Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt în vârful pomului.

Cei mai mulți dintre bărbaţi nu vor să se întindă după cele bune fiindcă ori sunt leneși (e prea multă bătaie de cap să ajungi la ele și să le culegi), ori se tem să nu cadă şi să se rănească.

Preferă, în schimb, merele de mai jos sau chiar cele căzute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar sunt uşor de luat.

Merele din vârful pomului se gândesc că este ceva în neregulă cu ele când, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai să aştepte să apară bărbatul potrivit care să fie suficient de curajos să urce până în vârful pomului.

Problema este că, în zilele noastre, sunt prea puțini bărbați curajoși (deși sună a oareșce pleonasm).

Unele mere din vârf au noroc, altele se lasă mai jos sau chiar (de)cad pentru a fi atinse și/sau culese, mai târziu, de unul mai leneș.

În vârful pomului mai sunt și unele mere răscoapte sau mălăiețe de la atâta așteptat care se cred extraordinare doar pentru că sunt în vârful pomului. Acestea nu se gândesc că ceva e în neregulă cu ele, ba dimpotrivă, cred că sunt dedicate numai celui mai bun bărbat. Deși puteau fi culese, au refuzat pentru că – nu-i așa? – ele nu se lasă culese de oricine. Așa că stau, se uită cu jind la cele care sunt culese în jurul lor și așteaptă până realizează că nu mai vine nimeni să le culeagă. Și atunci ori (de)cad – pentru a fi măcar atinse (și, eventual, culese) de cei mai slabi dintre bărbați, ori se scofâlcesc în vârful copacului înjurându-le și invidiindu-le pe cele căzute.


0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published. Required fields are marked *