“La mulți ani, România!” (Peeee buuuuuuneeee?!!)

Motto:

“În cămeși cu mîneci lunge și pe capete scufie,
Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte,
Unde spumegă desfrîul în mișcări și în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri
Și aplaudă frenetic schime, cîntece și jocuri…

Și apoi în sfatul țării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpînă și pe țară și pe noi!”

(Mihai Eminescu, Scrisoarea III)

Stau și mă uit la entuziasmul ăsta nebun și mimat care ne cuprinde pe toți de Ziua Națională pe rețelele de socializare, dar și în vax media. Nu contează că ne-am înjurat țara tot anul, nu contează că ne pute tot anul tot ceea ce este românesc, nu contează că te războiești tot anul cu vecinii, însă de Ziua Națională trebuie să dai bine. Te înfășori în tricolor, afișezi cel mai larg zâmbet pe care îl ai și urezi “La mulți ani!” tuturor românilor – mai ales vecinului care te trezește din somn cu bormașina sau celui cu care te judeci asupra unui teren de mai mulți ani de zile.

Trăiești în cea mai mare impostură atunci când îți feliciți țara pe care o urăști visceral, din tot sufletul.

Trăiești în cea mai mare impostură atunci când îți feliciți țara în care crezi că te-ai născut accidental în timp ce visezi să te fi născut într-o alta și nu în Românika (așa cum o numești tu cu frustrare, uitând că oamenii de pe aceste meleaguri s-au considerat a fi mereu urmașii Romei, nu ai Romikăi).

Trăiești în cea mai mare impostură atunci când îți feliciți țara căreia îi denigrezi înaintașii, de parcă aceștia nu ar fi fost moșii și strămoșii tăi, bunicii și părinții tăi.

Trăiești în cea mai mare impostură atunci când îți feliciți țara, dar “vrei o țară ca afară” (de parcă aceasta în care te-ai născut ar fi o țară rea sau de tot rahatul).

Nu există țări bune și țări rele. Există doar oameni care își iubesc, și oameni care își denigrează țara.

(O să observați că, nu știu cum se face, cei mai mari denigratori ai țării ăsteia, sunt tocmai niște alogeni care au dus-o cu mult mai bine decât milioane de români.)

Și ai tupeul, tu – impostorule – să urezi “La mulți ani, România!”, țării în care ai crescut, dar pe care visezi s-o părăsești cât mai repede. La 100 de ani de la Marea Unire, unul din cinci români locuiesc în afara granițelor țării, iar dintre cei rămași acasă, mai mult de jumătate vor să plece. În ceea ce privește tinerii, unul din doi tineri visează să-și facă o carieră peste hotare (vezi articolul “Tinerii români vor să plece din țară” din “Cotidianul” din 10 august 2018).

Tare aș vrea să văd, dacă ar veni un război, câți dintre impostorii ăștia care acum se afișează cu tricolorul, ar pune mâna pe arme pentru ca să apere pământul strămoșesc.

Pentru mulți dintre români, România nu este o țară, ci un concept abstract.

Mulți dintre români nu se mai simt atașați de pământul acesta. Pentru ei nu există iubire de țară, iubire de neam, iubire de ceea ce este românesc. Ei sunt produsul a 30 de ani de așa zisă democrație, 30 de ani în care dirigiuitorii învățământului globalist și vax media au subminat ideea de patriot și patriotism. Nu mai auzi nicăieri aceste cuvinte sfinte. În cel mai bun caz ele au fost înlocuite cu naționalist și naționalism, evident cu conotații negative, care ne aduc aminte de partidul naziștilor (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei – Partidul Muncitoresc Național-Socialist German). Este o manipulare extrem de fină pe care au reușit s-o facă inducând în subconștientul nostru ideea că a fi patriot înseamnă să fii nazist.

Așadar dacă ești patriot – adică dacă îți iubești țara, neamul și familia – ești nazist. Asta a reușit să facă vax media controlată de înalta societate. O înaltă societate care nu vrea să-ți iubești țara, ci vrea să fii un cetățean universal, apatrid, un mercenar consumerist căruia să nu-i pese că muncește aici sau în Spania sau în Anglia sau în America sau în Japonia. Nici comuniștii nu au reușit ceea ce au reușit căpușele acestui neam în 30 de ani: să înlăture orice urmă de patriotism la români. Acum dacă ești patriot, ești ori comunist, ori rus. Asta au reușit să creeze neo-comuniștii sub masca fermecătoare a progresiștilor: un individ fără patrie, fără sentiment patriotic, fără religie (sau cu religia în buzunar), care își reneagă trecutul și strămoșii, și pentru care Adevărul este tot ceea ce vede el pe CNN și Discovery.

• Am ajuns ca la 100 de ani de la Marea Unire să nu ne mai cunoaștem istoria și geografia.
• Am ajuns ca la 100 de ani de la Marea Unire să nu dăm doi bani pe țara în care ne-am născut și am crescut, am învățat și am muncit, țara părinților și bunicilor noștri, țara pentru care moșii și strămoșii noștri și-au dat viața pentru ca noi să avem un loc sub soare în care să trăim liberi, iar nu sub jugul străinilor.
• Am ajuns ca la 100 de ani de la Marea Unire, să nu  realizăm sacrificiile pe care le-au făcut acești eroi, înaintașii noștri, pentru ca noi, cu toții, să o ducem mai bine.

Nu știu câți dintre noi conștientizează faptul că milioane de alți români au murit de-a lungul istoriei numai pentru ca noi să avem această țară minunată, pentru a fi liberi, pentru valorile acestui neam (credință, patrie și familie). Iar noi, cum îi cinstim pe acești eroi? Cum cinstim idealurile pentru care s-au jertfit? Ce facem pentru ca să ducem mai departe aceste idealuri pentru generațiile care vin? Vă spun eu: ne batem joc de tot ceea ce este românesc, de sfinții români, de sfinții închisorilor, ne batem joc de tot ceea ce înseamnă patriotism, ne batem joc de eroii noștri și de valorile noastre.

Ba mai mult: îi lăsăm și pe străini să facă asta, în timp ce noi ridicăm în slăvi toate rahaturile care vin de afara. Ne închinăm la ceea ce ne dictează străinii. Ei ne spun în ce să credem, ei ne spun cum să ne scriem istoria, ei ne spun că nu e bine să fim “pupători de moaște” (spune-le asta bunicilor și străbunicilor tăi), ei ne spun că suntem un popor de hoți și de curve (de parcă ei ar fi popor de sfinți), ei ne spun că nimic din ceea ce este românesc nu este bun. Și nici unul dintre noi nu vine să-i pleznească peste bot și să-i pună la respect. Iar dacă o face cineva, atunci este categorisit de ceilalți ca fiind comunist sau rus.

“Tot ce-n țările vecine e smintit și stîrpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții,
Toți se scurseră aicea și formează patrioții,
Încît fonfii și flecarii, găgăuții și gușații,
Bîlbîiți cu gura strîmbă sunt stăpînii astei nații!

Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!
I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni!
Și această ciumă-n lume și aceste creaturi
Nici rușine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pîn’ și numele tău… țară!”

(Mihai Eminescu, Scrisoarea III)

Un popor fără valori este un popor ușor de manipulat.

Nu uitați că pentru a controla un popor trebuie să-i distrugi reperele spirituale și morale, trebuie să-i anulezi valorile, trebuie să-i tai rădăcinile. Asta fac nu numai străinii, ci și “cozile de topor” românești puse în slujba străinilor.

Și atunci mai ai tupeul să rostești “La mulți ani, România!”, tu – președinte – care ai învrăjbit românii?

Și atunci mai ai tupeul să rostești “La mulți ani, România!”, tu – politicianule – care te-ai cocoțat în parlament cu șpăgi și care votezi legi doar în folosul tău, dar nu al românilor?

Mai ai tupeul să rostești “La mulți ani, România!”, tu – (prim-)ministrule – care nu știi să vorbești corect limba română și nu reprezinți interesele românilor, care pui țara la mezat pentru interesele străinilor și care pupi bocancul care stă pe grumazul românilor?

Sau tu – judecătorule – care ai făcut facultatea pe banii poporului român, dar decizi ca sate întregi și păduri întinse să fie date străinilor pentru că ai primit “atenții” de la cine trebuie?

Sau tu – generale din servicii – care ar trebui să aperi țara asta de străini, dar te pui în slujba lor pentru a-ți umfla buzunarele?

Sau tu – generale din armată – care ar trebui sa aperi acest popor, dar faci afaceri frauduloase cu armament de mâna a n-șpea și trimiți români să moară pentru alții în țări în care nu avem ce căuta?

Sau tu – masonule – care ar trebui să-ți servești țara, dar ești marionetă a ocultei?

Sau tu – jurnalistule năimit – care ar trebui să informezi corect acest popor, dar nu faci decât să-i scuipi valorile și tradițiile, și să-l denigrezi generalizând exemple negative la scara unui popor întreg?

Sau tu – istoricule condimentat intens cu banii străinilor – care nu găsești nimic bun în fiiința poporului acestuia în care ai crescut, dar pe care l-ai vrea dispărut?

Până și tu – române plecat la muncă în străinătate – ai tupeul să spui “La mulți ani, România!”, în timp ce în tot restul anului îi faci proști pe românii rămași aici și îi acuzi de decăderea acestei țări? Dar tu ce ai făcut? Cu ce ai luptat pentru a împiedica acest dezastru? Aaaaa, ți-ai pus mâna în fund și ai plecat din țară, și acum acuzi pe cei rămași aici că treaba nu merge bine.

Să fim înțeleși: n-am nimic cu cei care au plecat să muncească în alte părți din cauza unor guvernări iresponsabile, anti-românești, care au contribuit la distrugerea economiei naționale și la golirea țării de milioane de români, ci doar cu cei care odată ajunși în străinătate au uitat instantaneu că sunt români (unora dintre ei li s-a stâlcit nu numai mintea, ci și limba, astfel că nu mai pot vorbi românește sau vorbesc românește, dar cu accentul țării gazdă – măi, să fie!). Pe acești români care au uitat de unde au plecat, îi invit la cel mai bun tratament – călcatul pe greblă (prietenii știu de ce).

“Cînd vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă,
Azi, cînd fraza lustruită nu mai poate înșela,
Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?
Prea v-ați arătat arama sfîșiind această țară,
Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,

Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteți – niște mișei!
Da, cîștigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.”

(Mihai Eminescu, Scrisoarea III)

Voi, toți ăștia care ați năpăstuit acest popor, care l-ați tot furat și continuați să îl furați, care vă bateți joc de el – credeți că o să scăpați nepedepsiți? Credeți că plecați pe lumea cealaltă cu ceva din ceea ce ați furat aici? Credeți că o avere obținută prin furtișag rezistă în timp? Nu vă gândiți cum plătesc și cum vor plăti copiii voștri pentru păcatele voastre? Nu vă e de ajuns că se sinucid copiii voștri? Nu vă e de ajuns că vă mor copiii în accidente cu mașinile de sute de cai putere pe care le-ați cumpărat din bani furați? Nu vă e de ajuns că vi se îmbolnăvesc copiii voștri de boli necruțătoare sau că o iau pe calea drogurilor din cauza smintelilor și a trădărilor pe care le susțineți? Voi vă condamnați singuri proprii copii la moarte prin ceea ce faceți! Voi cu mâna voastră vă stingeți singuri neamul.

Nu uitați că …

“Domnul este îndelung-răbdător, mult-îndurat şi adevărat, iertând fărădelegile, greşelile şi păcatele şi nelăsând nepedepsit, ci pedepseşte nelegiuirile părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam.” (Numerii 14, 18)

Iar asta e valabil indiferent din ce popor ești.

Dar …

“Şi cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare.” (Marcu 9, 42)

La 1 Decembrie 1918 am primit spre moștenire o Românie mare obținută prin jerfa multor oameni și a multor generații de români, și prin jerfa sutelor de mii de alți români care au murit pe câmpurile de luptă din Primul Război Mondial. La 100 de ani după Marea Unire avem o Românie cu mult mai mică, cu milioane de frați români în afara granițelor actuale, români pe care i-am uitat și de care nu ne pasă. La finele lui 1989, am primit cadou o țară fără datorii și cu o economie care putea să producă aproape orice îi era necesar. La 30 de ani de la evenimentele nebuloase din 1989 avem datorii de peste 100.000.000.000 de euro, iar economia este la pământ și luăm de la străini mai tot ceea ce ne trebuie.

Așa că, înainte de a spune “La mulți ani, România!”, gândește-te ce ai făcut tu pentru ca țara asta să nu decadă la stadiul de colonie la care a ajuns azi. Abia atunci ai dreptul să te afișezi public și să faci urări țării în care te-ai născut. Gândește-te dacă nu cumva ai fost unul dintre personajele descrise mai sus sau dacă nu cumva ai cochetat cu ideile personajelor descrise mai sus. Și dacă nu ai fost un astfel de personaj și nici nu ai cochetat cu așa idei, abia atunci ai dreptul să spui că ești român. Pentru că acest drept este o datorie și o onoare. Și o mare responsabilitate. Sau așa ar trebui să fie …

“Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punînd mîna pe ei,
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!”

(Mihai Eminescu, Scrisoarea III)