Nimic nu dă naștere la mai multe comentarii decât subiectele legate de șefii dificili și de ceea ce face ca un șef/manager să fie unul dificil. Angajații sunt frustrați, furioși și/sau disperați atunci când povestesc de șefii lor dificili. În fiecare discuție pe acest subiect transpar sentimente de furie și disperare. Însă cum recunoaștem un șef dificil?
Iar dacă tu nu ai un astfel de șef, asta nu înseamnă că ești ferit de impactul șefilor dificili asupra ta. Este suficient ca soțul sau soția, partenerul sau partenera, prietenul sau prietena, sau chiar cel mai bun prieten sau cea mai bună prietenă să aibă de a face cu un astfel de șef și viața ta se schimbă fundamental. Acest șef dificil intră fără să vrei în viața ta pentru că despre asta auzi vorbind mai tot timpul în jurul tău. La masă, în timpul liber, la petreceri, în vizită la prieteni, în concediu – totul se învârte asupra ultimilor prostii pe care le-a mai făcut sau le-a mai spus “nesuferitul ăla de șef”. În astfel de cazuri tot ceea ce poți face este să asculți activ plângerile pe care cel/cea de lângă tine le face și, eventual, să vii cu unele sfaturi despre cum să abordeze situația respectivă.
Nu există o definiție unică a ceea ce este un șef dificil deoarece șefii dificili sunt de foarte multe forme și dimensiuni diferite.
Ceea ce un angajat consideră că este un șef dificil poate să nu reprezinte același lucru pentru un alt coleg care are nevoi diferite față de muncă și de relația cu șeful lui.
Șefi dificili “generaliști” și șefi dificili „agresivi”
Mulți șefi se încadrează în categoria șefilor nepricepuți deoarece nu reușesc să ofere o direcție clară, un feedback regulat, o recunoaștere a meritelor și un cadru strategic de obiective care să le permită angajaților să-și urmărească progresul. Aceste tip de șefi nepricepuți ar putea fi numiți șefi nepricepuți „generaliști”, deoarece toți angajații au nevoie de tipurile de sprijin de mai sus și suferă atunci când nu le primesc.
Însă alți șefi își hărțuiesc angajații. Aceștia șefi dificili intră în categoria „agresivilor” fiind mereu nemulțumiți, excesiv de critici și violenți verbal. Aceștia sunt șefii cărora le tună și fulgeră mereu, iar angajații nu pot face niciodată suficient pentru a-i mulțumi. La capătul extrem al spectrului, șefii „agresivi” își pot hărțui și agresa fizic angajații, și pot aruncă cu diverse obiecte în ei.
Însă există câteva caracteristici care apar cel mai frecvent atunci când angajații se referă la un comportament dificl din partea șefilor lor.
Ce face un șef dificil?
Dacă vă gândiți la un șef dificil pe care l-ați avut sau de care ați auzit, probabil că vă gândiți la una sau mai multe dintre caracteristicile de mai jos:
1.Este părtinitor.
Are un comportament discriminatoriu, tratând diferențiat angajații în funcție de preferințele sale. Îi plac angajații care îl lingușesc și care stau la taclale cu el/ea. Îi place atunci când preferațiii săi (preferatele sale) vin la el și se plâng de comportamenul unui coleg sau le împărtășesc diverse cancan-uri auzite prin birou, secție etc. Întreține o atmosferă de suspiciune și frustrare în echipă prin încurajarea angajaților preferați de a “sifona” ceea ce spun și fac ceilalți angajați. Își protejează favoriții și rudele, inventându-le scuze ori de câte ori cineva se leagă de performanța lor slabă. Tind să le ofere favoriților/favoritelor lor programe de lucru mai convenabile, sarcini mai ușoare și mai plăcute, mai multă atenție și chiar își petrec timpul liber cu ei în afara serviciului.
2. Nu comunică clar obiectivele și așteptările pe care le are.
Nu stabilește obiective. Sau, dacă stabilește obiective, acestea sunt neclare și nu prevăd termene de execuție. Se răzgândește rapid, lăsând adesea angajații bulversați și neștiind de ce sarcină să se apuce mai întăi. Azi poate stabili niște priorități, iar mâine poate stabili cu totul alte priorități. Schimbă frecvent prioritățile, așteptările pe care le are și termenele de realizare ale sarcinilor. Angajații au probleme pentru că nu știu ce este prioritar în activitatea lor și nu știu dacă fac ceea ce trebuie. În lipsa unor obiective, criterii și termene clare, angajații se simt demotivați.
3. Iși ignoră angajații și nu le oferă feedback.
Unii dintre șefii dificili își ignoră angajații și nu comunică cu ei decât în momentul în care apare o problemă. Iar atunci, în loc să discute deschis pentru a găsi o soluție, preferă să dea cu pumnul în masă și să amenințe. De cele mai multe ori adoptă măsuri disciplinare necorespunzătoare și excesive în loc să rezolve problema printr-o comunicare deschisă și pozitivă.
4. Vorbește nepoliticos și țipă la angajați.
Nu dă angajaților posibilitatea de a răspunde la acuzațiile aduse și la comentariile pe care le face. Țipă la oameni pentru a-i intimida și permite și altor angajați să intimideze pe oamenii din subordine.
5. Își asumă meritele altora.
Tinde rapid să își asume meritele pentru succesele și realizările echipei șau ale unui angajat din subordine. La fel de repede dă vina pe angajați atunci când ceva nu merge bine. Dă de pământ cu angajații și îi terfelește în public ori de câte ori are nevoie să își acopere propriile performanțe slabe sau lipsa de leadership și îndrumare.
6. Nu-și motivează angajații.
Cum, în percepția sa, toate succesele echipei i se datorează, nu vede de ce ar trebui să motiveze niște oameni care nu performează. Nu oferă recompense sau recunoaștere pentru performanțele pozitive ale angajaților. Angajații sunt rareori apreciați indiferent cât de mult au contribuit la succesul și la reușitele echipei.
7. Este incompetent.
Nu este calificat pentru postul de șef nici prin abilități și nici prin experiență. Nu știe să conducă oamenii, să-i direcționeze și să interacționeze eficient cu ei.
8. Vânează greșelile angajaților și le ține minte.
Caută mereu să prindă angajații făcând erori sau încălcând proceduri numai pentru a-i certa și penaliza, în loc să urmărească prevenirea unor asemenea greșeli. Nu uită problemele sau greșelile pe care le-au făcut subordonații săi și le aduce aminte de aceste greșeli în mod repetat și în cele mai nepotrivite momente.
9. Insistă să aibă mereu dreptate.
Trebuie să faci numai ce spue el/ea. Nu acceptă comentariile constructive și sugestiile de îmbunătățire. Chiar dacă încerci să-i argumentezi că ceea ce ți-a cerut nu este posibil sau că sarcina pe care ți-a trasat-o nu are cum să ducă la rezultate pozitive, el/ea insistă să faci ceea ce ți-a spus. Iar dacă rezultatele finale dovedesc contrariul, nu-și recunoațte greșeala, ci dă vina tot pe tine și pe nepriceperea ta ca angajat. Nu-i place să fie contrazis(ă) și nu poate face față dezacordului angajaților care au propriile lor opinii cu privire la problemele legate de muncă.
10. Nu este integru.
Îi lipsește integritatea. Face ușor promisiuni pe care le uită și le încalcă. Inventează povești atunci când nu știe răspunsurile la întrebările angajaților. Promite marea cu sarea numai pentru a scăpa de tirul întrebărilor angajaților. Nici măcar nu catadicsește să afle vreun răspuns real, ci inventează răspunsuri doar pentru a-și expedia repede oamenii din subordine.
11. Evită riscurile și luare de decizii.
Nu are suficient curaj pentru a aborda situații dificile. Evită să intervină și să tranșeze situația atunci când, de exemplu, are de a face cu un angajat dificil care îi deranjează și perturbă pe ceilalți colegi. Nu intevine în speranța că problema va dispărea sau se va rezolva de la sine. Ignoră faptul că ar trebui să confrunte și să tranșeze problema.
12. Creează și întreține o atmosferă tensionată în echipă.
Produce disensiuni în rândul oamenilor din subordine prin acțiunile pe care le întreprinde și/sau comentariile pe care le face (de exemplu, discutarea și împărțirea neechitabilă a responsabilităților în cadrul echipei; comentarii și bârfe despre viața privată a unui angajat; discutarea responsabilităților unui angajat cu un alt angajat).
Ce alte caracteristici ați mai întâlnit la un șef dificil?
0 Comments