A IUBI CU MINTEA SAU CU INIMA?

DRAGOSTE! Ce cuvânt mare! Am lucrat în ultimii ani cu mii de persoane și fiecare m-a asigurat cã știe sã iubeascã. Ceilalți erau cei care nu știau … Ce simți în legãturã cu aceastã declarație? Dupã pãrerea ta, îți iubești copiii? Partenerul sau partenera de viațã? Dar pãrinții? Sunt sigurã cã rãspunzi afirmativ. Cu toate acestea, nu existã cumva în tine o anumitã insatisfacție? Nu ești tentat sã spui: „Îi iubesc, dar … mi se pare cã relațiile mele cu ei nu sunt chiar cum aș vrea sã fie. Mi-aș dori tare mult sã pot schimba anumite lucruri”?

Este ceea ce afirmã majoritatea oamenilor. Ei încep sã-și dea seama cã aceastã insatisfacție existã în ei de multã vreme. Ei simt cã trebuie sã existe lucruri mult mai bune undeva, în altã parte.

Legea dragostei este cea mai importantã lege naturalã și spiritualã.

Ea dã naștere la lucruri extraordinare: trebuie doar sã o pui în practicã în viața ta.

Dar ce este DRAGOSTEA? Dragostea adevãratã, cea din inimã, totalã și necondiționatã?

„Înseamnã sã lași celorlalți întreaga libertate și sã le respecți spațiul vital. Înseamnã, totodatã, sã îți pãstrezi spațiul vital și propria libertate. A iubi înseamnã a respecta și a accepta ceea ce doresc ceilalți sã realizeze în viațã. Dragostea înseamnã sã respecți și sã accepți dorința sau pãrerea celuilalt, chiar dacã nu ești de acord și chiar dacã nu înțelegi. Dragostea înseamnã sã dãruiești și sã îndrumi fãrã a aștepta ceva în schimb”.

Începând de astãzi, vei avea ca sarcinã în viațã sã înveți sã iubesti cu inima. Specialitatea fiecãruia dintre noi este aceea de a iubi cu mintea. Sunt sigurã cã știi acest lucru, fiindcã toatã lumea face așa. Credem cã a iubi înseamnã a-i spune celuilalt ce „trebuie” sã facã. Încercãm sã-l schimbãm pe celãlalt pentru a nu face aceleași greșeli ca și noi. Ne gândim cã dacã și-ar schimba modul de a fi, de a acționa, de a gândi, de a vorbi, viața ar fi mult mai fericitã. Dar, atenție … ceea ce se întâmplã în viața altora nu te privește. Trãiești pe pãmânt pentru evoluția ta personalã și nu pentru a altora.

Analizãm și judecãm continuu comportamentul celorlalți pentru cã așteptãm ceva de la ei. Aceasta nu este decât posesie. Înseamnã cã iubești cu mintea.

Dragostea adevãratã presupune sã dãruiești și sã îndrumi fãrã a aștepta nimic în schimb.

De câte ori n-am crezut cã iubim! Și de câte ori nu ne-am întrebat ce nu merge în viața noastrã!

O doamnã mi-a povestit odatã cã soțul ei a venit acasã într-o searã și a anunțat-o cã intenționează sã-și amenajeze o micã grãdinã. Dialogul s-a desfãșurat dupã cum urmeazã:

„Draga mea, am chef sã-mi amenajez o grãdinã.”

„Dar n-are nici un sens! Muncești mult prea mult; vii acasã la 8 sau 9 în fiecare searã: N-o sã ai timp sã te ocupi de ea.”

„Totuși, mi-ar plãcea sã-mi fac o grãdinã. Dacã n-o sã am timp sã mã ocup, o sã-l rog pe bãiatul nostru sã aibã grijã de ea.”

„Doar îl știi prea bine pe-acesta mare (are 18 ani), când ai nevoie de el nu-i niciodatã aici. Ce-o sã te faci atunci? N-ai timp destul. O sã fie o muncã în plus pentru tine.”

În urma argumentelor ei, s-a dat bãtut și a decis sã renunțe la grãdinã. Toatã seara, doamna a simțit în sinea ei o anumitã nemulțumire. El stãtea înfipt în fața televizorului, fãrã sã scoatã o vorbã. Ea s-a pus pe mâncat … de nervi! Simțea cã el e prost dispus pentru cã îl determinase sã se rãzgândeascã.

A procedat astfel, în primul rând, pentru cã-l iubea și, în al doilea rând, pentru cã a vrut sã evite ca el sã facã o muncã inutilã. Este exact ceea ce se numește a iubi cu capul. Ea nu-l iubește cu inima. Dacã l-ar iubi astfel, i-ar fi spus:

„Dacã îți face plãcere, amenajeazã-ți o grãdinã.”

Dacã el n-ar fi avut timp sã se ocupe de grãdinã, cu ce ar fi afectat asta viața ei?

Vezi, a iubi înseamnã a accepta dorințele celorlalți, chiar dacã nu le înțelegi și chiar dacã nu ești de acord cu ele!

Cred cã omul despre care vorbeam mai înainte ar fi fãcut în așa fel încât sã vinã acasã mai devreme pur și simplu pentru a se bucura de grãdina sa. Dacã ar fi ajuns s-o neglijeze fiindcã n-a obținut rezultatele sperate sau din lipsã de timp, ar fi avut cel puțin satisfacția de a fi fãcut ceea ce-și dorea, fie chiar și pentru scurtã vreme.

Ți-as putea da mii de exemple de acest gen.

A iubi presupune a respecta spațiul vital al celuilalt. De fiecare datã când încercãm sã îndrumãm pe cineva, sã-i schimbãm sau sã-i controlãm acțiunile, cuvintele și gândurile, intrãm în spațiul sãu.

Atunci el își pierde acest spațiu ți noi îl pierdem pe al nostru. Cele douã spații vitale fiind amestecate, fiecare trãiește sufocat de celãlalt.

(Lise Bourbeau – “Listen to Your Body – Your Best Friend on Earth”)