreabă (pe jumătate mirat și pe jumătate furios):

„Dar de ce nu mi-a spus pur şi simplu ce vrei? De ce mă iei pe ocolite? Cum puteam eu să ghicesc ce anume vrei tu dacă nu îmi spui?!”

De fapt, soţia s-a supărat nu pentru că nu au făcut aşa cum ar fi vrut ea, ci pentru că rugămintea ei nu a fost luată în calcul. Din punctul ei de vedere, ea şi-a manifestat preocuparea faţă de dorinţele soţului ei, însă el nu s-a arătat preocupat de ale ei.

O comunicare în care avem stiluri diferite, dar la fel de valide, și – cu toate acestea – o comunicare nereușită.

Vorbim unul cu celălalt, dar nu ne înțelegem …

Diferenţele dintre stilurile de conversaţie nu explică toate problemele care apar în relaţiile dintre femei şi bărbaţi. Relaţiile sunt uneori ameninţate de probleme psihologice, cum ar fi incapacitatea de a oferi iubire şi afecţiune, egoismul autentic – şi de efectele reale ale nedreptăţilor politice şi economice.

Dar sunt, de asemenea, nenumărate situaţii în care se fac afirmaţii fără temei despre aceste eşecuri, doar din cauză că partenerii îşi exprimă în moduri diferite sentimentele, gândurile şi părerea despre cum ar trebui să comunice.

Dacă vom putea clarifica neînţelegerile legate de stilul de conversaţie, vom fi într-o poziţie mai avantajoasă rezolvării conflictelor de interese reale – şi găsirii unui limbaj comun în care acestea să fie negociate. Însă asta nu va face decât să provoace nemulţumirea femeilor.

Ea: “Eu vreau să fiu cu tine!”

El: “Dar eu vreau să fiu independent!”

Ea (în gând): “Cum să fii independent, dacă ești cu mine?! Nu suntem un cuplu?!”

Intimitatea este esenţială într-o lume a conexiunilor în care indivizii negociază reţele complexe de prietenie, atenuează diferenţele, încearcă să ajungă la un consens şi evită să se erijeze în superiori, atitudine care ar accentua diferenţele. Într-o lume în care statutul face legea, independenţa este esenţială, căci o modalitate primară de a-ţi dovedi poziţia superioară este să le spui celorlalţi ce să facă, în timp ce faptul că primeşti ordine este semnul unui statut inferior.

Deşi toţi oamenii au nevoie atât de intimitate, cât şi de independenţă, femeile au tendinţa să se focalizeze pe cea dintâi, iar bărbaţii – pe cea de-a doua.

Este ca şi cum sângele care îi menţine în viaţă ar curge în direcţii diferite.

“Nu sunt supărată pe prietenul tău, ci pe faptul că eu nu contex!”

Aceste diferenţe le pot da femeilor şi bărbaţilor perspective diferite asupra aceleiaşi situaţii, aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Bogdan și a Feliciei – un cuplu la care mă voi referi în continuare. Când bunul prieten din liceu al lui Bogdan l-a sunat la serviciu şi l-a anunţat că luna viitoare are să vină în oraş în interes de serviciu, Bogdan l-a invitat să rămână la ei peste weekend. În acea seară, a informat-o pe Felicia în legătură cu viitorul oaspete şi i-a zis că el şi prietenul lui vor ieşi în prima seară pentru a sta la poveşti ca în vremurile de demult.

Felicia s-a supărat. Săptămâna de dinainte avea să fie plecată într-o delegaţie, şi acea seară de vineri când Bogdan îşi programase ieşirea cu prietenul lui ar fi fost prima ei seară acasă. Însă cel mai tare a supărat-o faptul că Bogdan a planificat lucrurile de unul singur, pe ea doar informând-o, în loc să aibă împreună o discuţie.

Felicia nu şi-ar fi făcut niciodată planuri, pentru un weekend sau pentru o seară, fără a se consulta mai înainte cu Bogdan. Ea nu putea înţelege de ce el nu arată faţă de ea aceeaşi politeţe şi consideraţie. Dar, la reproşurile ei, Bogdan a răspuns:

„Nu pot să îi spun prietenului meu: «Trebuie să îi cer voie soţiei»!”

Pentru Bogdan, să se consulte cu soţia lui înseamnă să ceară voie, ceea ce implică faptul că nu este independent, că nu este liber să acţioneze după bunul plac. Asta l-ar face să se simtă ca un copil sau ca un servitor.

Pentru Felicia, consultarea cu soţul ei nu are nici o legătură cu a cere voie. Ea e de părere că soţii discută între ei planurile pe care le au deoarece vieţile lor sunt interconectate, astfel că acţiunile unuia au repercusiuni asupra celuilalt. Felicia nu numai că nu este deranjată să spună cuiva:

„Trebuie să mă consult cu Bogdan”, ci chiar îi face plăcere.

Ei ]i dă o stare de bine să ştie şi să arate că este implicată într-o relaţie, că viaţa ei este legată de a altuia.

Felicia şi Bogdan s-au supărat mai mult decât ar fi fost cazul din cauza acestui incident, şi a altora similare, deoarece le-au fost atinse temerile lor fundamentale. Felicia s-a simţit rănită pentru că a perceput o lipsă de apropiere în relaţia lor: lui nu i-a păsat de ea la fel de mult cât îi pasă ei de el. Iar el s-a simţit rănit pentru că a interpretat că ea încerca să-l controleze şi să-i limiteze libertatea.

“El iar și-a cumpărat o mașinărie pe ascuns!”

Un conflict similar există între Roxana şi Andrei – un alt cuplu – în privinţa cheltuirii banilor. Roxana nu ar cumpăra niciodată ceva mai scump de o sută de lei fără să discute mai întâi cu Andrei, dar el iese în oraş şi cumpără orice lucru pe care şi-l doreşte şi crede că şi-l permit, cum ar fi un fierăstrău circular sau o maşină de tuns iarba. Roxana este deranjată, nu din cauza produselor cumpărate, ci fiindcă are senzaţia că el acţionează ca şi cum ea nu ar conta.

Multe femei simt că este firesc să se consulte cu partenerii lor pentru fiecare decizie, în timp ce mulţi bărbaţi iau automat diverse hotărâri fără să îşi consulte partenerele. Aceasta poate să reflecte o diferenţă mare de concepţie în privinţa luării deciziilor. Femeile se aşteaptă ca acestea să fie mai întâi discutate şi apoi să fie luate de comun acord. Ele văd discuţia în sine drept o dovadă de implicare şi de comunicare.

Dar mulţi bărbaţi se simt împovăraţi de discuţii îndelungate despre ceea ce ei consideră a fi decizii minore şi se simt încorsetaţi dacă nu pot să acţioneze fără a negocia în prealabil. Când femeile încearcă să iniţieze o discuţie liberă întrebând: „Ce părere ai?“, bărbaţii se gândesc adesea că li se cere să ia o decizie.

“Bun, comunicăm diferit, dar cum ne înțelegem?”

Comunicarea este un act continuu de echilibrare, care jonglează între nevoile contradictorii de intimitate şi de independenţă. Pentru a supravieţui în lume, suntem nevoiţi să acţionăm în armonie cu ceilalţi, dar pentru a ne păstra individualitatea, nu trebuie să fim doar o rotiţă într-un angrenaj, ci trebuie să acţionăm pe cont propriu.

În anumite privinţe, toţi oamenii sunt la fel: cu toţii mâncăm, dormim, bem, râdem, tuşim, iar adesea mâncăm aceleaşi lucruri şi râdem de aceleaşi lucruri. Dar, în alte privinţe, fiecare persoană este altfel, iar dorinţele şi preferinţele diferite ale indivizilor pot intra în conflict unele cu celelalte.

Când li se oferă acelaşi meniu, oamenii fac alegeri diferite. Şi, dacă la desert este tort, e posibil ca unul să primească o bucată mai mare decât altul – şi sunt chiar mai multe şanse ca altcineva să creadă că bucata celuilalt este mai mare, indiferent dacă are sau nu dreptate.

Așa că încearcă să înțelegi și modul de comunicare a celuilalt. Primul pas pe care trebuie să-l faci este să conștientizezi că persoana de lângă tine comunică diferit față de cum comunici tu. Dacă ai realizat asta (asta înseamnă că te-ai recunoscut într-unul din exemplele date mai sus sau într-unele similare), atunci ar trebui să ceri lămuriri ori de câte ori simți că femeia de lângă tine este ambiguă sau să fii foarte directă atunci când bărbatul de lângă tine pare a nu înțelege ceea ce îi spui.

În articolele de aici găsiți mai multe informații despre CUM SA VĂ FACEȚI ASCULTATE DE BĂRBAȚII și despre CUM SĂ VĂ FACEȚI ASCULTAȚI DE FEMEI.