Una din cele mai primejdioase prejudecăți ale oamenilor geloși și posesivi este aceea, potrivit căreia, o dată cu dragostea împărtășită, persoana iubită este considerată un bun personal. Atunci când unul din soți constată că sentimentele sale s-au schimbat, în capul celuilalt își face loc ideea infantilă că o persoană poate avea în posesie o altă persoană („Suntem căsătoriți, deci îmi aparții“).
„Eu am obținut autorizația de funcționare, eu cumpăr alimentele, hainele, eu plătesc pentru casă, eu plătesc medicul, eu câștig banii. Ești cu totul a mea“ – spune el.
„Eu îți nasc copii, eu gătesc, eu fac curat, țin casa, eu fac un milion de sacrificii pentru tine și copii. Am dreptul la compania ta, la fidelitatea ta, la veniturile și dragostea ta. Nici o altă femeie nu are vreun drept asupra ta“ – spune ea.
Dar nici unul, de fapt, nu-l are în posesie pe celălalt, nici chiar acolo unde legile țării permit aceasta.
Asemenea legi sunt și au fost totdeauna greșite. Din nefericire, sclavia nu s-a stins încă și, probabil, nici nu se va stinge vreodată. Este atât de ușor să crezi că legămintele făcute în fața altarului sunt echivalentul unor condamnări pe viață … Dar ele nu sunt și ar fi bine nici să nu fie.
O legătură de dragoste nu este, nici mai mult, nici mai puțin, decât un acord între doi indivizi de a îndeplini anumite condiții în vederea menținerii relației respective. Un contract, prin care ei se angajează să-și satisfacă reciproc cele mai profunde dorințe și nevoi, atât timp cât fiecare în parte dorește aceasta. Dacă una dintre părți dorește să rezilieze acel contract, nimeni si nimic nu poate să o împiedice.
Teoria privind reciprocitatea în dragoste și caracterul mercantil al căsătoriei prezintă căsătoria asemenea unei relații de serviciu, fiecare soț având dreptul să părăseasca locul de muncă, oricând dorește.
Nu are nici o importanță contribuția adusă la relația respectivă. Nici unul nu are dreptul să-i ceară celuilalt să rămână în cadrul acestei relații. Nu contează dacă unul din parteneri și-a sacrificat ani și ani pentru aceasta relație sau dacă a fost înșelat de celălalt. El nu are nici un drept moral să interzică celuilalt să divorțeze, dacă acesta vrea să întrerupă relația.
Nu este obligatoriu ca omul să fie bun. Lumea aceasta nu este o lume dreaptă și partenerul nu este obligat să se comporte decent. Dacă cineva a fost înșelat, nu are rost să tot repete că așa ceva nu e cu putință și că el nu a meritat asta. Mai degrabă să încerce să ajungă la un compromis în privința frustrărilor pe care le-a declanșat acea situație, să se separe de celălalt sau chiar să divorțeze.
De ce să faci eforturi pentru a păstra un angajat care nu mai vrea să muncească pentru dumneavoastră? De ce stăruiți în ideea că partenerul nu vă poate părăsi, când el sau ea nu are nici cea mai mică dorință să mai rămână?
E mai bine, și pentru dumneavoastră și pentru ea, să scăpați de o astfel de persoană.
Vă îndoiți de asta?
Ce ați spune dacă cineva v-ar zice: „Dacă nu poți fi a mea, să nu fi nici a altuia. Dacă mă părăsești, te omor”.
Acestea nu sunt simple vorbe, ci o amenințare foarte gravă. Dacă cineva gândește astfel, problema este serioasă și ar fi bine să fie analizată mai profund.
Să nu credem că oamenii pot avea în posesie alte ființe umane, așa cum posedă case, haine și mașini.
Să nu considere nimeni că asemenea manifestări de atașament nevrotic îl fac mai iubit în ochii celui care vrea să se despartă de el. Probabil că partenerul vrea să-l părăsească deoarece se simte sufocat, pus sub sechestru, dominat, ținut ca într-o temniță. Nu-i de mirare că relația lor se destramă.
Să nu credem că, depășind perioada copilăriei, am mai avea nevoie de cineva. Desigur, partenerul este important pentru noi. Dar este irațional să susținem că:
(a) vom muri dacă pierdem iubirea lui;
(b) fără partener suntem lipsiți de orice valoare și
(c) nu vom găsi niciodată un alt partener.
Dacă ne eliberăm de asemenea prejudecăți, s-ar putea să începem să acționăm din nou ca ființe raționale și partenerul să ne găsească atrăgător și chiar să dorească să rămână cu noi.
0 Comments