CE LEGĂTURĂ AU CĂILE FERATE ȘI FEBRA TIFOIDĂ CU SILLICON VALLEY?

Amasa Leland Stanford (9 martie 1824 – 21 iunie 1893) a fost un industriaș și politician american. Migrând în California din New York în vremea Goanei după Aur, a devenit un comerciant și angrosist de succes și a continuat să-și construiască imperiul de afaceri. A fost timp de doi ani guvernator al Californiei (1862-1863), iar din 1885 a fost senator al Statelor Unite timp de opt ani. În calitate de președinte al Căii Ferate a Pacificului Central, începând cu 1861 și, mai târziu, și al Căii Ferate a Pacificul de Sud, a avut o putere imensă în regiune și un impact de durată asupra Californiei. Este considerat a fi unul dintre cei mai mari baroni locali care nu avea nici un fel de scrupul în a-și atinge obiectivele.  Dar care este legătura dintre Stanford și Sillicon Valley?

Începuturi modeste și inițiere în masonerie

Stanford s-a născut în 1824 în localitatea Watervliet, New York (acum orașul Colonie). A fost unul dintre cei opt copii ai lui Josiah și Elizabeth Phillips Stanford. Printre frații săi s-au numărat senatorul de stat de New York, Charles Stanford (1819-1885) și omul de afaceri și spiritistul australian Thomas Welton Stanford (1832–1818).

(Sursa: Wikipedia)

Tatăl lui Stanford era fermier. Stanford a urmat Institutul Liberal din Clinton, New York, și a studiat dreptul la Seminarul Cazenovia din Cazenovia, New York, între anii 1841–1845. În 1845, a intrat în cabinetul de avocatură “Wheaton, Doolittle și Hadley” din Albany.

După ce a fost admis în barou, în 1848, Stanford s-a mutat cu mulți alți coloniști în Port Washington, Wisconsin, unde a început să practice avocatura împreună cu Wesley Pierce.

La 30 septembrie 1850, Stanford s-a căsătorit cu Jane Elizabeth Lathrop în Albany, New York. Era fiica lui Dyer Lathrop, un comerciant din oraș, și Jane Anne (Shields) Lathrop. Cuplul nu a avut copii decât foarte târziu, singurul lor copil, un fiu, Leland DeWitt Stanford, născându-se în 1868, când Leland Stanford avea patruzeci și patru de ani.

1850 mai este și anul în care Leland Stanford, la vârsta de când 26 ani, este inițiat în Loja masonică “Prometeu” nr. 17 din Port Washington, Wisconsin, în 1850. După ce s-a mutat în vest, s-a alăturat Lojei masonice “Michigan City” nr. 47 din Michigan Bluff, California. A fost, de asemenea, membru al “Ordinului Independent al Persoanelor Remarcabile (Odd Fellows)” din California.

Un incendiu și un zvon despre găsirea aurului care schimbă vieți

În 1852, după ce și-a pierdut biblioteca de avocatură și alte proprietăți în urma unui incendiu, Stanford a plecat cu cei cinci frați ai săi în California, în perioada Goanei după Aur. Soția sa, Jane, s-a întors temporar la familia ei în Albany. Stanford a intrat în afaceri împreună cu frații săi și a devenit proprietarul unui magazin general pentru mineri din Michigan City, California, ulterior denumirea s-a schimbat în Michigan Bluff, în Placer County; mai târziu a avut un depozit en-gros. El a servit drept judecător de pace și a ajutat la organizarea “Asociației Bibliotecii Sacramento”, care ulterior a devenit “Biblioteca Publică Sacramento”. În 1855, s-a întors în Albany pentru a se alătura soției sale, dar a găsit ritmul vieții estice mult prea lent față de tumultul dezvoltării Californiei.

În 1856, el și Jane s-au mutat la Sacramento, unde s-au implicat în comerț cu mărfuri pe scară largă.

Unul dintre “Cei Patru Mari”, guvernator si senator până la moarte

Stanford a fost unul dintre cei patru comercianți cunoscuți în mod popular drept „The Big Four” (sau între ei ca „Asociații”) care au fost investitori strategici în planul inginerului șef Theodore Dehone Judah pentru construcția Căii ferate a Pacificului Central, pe care cei cinci au transformat-o în companie pe 28 iunie 1861 și în care Stanford a fost ales președinte. Ceilalți trei asociați au fost Charles Crocker, Mark Hopkins și Collis P. Huntington.

Prima locomotivă a Pacificului Central, denumită „Gov. Stanford” în onoarea sa, este păstrată și astăzi la Muzeul Căilor Ferate din California, Sacramento.

Locomotiva „Gov. Stanford” (sursa: Wikipedia)

În 1859 Stanford a candidat fără succes la postul de guvernator al Californiei din partea Partidului Republican în care activa încă din 1856. A fost nominalizat din nou în 1861 și a câștigat alegerile devenind guvernator al Californiei timp de doi ani (1882-1883).

În mai 1868, s-a alăturat lui Lloyd Tevis, Darius Ogden Mills, H.D. Bacon, Hopkins și Crocker în formarea companiei “Pacific Union Express”care a fuzionat, în 1870, cu “Wells Fargo & Company”. Stanford a fost director la “Wells Fargo & Company” din 1870 până la moartea sa în iunie 1893 (cu o scurtă pauză în 1884 cauzată de plecarea în Europa și moartea fiului său).

„Copiii Californiei vor fi copiii noștri”

La începutul anului 1884, Leland pleacă cu soția sa și copilul în vacanță în Europa. Însă vacanța avea să se dovedească tragică. Leland Stanford Jr. se îmbolnăvește de febră tifoidă cu două luni înainte de a împlini vârsta de 16 ani. Primele semne ale bolii se manifestă la Atena. Părinții săi se grăbesc să ajungă în Italia pentru tratament medical, mai întâi la Napoli, apoi la Roma și, în cele din urmă, la Florența. Însă băiatul moare la Florența la 13 Martie 1884 după săptămâni de îmbunătățire și agravare alternativă a stării sale de sănătate. A fost o mare lovitură pentru bătrânul afacerist care se întoarce în țară pentru a îngropa rămășițele pământești ale fiului său.

Familia Leland (sursa: Arhivele Universității Stanford)

Întors acasă, copleșit de durere, Leland o anunță pe soția sa că acum, când nu mai au copil, „copiii Californiei vor fi copiii noștri”. În memoria unicului lor fiu, Leland și Jane decid să-și doneze cea mai mare parte a averii (aprox. 40 milioane de dolari americani, adică echivalentul a cca. 1,14 miliarde de dolari la valoarea de azi) pentru înființarea unei universități care să-i poarte numele. Ca un termen de comparație, averea familiei Stanford la sfârșitului secolului al XIX-lea a fost estimată la aproximativ 50 de milioane de dolari americani, ceea ce ar corespunde cu 1,54 miliarde de dolari americani la valoarea de astăzi.

Intrarea originală a Universității Stanford (sursa: Arhivele Universității Stanford)

Universitatea „Leland Stanford Junior” și-a deschis porțile la 1 Octombrie 1893 și, inițial, era destinat studiilor agricole. Primul său student admis la Encina Hall în acea zi a fost Herbert Hoover, care mai târziu avea să devină cel de-al 31-lea președinte al S.U.A. Ulterior Universitatea „Leland Stanford Junior” a devenit una dintre cele mai renumite universități din Statele Unite ale Americii.

Chinuit de durerea pricinuită de pierderea unicului său fiu și de smasmele unei boli nemiloase – o ataxie locomotorie care îl făcea incapabil de a-și stăpâni muşchii membrelor și care îi cauza dificultăți de echilibru, coordonare şi de mers – Leland se stinge din viață în casă din Palo Alto, California, pe 21 iunie 1893, în urma unei insuficienței cardiace. A fost înmormântat în mausoleul familiei din campusul Universității Stanford. Biserica “Memorial Church” din același campus este, de asemenea, dedicată memoriei sale.

Soția sa, Jane Stanford moare în 1905, în condiții misterioase, după ce a fost otrăvită cu stricnină. Nici până în ziua de azi nu se știe cine a fost făptașul acestei crime.

O moarte misterioasă

Pe 14 ianuarie 1905, la conacul Nob Hill din San Francisco, Jane Stanford a consumat apă minerală care avea un ciudat gust amar. Ea s-a forțat repede să vomite apa la sfatul servitoarei care a și ajutat-o să facă acest lucru. Atunci când atât servitoarea, cât și secretara sa au gustat puțin din apa îmbuteliată și au fost de acord că are un gust ciudat, d-na Stanford a trimis-o la o farmacie pentru a fi analizată. Analizele au arătat că apa fusese otrăvită cu o doză letală de stricnină.

Reședința Stanford din Palo Alto (sursa: Arhivele Universității Stanford)

La aflarea veștii, Jane Stanford a decis să se mute din reședința ei, jurând să nu se mai întoarcă.

Elizabeth Richmond, menajera, a fost prima suspectată de implicare în tentativa de asasinat pe baza faptului că obișnuia să distreze personalul d-nei Stanford cu povești despre aristocrați englezi otrăviți de servitorii lor, ea lucrând anterior în Marea Britanie. Deși vinovăția ei nu a putut fi dovedită, ea a fost totuși concediată. 

Agenția de Detectivi și Pază “Harry Morse” a fost angajată pentru a investiga discret incidentul. Detectivii au pus-o pe Richmond sub supraveghere și au verificat farmaciile din zonă pentru a depista posibile achiziții suspecte de stricnină, fără să găsească nici una. Însă agenția a descoperit că reședința din San Francisco a doamnei Jane Stanford era un viespar de orgolii, minciuni, intrigi de culise și corupție din partea personalului ce o deservea.

Suferind de răceală și deprimată de ideea că cineva necunoscut îi dorea moartea, d-na Stanford decide pe 15 februarie 1905 să plece spre Hawaii, cu intenția de a-și continua călătoria spre Japonia.

Jane Stanford (sursa: Wikipedia)

Ajunsă la Hotelul “Moana”, de pe insula Oahu, Stanford cere, în seara zilei de 28 februarie, niște bicarbonat de sodiu pentru că o deranja stomacul. Secretara ei personală, Bertha Berner (o angajată de încredere aflată de douăzeci de ani în slujba d-nei Stanford și care fusese prezentă și la scena incidentului precedent), a pregătit soluția pe care a băut-o stăpâna sa. La ora 11:15 pm, Stanford a strigat la servitorii săi și la personalul hotelului pentru ca să cheme un medic, declarând că și-a pierdut controlul asupra corpului și că ea crede că a fost otravită din nou.

De această dată, încercările de a provoca vărsături nu au mai reușit. Sosit rapid medicul hotelului a încercat să-i administreze o soluție de brom și hidrat cloral, însă doamna Stanford deja avea maxilarul înțepenit, iar această stare de rigiditate începuse să se extindă în tot corpul. Era o moarte oribilă. După ce fălcile ei s-au înțepenit, coapsele s-au deschis larg, picioarele s-au răsucit spre interior, degetele s-au încleștat în pumnii strânși și capul s-a dat pe spate. În cele din urmă, și-a dat duhul.

Analiza chimică criminalistică a relevat prezența unei forme pure de stricnină în probele de bicarbonat de sodiu pe care le luase d-na Stanford, precum și urme de otravă în țesuturile ei. După trei zile de audieri ale martorilor, juriul a concluzionat că Jane Stanford a murit otrăvită cu stricnină “introdusă într-o sticlă de bicarbonat de sodiu, cu intenție criminală, de către o persoană sau persoane rămase necunoscute“. Mărturiile au relevat faptul că sticla în cauză a fost achiziționată în California (după concedierea menajerei, Elisabeth Richmond, suspectată de tentativă de omor cu ocazia primului incident!), că a fost accesibilă oricărui membru al personalului din Reședința Stanford în perioada în care s-au făcut pregătirile de plecare în Hawaii și că sticla nu a fost folosită până în noaptea morții lui Jane Stanford.

Prima pagină din “The Bulletin” anunțând moartea d-nei Stanford (sursa: Wikipedia)

Sursa stricninei nu a fost niciodată identificată. Jane Stanford a fost înmormântată alături de soțul ei, Leland, și fiul lor în mausoleul familiei Stanford din campusul Universității Stanford.

HP vine de la … Stanford

Leland Stanford, regele căilor ferate americane și fondatorul Universității Stanford, este considerat pårintele spiritual al centrului american de tehnologie şi electronică din regiunea califiorniană Santa Monica, mai târziu botezată, de către presa scrisá, Silicon Valley (Valea Siliciului).  Înființarea unei universități cu resursele financiare considerabile puse la dispoziție de Leland Stanford a atras o multțime de profesori și elevi de elită și mulți dintre absolvenții de la Stanford au înființat, în împrejurimile oraşului Palo Alto, firme proprii, de multe ori cu ajutorul material și financiar al universității.

David Packard și Willam Hewlett (sursa: Wikipedia)

Aşa au stat lucrurile si cu Willam Hewlett și David Packard, doi ingineri electroniști care au devenit, în 1939, liber-investitori, la sfatul profesorului și mentorului lor, Frederic Terman. Primul lor atelier era situat într-un garaj din Palo Alto, care aparținea de casa lui Bill Hewlett. Această casă a fost plasată sub legea protecției monumentelor în 1989 și declarată locul de naștere al lui Silicon Valley. Hewlett-Packard s-a concentrat la început asupra producerii de aparatură de măsurat şi de componente electronice, care au propulsat firma pe poziția de lider mondial în domeniu. Logica dezvoltării a făcut ca şi Hewlet-Packard să înceapă de la mijlocul anilor ’60 dezvoltarea de calculatoare de birou, calculatoare de buzunar şi componente pentru instrumente de măsurare şi testare.

Garajul din Palo Alto -primul atelier al lui Hewlett și Packard (sursa: Wikipedia)

O imprimantă de 100.000 de dolari

Compania a devenit cunoscută publicului larg prin fabricarea de imprimante laser şi cu jet de cerneală. Prima imprimantă laser HP a fost lansată pe piață în 1982; avea dimensiunile unei maşini de spălat și costa … 100.000 de dolari. Tehnica de bază provenea de la firma japoneză Canon, dar imprimanta a fost dezvoltată și construită de către HP.  Succesul pe piața produselor de masă a venit doi ani mai târziu, o dată cu lan sarea modelului mai mic LaserJet, care era oferit la un preț mai rezonabil de … 3.500 de dolari.

Imprimanta HP 2767A din anul 1970; costa doar 11.500 de dolari! (sursa: HP Computer Museum)

Din 1978, HP s-a preocupat și de dezvoltarea de imprimante cu jet de cerneală, care dispuneau de un potențial mult mai mare decât imprimantele laser de a înlătura de pe piață imprimantele cu ace care erau mult mai răspândite și mult mai ieftine. Dar abia o dată cu introducerea seriei Desk Jet 1990 a venit și sfârșitul imprimantelor cu ace.

De la Apollo la Compaq … în primii 10

Prin preluarea în 1989 a firmei Apollo Computers, HP a intrat și pe piața producătorilor de computere, concernul concentrându-se în anii ’90 pe fabricarea de computere și de sisteme periferice (imprimante și scanere). În anul 2000, HP a comasat secțiile de producere a instrumentelor de măsurare electronică, a sistemelor medicale și a semiconductorilor sub marca Agilent Technologies și le-a delimitat de restul concernului.

Un an mai târziu, HP a achiziționat firma Compaq (Compatibility and quality – compatibilitate și calitate), fondată în 1981 de către Rod Canion, Jim Harris și Bill Murto la Houston, una dintre primele firme care a construit, din 1983, computere personale compatibile cu relativ noul standard IBM și care a definit astfel termenul de computer personal compatibil IBM.

Fuziunea cu Compaq din 2002 și achiziția EDS în 2008 au dus la venituri combinate de 118,4 miliarde USD în 2008 și la locul 9 în clasamentul Fortune 500 în 2009. În noiembrie 2009, HP anunța intenția de achiziție a lui 3Com, acordul fiind semnat pe 12 aprilie 2010. Două săptămâni mai târziu HP anunța achiziția Palm Inc. pentru suma de 1,2 miliarde de dolari. În toamna aceluiași an, la 2 septembrie 2010, HP câștiga licitația de achiziție a 3PAR cu o ofertă de 2,07 miliarde de dolari, întrecând astfel contracandidatul Dell.

În Noiembrie 2015, Hewlett-Packard a decis separarea activităților de produse și servicii pentru întreprinderi sub firma Hewlett Packard Enterprise. Firma mamă a rămas să gestioneze afacerea cu calculatoare și imprimante sub noua denumire de HP Inc.

Și când te gândești că totul a început de la niște căi ferate și de la o febră tifoidă …

Lasati un comentariu