Este bine ca la final de an să medităm la modul în care am acționat în acest an: ce anume am făcut în acest an, care sunt lucrurile/evenimentele majore care ni s-au întâmplat și cum anume am trecut prin ele, ce anume ne-a ajutat să parcurgem cu bine acest an, ce anume a mers bine, ce anume nu a mers bine etc. În acest articol aș vrea să vă prezint pe scurt cinci lecții învățate dintr-un an dificil, delicat și provocator.
1.Apreciază ceea ce ai
Mulți oameni trăiesc cu percepția că ceea ce au nu este suficient sau este prea puțin. Și uite așa se trezesc într-o alergare continuă și nebună pentru a avea mai mult, mai bun, mai nou, mai impresionant. După cum bine spunea Dave Ramsey, de prea multe ori …
“Cumpărăm lucruri de care nu avem nevoie, cu bani pe care nu-i avem, pentru a impresiona oameni care nu ne plac”.
Cred că anul 2020 ne-a arătat că de multe ori uităm să prețuim ceea ce avem lângă noi: soție/soț, prietenă/prieten, copii, părinți, bunici, prieteni, rude. Uităm să prețuim iubirea partenerului/partenerei, surâsul și veselia copiilor, sfatul părinților, mângâierea dată de un bunic sau clipele de bucurie atunci când te întâlnești cu un prieten drag, răsăritul soarelui din apa mării sau cerul senin de desupra norilor de la munte, ploaia care-ți bate în geam sau primul fulg de nea topit pe obraz.
Și mai uităm să prețuim un lucru care ni se pare un dat: sănătatea.
Așa că nu uita să fii recunoscător pentru toate lucrurile mărunte din viață care o fac atât de frumoasă. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri pe care le ai și învață să le prețuiești la adevărata lor valoare.
2. Familia este punctul de stabilitate
Un singur lucru este mai prețios decât timpul pe lumea asta, și acela este cu cine îți petreci acest timp.
Anul acesta am petrecut mai mult timp împreună cu familia și sunt recunoscător întregii mele familii pentru că în această perioadă delicată s-a constituit într-un factor de calm și stabilitate. Soția mi-a dat încredere și multă dragoste, iar copiii mei – pe lângă foarte multă iubire – mi-au dat clipe de bucurie și relaxare.
Și le mulțumesc din inimă pentru asta! Mi s-au părut extrem de maturi (chiar și cei mici) în abordarea situației din jur și am rămas impresionat de cât de profund pot să gândească copiii mei. M-a binecuvântat Dumnezeu cu cea mai frumoasă familie și Îi mulțumesc pentru asta!
3. O îmbrățișare face cât o mie de cuvinte bune
De câte ori am putut (și de câte ori a existat și acordul celeilalte părți) am îmbrățișat persoana cu care m-am întâlnit. Nu mi-a fost teama de viruși (oricum vom lua acel virus sub o forma sau alta – că se cheamă contaminare directă, indirectă sau vaccin; cine crede că va trece prin această perioadă fără să fie atins de virus, trăiește într-o lume paralelă) sau de ce vor spune unii. Am făcut asta toată viața mea: și atunci când am lucrat cu orfani infectați cu HIV, și când am lucrat cu copii cu tot felul de viroze, și când am dus ajutoare la deținuții din penitenciare.
Singura mea teama a fost să nu fiu om.
Am preferat să strâng în brațe persoane care aveau nevoie de a se simți iubite, protejate, care aveau nevoie de empatie sau care doreau să fie liniștite.
În acest an mi-am văzut de câte ori am putut părinții și i-am strâns în brațe. Și mă bucur că am făcut asta pentru că nu m-aș fi iertat niciodată dacă nu l-aș fi văzut pe tatăl meu și nu l-aș fi îmbrățișat în anul în care ne-am despărțit de el. (Și, fiți lniștiți, că – Dumnezeu să-l ierte! – nu a murit de covid. Oricum, rugați-vă pentru robul lui Dumnezeu, Mihai!). Și nici pe mama n-aș fi putut s-o las singură în astfel de momente (în pofida recomandărilor multora).
Și mi-am dat seama că o îmbrățișare este o modalitate tăcută și plăcută de a spune celeilalte persoane că ții la ea;
… este o formă de comunicare pentru că poate spune persoanei pe care o îmbrățișezi lucruri pe care nu ai putea să le exprimi în cuvinte. Și am mai realizat că este un foarte bun medicament pentru că transferă energie persoanei pe care o îmbrățișezi și o încarcă de energie pozitivă.
Oricum, partea cea mai faină la o îmbrățișare este că, în general, nu poți să dai o îmbrățișare fără a primi una.
4. Adaptarea la orice situație și schimbarea sunt extrem de importante în vremuri incerte
Restricțiile impuse în 2020 au avut un mare impact asupra a ceea ce făceam. N-am mai putut face sesiuni de coaching sau de training față-în-față, și a fost nevoie de adaptarea la mediul online. Evident că există avantaje și dezavantaje în această schimbare, dar nu am stat prea mult să mă plâng de ceva care nu mai exista, ci am căutat să văd cum pot să-mi fac mai bine treaba în noile condiții.
Am căutat, dezvoltat, adaptat și introdus noi jocuri de cunoaștere și de energetizare care să se potrivească mediului online și care să facă mai interactive cursurile pe care le livrez. Mi-am dezvoltat competențe noi prin utilizarea platformelor de streaming Zoom și Google Meet, cât și a unor diverse alte instrumente online din panoplia Google sau a altor firme. Am lucrat foarte multe pe interactivitate (care este partea care mi se pare că a avut cel mai mult de suferit ca urmare a trecerii de la față-în-față la online) și pe motivare. A fost nevoie și de modificarea tuturor cursurilor de management și de dezvoltare personală pe care le livrez pentru a le face compatibile cu mediul online.
Și m-am bucurat atunci când cei mai mulți dintre sutele de cursanți pe care i-am avut în acest an au apreciat cursurile la care au participat și mi-au mulțumit pentru experiențele trăite.
Pe partea de coaching schimbările nu au fost atât de importante, cele câteva persoane cu care lucrez nefiind foarte afectate de faptul că nu ne mai vedeam față-în-față, ci ne vedeam doar online. Oricum, mai făcusem și înainte de restricții ședințe de coaching online. Adaptarea pe partea de coaching a fost legată de instrumentele folosite pentru că a fost nevoie de lucru mai intens pe domenii precum: combaterea anxietății, depresie, motivare, încredere și schimbare. Și mă bucur că am ajuns cu aceste persoane acolo unde am ajuns, de la panică la stabilitate, încredere și provocare.
Vă mulțumesc că m-ați ales ca trainer și coach, și că aveți încredere în mine.
Eu am o încredere nețărmurită în voi și în ceea ce puteți face!
5. Spiritualitatea și meditația sunt extrem de importante în momente de restriște
Nu aș fi putut să trec cu bine peste tot ceea ce s-a întâmplat în acest an dacă nu aș fi avut lângă mine trei lucruri importante: familia, prietenii și credința. De prea multe ori limităm lumea din jurul nostru la partea materială fără a gândi la partea spirituală a ei. Nu poți să te dezvolți ca persoană dacă te limitezi doar la partea materială a lumii. De aceea și spunem despre o persoană inteligentă, deșteaptă, ageră că este o persoană “spirituală” (niciodată nu vom spune despre o asemenea persoană că este o persoană “materială”).
La începutul anului care a trecut m-am frământat mult de ceea ce se întâmpla în jurul meu până când, într-una din zile, am primit din Sfântul Munte, un fragment din Sfinții Părinți care m-a liniștit. Vi-l redau cu speranța că va avea același efect benefic și asupra voastră:
“De crezi cu adevărat că Dumnezeu este cel ce te-a adus aici, încredințează-i Lui grija de tine, aruncând asupra Lui toată grija ta și El va rândui precum voiește ale tale.
Iar de te îndoiești pentru vreun lucru, sau pentru boala trupească ori pentru niscaiva patimi sufletești, trebuie să te îngrijești singur precum știi căci îndoiala ce apare în cel ce a lăsat toată grija lui Dumnezeu, necazul unei mici supărări, îl face să spună totdeauna: ”Dacă m-aș fi îngrijit de trup, n-aș fi astfel.”
Dar cel ce se predă pe sine lui Dumnezeu din toată inima, trebuie să se predea Lui până la moarte căci el știe mai bine decât noi ceea ce este de folos sufletului și trupului nostru și cu cât îl lasă să fie mai chinuit în trup, cu atât îi aduce mai multă ușurare de păcatele săvârșite. Căci nimic nu cere Dumnezeu de la noi decât mulțumire, răbdare și rugăciune pentru iertarea păcatelor.
În măsura în care crezi mai puțin că se ingrijește Dumnezeu de ale tale, te îngrijești tu însuți mai mult de tine. Aceasta pentru ca nu cumva venindu-ți totuși vreo supărare de pe urma așa zisei lăsări în grija lui Dumnezeu, să dai vina pe El. Cel ce se lasă din credință tare în grija lui Dumnezeu să o facă cu gândul de a suporta chiar moartea căci abia atunci se arată deplina lui credință că Dumnezeu îl va scăpa când i se părea că nu mai este scăpare pentru el. Aceasta bineînțeles dacă va vrea Dumnezeu sa-l scape.”
De mare folos mi-au fost și sinaxele ținute de Gheronda Efrem, starețul Mănăstirii Vatoped, (pe care le găsiți traduse în românește prin jertfa și osteneala Părintelui Gavriil pe canalul de Youtube doxologia.ro la https://www.youtube.com/channel/UC48EI8pmHeFuZIn1O4qKu8A ), cuvântul Părintelui Chiril Vatopedinul de aici: https://www.youtube.com/watch?v=-z4nr80e35k, cât și articolele ziditoare de suflet de la Chilia Buna Vestire – Schitul Lacu https://marturieathonita.ro/
Acestea au fost lecțiile învățate de mine în acest tumultos an 2020 de la Nașterea Domnului (sau, așa cum se spunea în vechile cronici, anul 7528 de la Facerea lumii).
Care au fost lecțiile învățate de voi în 2020?
0 Comments