Avram Noam Chomsky (născut la 7 decembrie 1928) este un lingvist american, filosof, critic social și comentator politic. Uneori numit „părintele lingvisticii moderne”, Chomsky este, de asemenea, o personalitate majoră în domeniul filosofiei analitice și unul dintre fondatorii științelor cognitive. A fost profesor emerit la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) și profesor laureat la Universitatea din Arizona. Este autorul a peste 100 de cărți pe teme precum lingvistică, război, politică și mass-media.
Dacă sunteți în căutarea unei persoane care să știe cum se pot manipula masele prin cuvinte, atunci Chomsky este răspunsul
În timpul studiilor sale postuniversitare de la Harvard, Chomsky a dezvoltat teoria gramaticii transformaționale, domeniu în care și-a dat doctoratul în 1955. În acel an a început să predea la MIT, iar în 1957 era deja un nume important în lingvistică prin cunoscuta sa lucrare “Syntactic Structures” (“Structuri sintactice”) care a jucat un rol major în remodelarea studiului limbajului. Între 1958-1959 Chomsky a fost cercetător al Fundației Științifice Naționale de la Institutul pentru Studii Avansate. El a fost cel care a lansat teoria gramaticii universale, teoria gramaticală generativă, ierarhia Chomsky și programul minimalist. Chomsky a jucat, de asemenea, un rol esențial în declinul lingvisticii comportamentale, fiind un critic acerb al lucrărilor lui B. F. Skinner.
Un adversar neclintit al implicării Statelor Unite ale Americii în războiul din Vietnam, pe care l-a văzut drept un act al imperialismului american, în 1967, Chomsky a ajuns în atenția națională pentru eseul său anti-război: „Responsabilitatea intelectualilor”. Chomsky a fost arestat de mai multe ori pentru activism și pus pe Lista inamicilor președintelui Richard Nixon.
Apărător al libertății de exprimare, Chomsky a acuzat ocupația indoneziană a Timorului de Est, s-a opus invaziei Irakului din 2003 și a sprijinit mișcarea “Occupy”. Este un critic notoriu al politicii externe a S.U.A., a neoliberalismului și a capitalismului de stat contemporan, a conflictului israeliano-palestinian și a main stream mass media aservite marilor corporații.
Distorsionarea și suprimarea adevărului în mass media
În opinia lui Chomsky,
adevărul despre realitățile politice este distorsionat sau suprimat sistematic de o corporatocrație de elită, care folosește media corporatistă, agenții de publicitate și think tank-uri pentru a-și promova propria agendă.
În multe din lucrările și articolele sale, Chomsky încearcă să dezvăluie modul în care este manipulată populația și de ce se caută ascunderea adevărului.
El consideră că această rețea a minciunii și manipulării poate fi destrămată prin apelul la „bunul simț”, la gândire critică și prin înțelegerea modului în care funcționează interesul de sine egoist și auto-amăgirea.
Lașitatea intelectualilor
Chomsky îi acuză pe cei mai mulți dintre intelectualii contemporani că abdică de la responsabilitatea lor morală de a spune adevărul despre lume de teama de a nu-și pierde prestigiul și finanțarea provenită din surse corporatiste.
Poltica expansionistă a S.U.A. sub pretextul democrației
Chomsky este un critic acerb al imperialismului american. El consideră că principiul de bază al politicii externe a Statelor Unite ale Americii este instituirea unor „societăți deschise” (“open societies”), controlate din punct de vedere economic și politic de către S.U.A., în care afacerile marilor corporații americane pot prospera. El susține că S.U.A. încearcă să suprime orice mișcare din aceste țări-satelit care nu este conformă cu interesele americane prin impunerea de guverne-marionetă aservite Statelor Unite ale Americii.
Chomsky consideră că atât americanii, cât și britanicii au invadat țări și au orchestrat lovituri de stat în țările-satelit, sub pretextul răspândirii democrației, cu scopul de a beneficia de resursele acelor țări și a de a crea piețe de desfacere pentru afacerile americane în acele țări. (Dosarul Microsoft, Autostrada Bechtel, Roșia Montana – vă sună cunoscute?)
Soluția: analiză critică și evitarea mass media
Speranța lui este ca, prin conștientizarea impactului negativ pe care îl are politica externă a S.U.A. asupra țărilor invadate de (sau aflate sub controlul) S.U.A. , atât poporul american, cât și națiunile ocupate/controlate să se opună acestei politici. În acest sens, Chomsky îndeamnă pe oameni să analizeze critic motivațiile, deciziile și acțiunile propriilor guverne, să nu se lase influențați de ideile oferite de mass media corporatistă, să se încreadă mai mult în propriile raționamente și acțiuni, și să aplice aceleași standarde pentru ceilalți ca pentru ei înșiși.
Cele 10 strategii de manipulare a populației
Noam Chomsky a întocmit o listă cu cele mai frecvente și eficiente zece strategii utilizate pentru manipularea populației prin intermediul mass-media. De-a lungul timpului, mass-media s-au dovedit extrem de eficiente în modelarea opiniei publice. Datorită propagandei mediatice au fost create sau distruse mișcări sociale, au fost justificate războaie, au fost generate crize financiare, au fost promovate curente ideologice și s-a putut modela gândirea colectivă. Dar cum putem să detectăm aceste strategii de manipulare în cadrul diverselor experimente psihosociale la care, cu siguranță, participăm?
Iată zece dintre cele mai des utilizate strategii de manipulare așa cum au fost descrise de Chomsky:
1. Distrage atenția
Distrage permanent atenţia populației de la problemele sociale reale cu care se confruntă, îndreptându-i atenția către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.
Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui reale.
De asemenea, supraîncărcă oamenii cu informații sau scoate în evidență evenimente sportive, celebrități și subiecte frivole, inutile. Scopul este de a face oamenii să piardă din vedere problemele reale.
2. Inventează probleme, apoi transformă-te în “Salvatorul neamului”
Creează/inventează probleme grave, cu mare impact emoțional, care afectează și angrenează masiv opinia publică, după care tot tu vii cu soluţii.
Aceasta este una dintre strategiile de control media folosite pentru decizii nepopulare.
Exemplele sunt nenumărate. De exemplu: ești un guvern și vrei să privatizezi un domeniu public (energie, gaze, petrol, apă și canal, alte utilități etc.), dar știi că populația se va revolta dacă va afla de intenția ta de privatizare a acelui domeniu (pentru că știe că vor crește costurile). Ce faci (pentru ca să încasezi comisionul de la firma străină care va câștiga licitația)? Începi și prezinți că acel sector public are grave probleme (inventate sau nu – dar pe care le-ai putea rezolva, însă dacă faci asta, cum mai încasezi comisionul?): lipsă de eficiență, productivitate slabă, salarii nesimțite, corupție, implicare politică în decizii (din partea opoziției, bine înțeles). Ideea este de a justifica vânzarea cu tot felul de pretexte.
După câteva luni de “breaking news” pe problemele astea inventate, toată opinia publică o să jubileze la privatizarea respectivului domeniu public (mai ales dacă și sacrifici câte un șef sau șefuleț de acolo, care ulterior devine parlamentar, capătă un post în guvern sau ia și el partea lui de “cașcaval”).
Ce mai contează dacă, după privatizare, prețul benzinei se dublează, iar prețul curentului electric și al gazelor se triplează! Treaba e deja făcută și de pomană mai latră câinii la un domeniu care acum e în proprietate privată. Evident că pentru asta nu trebuie să ai legi care să reglementeze răspunderea ministerială sau guvernamentală.
Alt exemplu: Ești un guvern sau un președinte care dorește să îngrădească unele drepturi și libertăți cetățenești și nu știi cum? O soluție ar fi să favorizezi violenţa urbană pentru ca apoi, tot tu, să dai legi represive, chiar cerute de popor, pentru a salva naţiunea. Poporul va fi bucuros să renunțe la unele drepturi și libertăți cetățenești numai pentru a nu mai trăi sub teriarea violențelor de stradă.
Sau ai putea să lansezi o epidemie de gripă, în care devii salvatorul tuturor oamenilor dacă aceștia acceptă să li se retrângă sau să li se limiteze unele drepturi și libertăți democratice în schimbul eradicării epidemiei. Eventual scoți “vaccinul-minune” care vindecă pe loc de virus, dar care conține – spre binele populației – un cip care să monitorizeze permanent starea de sănătate pentru a nu se mai întâmpla o altă epidemie. Eventual, după ce dispare epidemia, menții totuși niște îngrădiri ale drepturilor și libertăților democratice pentru binele oamenilor – evident! A, și era să uit: îi obligi să poarte botnițe tot timpul pentru ca să nu uite că sunt niște amărâți de sclavi. Dacă nu sunt cuminți, poți să dai drumul la epidemie din nou (spui că vine “al doilea val”, “al treilea val” etc.) și să le restrângi toate drepturile și libertățile democratice. O poți ține cât vrei tu cu amenințarea cu epidemia până se învață că nu pot să facă ce vor ei, ci numai ce vrei tu.
Bine înțeles că asta se întâmplă numai în filme sau în cărți, nu în realitate. (Asta pentru ca să nu avem vorbe la tribunal.)
3. Introdu treptat măsurile nepopulare
În loc să aplici măsuri dure într-un singur pachet şi dintr-odată (ceea ce ar duce la mişcări populare și proteste de masă), aplici măsurile treptat (cam ca la scumpirea gazelor în România).
Măsurile dure, nepopulare, devin suportabile dacă sunt livrate pe bucățele (în porţii anuale, semestriale, trimestriale etc.) conform unui program anunţat sau neanunțate.
Scopul aici este acela de a face publicul să accepte măsuri dure pe care nu le-ar accepta în mod normal. Cum? Prin introducerea lor treptată, astfel încât oamenii nici nu vor realiza că drepturile lor au fost reduse atât de mult.
4. Arată că amâni implementarea măsurilor nepopulare
Amânarea se referă la obţinerea acordul de moment din partea poporului pentru măsuri economice dure din viitor.
“Va fi nevoie să creștem prețul la gaze pentru a ne alinia cu cele din UE (Ce motivare de trei lei! De ce eu – producător de gaze – să am același preț la gaze cu țările care nu au deloc gaze și le importă de la ruși?!), însă o vom face abia începând de la anul”. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi răul este amânat. De parcă un rău amânat nu face același rău ca un rău actual.
5. Tratează-i pe oameni ca pe niște copii tâmpiți (sau Strategia Tătucului grijuliu)
Adresează-te mulţimilor și tratează-le ca şi cum toţi oamenii ar avea o gândire infantilă.
Creează o relație de tip Tătucul grijuliu – Copilul inocent și/sau înapoiat mintal. Joacă rolul Tătucului grijuliu (care știe ce e mai bine pentru popor decât poporul însuși) pentru poporul presupus inocent (a se traduce prost), și fă-l să creadă că le vrei numai binele. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre o gândire infantilă care nu face legătura între cauze şi efecte, și care va lăsa toate deciziile în mâinile tale fără să le critice. “Doar Tătucul ne vrea binele, nu-i așa?”
Foarte multe mesaje ale politicienilor și din mass media , în special în reclame, li se adresează oamenilor de parcă ar fi copii sau întârziați mintal. Ele folosesc expresii, cuvinte și atitudini definitorii pentru gândirea unui copil, însoțite de un halou de inocență. Este o formă de control media care încearcă să omoare capacitățile de gândire critică ale oamenilor. Politicienii folosesc aceste tactici atunci când jucând rolul de Tătuc protector sau de Big Brother (Frate mai mare).
6. Fă apel la sentimente, nu la rațiune
În mesajele pe care le transmiți sau în motivarea introducerii măsurilor nepopulare, fă tot timpul apel la sentimente şi la reacţii viscerale, nu la raţiune.
Încurajează reacţiile emoţionale pentru că sunt cel mai uşor de manevrat.
Maeștrii păpușari ce ne conduc nu doresc să activeze gândirea critică a oamenilor. Vor să stârnească emoții și să ajungă la subconștientul oamenilor. De aceea, multe dintre mesajele lor sunt pline de conținut emoțional. “Un virus ucigas!”, “Face milioane de victime!”, “O să muriți dacă nu faceți ce vă spunem!”, “Îi puneți în pericol de bătrâni!”, “Nu te gândești la cel de lângă tine!”, “Vreți să ne moară părinții și bunicii?” etc. – astfel de mesaje fac apel la emoții și nu iau în considerare vocile specialiștilor care spun că “dracul nu este așa de negru pe cât pare”. Însă cine să asculte atunci când toată lumea este blocată în panică declanșată de acest război al emoțiilor negative.
Ideea este de a provoca un fel de „scurtcircuit” în procesele de gândire rațională (uitați-vă la modul în care cunoscuții voștri vă resping orice discuție și argument care este contra curentului!). Emoțiile sunt utilizate pentru a surprinde sensul general al mesajului, dar nu și detaliile specifice. Nu de pomană se spune că: “diavolul se ascunde în detalii” – iar asta o știu cel mai bine avocații și agenții de asigurări.
7. Menține publicul în ignoranță
Ține poporul în ignoranţă şi oferă-i satisfacţii/distracții ieftine, dar multe.
Cel mai simplu mod de a ține poporul în ignoranță constă în distrugerea sistemului de învăţământ din țară. Cum? În fiecare an pretinde că reformezi sistemul și schimbă programa de învățământ. În fiecare an schimbă modul de susținere a examenelor elevilor. Introdu în sistem învățători și profesori slab pregătiți. Scoate din programă materiile care formează caracterele, iubirea de patrie și gândirea critică (Istoria României, Limba și literatura română, Logica, Geografia României), și introdu materii superflue sau inutile (Istoria UE, Educație civică despre UE, Drepturile copilului etc.). Desființează cât mai multe școli din mediul rural. Alocă un buget cât mai mic pentru învățământ. Furnizează manuale alternative și de slabă calitate, astfel încât Istoria, Literatura și Geografia țării să fie predate diferit.
Bine înțeles că și mass media sprijină din plin acest demers prin promovarea non-culturii, a kitch-ului, a non-valorilor, a starletelor și semi-docților, prin distrugerea valorilor naționale (Eminescu, Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Sadoveanu, Decebal etc. – prezintă defectele omenești ale tuturor conducătorilor și scriitorilor pentru a diminua sau anula marile opere pe care le-au realizat) și promovarea unor concepte și modele străine de acest popor sau chiar anti-naționale (Halloween, Valentine’s Day, minorități sexuale).
De asemenea, prezintă tot ceea ce este românesc ca fiind de prost gust și joasă speță, și tot ceea ce vine de afară ca fiind demn de urmat. Indu în popor (prin filme, reclame, cărți) generalizării negative pentru a le scădea stima de sine (toți românii sunt hoți, toate româncele sunt curve, românii nu sunt buni de nimic, românii o au mică etc.).
Distruge-le spiritualitatea și credința. Prin orice mijloace calcă în picioare credința stăbunilor lor și tot ceea ce au mai sfânt sub prtextul libertății de exprimare. Spune-le în mod constant că cei care sunt creștini ortodocși sunt înapoiați, talibani, înapoiați mintal. Fă-i pupători de moaște. Spune-le că toți preoții lor sunt corupți și toți călugării lor sunt homosexuali. Spune-le că Dumnezeu n-are nevoie de biserici si ca ei se pot ruga si acasa. Eventual închide-le bisericile din diverse motive.
Un popor ignorant nu mai este un popor, ci doar o populație în care indivizii nu mai au nimic în comun unul cu celălalt.
Divide et impera!
Și acum îl poți manipula și controla cum vrei tu.Nimeni nu va spune nimic.
Ignoranța înseamnă și să nu le oferi oamenilor instrumentele de care au nevoie pentru a analiza singuri lucrurile. Înseamnă să le vinzi gogoși, dar să nu le dezvălui niciodată cele ce se întâmplă în spatele scenei.
8. Îndobitocește poporul: dă-le pâine și circ!
Sau: “Da-le, vomă!” – cum obișnuia să spună patronul unui post privat de televiziune. Sprijină financiar acele canale media care îndobitocesc publicul şi-l ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare cu nivel redus de inteligență.
De asemenea, cele mai ciudate și mai cretinoide tendințe și mode nu apar din senin. Aproape întotdeauna există persoane care lansează aceste tendințe și mode (provocarea cu găleata de apă cu gheață turnată în cap, moda bărbilor lungi în plină vară, moda tatuajelor, Je suis Charlie, Me too etc.), și care le promovează. O fac pentru a crea gusturi, interese și opinii omogenizate. O fac pentru a te face să cheltui și pentru te face să gândești cum îți propun ei.
Mass-media promovează constant anumite mode și tendințe. Cele mai multe dintre ele se referă la stiluri de viață frivole, inutile, chiar ridicole. Ele conving oamenii că a acționa în acest fel este exact ceea ce are stil. Normalitatea este desuetă și trebuie înlocuită cu ceea ce propunem noi – gândire de masă. De aceea îi manipulăm să se îmbrace la fel (așa cum văd în reclamele noastre), să vorbească la fel (așa cum aud în filmele noastre), să se comporte la fel, să gândească la fel (de aceea vom ataca toate ideile care sunt împotriva curentului și nu vom promova decât ideile noastre) – pentru a putea să-i manipulăm și a-i putea controla după propriul nostru plac. Îi transformăm în mase de manevră.
9. Consolidarea vinovăției de sine
Stimulează sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă, de destin implacabil. Oamenii care nu mai au tendința de a se revolta, se transformă ușor într-o turmă uşor de controlat.
O altă strategie de control din mass-media este de a face pe oamenii să creadă că ei (și numai ei) sunt de vină pentru problemele lor. Orice lucru rău care se întâmplă este din cauza lor. Asta îi determină pe oameni să creadă că mediul lor este perfect și că, dacă este ceva greșit, este din vina lor.
Astfel, oamenii ajung să se mulțumească cu puținul pe care îl au în mediul lor și apoi se simt vinovați pentru că acest mediu nu este perfect. Prin aceasta se deturnează furia pe care o resimt împotriva sistemul asupra propriei persoane, învinovățindu-se la nesfârșit.
Expresii de genul: “De aceea nu o ducem bine în România pentru că nu suntem civilizați”, “Românii sunt hoți”, “Româncele sunt curve”, “De aceea nu putem termina starea de urgență pentru că suntem mai proști ca nemții” – sunt indicii clare ale spălării creierului de către mass media ce folosesc această strategie.
10. Neagă sau dezavuează existența tehnicilor de manipulare
Investește masiv în cercetarea comportamentului uman pentru a dezvolta tehnici de control și manipulare. Apelează la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor, și a dezvolta tehnici de manipulare și control a populației. În ultimele decenii, știința ne-a oferit acces la astfel de cunoștințe despre biologia și psihologia umană. Dar aceste tehnici și informații nu sunt disponibile pentru majoritatea oamenilor.
În acelaşi timp discreditează prin intermediul mass media orice astfel de tehnici, astfel încât poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile de manipulare. Spune-le că nu sunt decât “teorii ale conspirației”, iar pe cei care le semnalizează și le prezintă poporului discreditează-i sau, dacă nu poți, elimină-i.
Toate cele zece strategii formulate de Chomsky le-ați trăit și le trăiți pe pielea voastră în fiecare zi, în orice colț de lume sau de societate v-ați afla. Cu toții simțim cum se insinuează aceste strategii, cum acționează împotriva noastră făcându-ne mai nesiguri și mai temători pentru ziua de mâine, mai puțini liberi și mai incapabili să ne construim o viață demnă.
Unii conștientizează acest lucru.
Alții refuză să creadă pentru că:
- ori se simt superiori (știu ei mai bine că nu e așa),
- ori sunt inocenți (oamenii sunt toți buni; nu se poate ca aceste lucruri să se întâmple între oameni),
- ori le e teamă că acel adevăr le va distruge liniștea și pacea pe care le au acum (le e teamă că nu vor putea face față unui nou mod de a vedea lumea) și că vor claca pentru că nu pot crede că lumea este altfel decât cred ei că este.
Mai sunt și unii care se trezesc pe parcurs
(Vă mai amintiți cât de multă lume credea că Saddam Hussein dezvoltă arme nucleare în Irak pentru că așa le-au spus guvernanții și mass media? Vă mai amintiți câtă lume era în favoarea ocupării Irakului și a răsturnării lui Saddam – pentru că așa le-au spus guvernanții și mass media? Mai credeți asta acum?).
Numai că dintre cei care se trezesc pe parcurs, prea puțini admit că ei au susținut punctele de vedere oficiale. Și asta, bine înțeles, din orgoliu. Cum aș putea eu spune că e altfel decât am susținut eu tot timpul? Cum aș putea eu admite că am greșit? Ei, bine, e normal! Oamenii mai și greșesc. Atât timp cât sunt în stare să recunoască greșeala, nu e nici o problemă. Problema apare atunci când vezi că nu ai dreptate, dar îți susții în continuare punctul de vedere doar din orgoliu.
Una peste alta, strategiile există și sunt în plină desfășurare. Acum nu mai puteți spune că n-ați știut.
Care dintre strategiile de mai sus credeți că este strategia care este cel mai des utilizată în România?
0 Comments