CÂT DE PERICULOS ESTE COMPORTAMENTUL PASIV-AGRESIV?

Indiferent unde ne-am afla – într-o campanie electorală, în sala de şedinţe a unei firme, în faţa calculatorului de la birou, la masă cu familia sau în cantina şcolii – mânia şi modul în care o exprimăm este un barometru edificator a ceea ce se petrece în vieţile noastre.

Există o diferență importantă între comportamantul pasiv-agresiv şi mânie latentă sau între mânia exprimată pe faţă şi cea care rămâne ascunsă.

Mânia latentă cuprinde mult mai mult decât comportamentul pasiv-agresiv.

Printre afecţiunile cauzate de aceasta se află egotismul, starea cronică de depresie, trăsăturile negative sau tulburările grave de personalitate, precum şi altele, care se dovedesc tot atât de supărătoare, deviind bunul mers al relaţiilor umane, succesul în carieră şi starea generală de mulţumire.

Matei s-a plâns că fusese trecut cu vederea la promovări. Şeful lui i-a spus:

“Nu mi se pare că ai fi capabil să faci faţă responsabilităţilor cerute de funcția de team leader.”

Dar Matei a continuat să se plângă şi, în cele din urmă, şeful i-a dat totuşi un mic proiect de care să se ocupe, ca o şansă pentru a-şi demonstra capacităţile. Proiect care, Matei nedându-şi seama că este pus la încercare, a tot stat nedeschis pe biroul lui, adunând praful.

Atunci când şeful i-a reproşat că nu l-a predat la timp, Matei a replicat:

“Nu mi-ai spus când trebuia să fie gata. Plus că, pe lângă asta, mai aveam de terminat şi celelalte sarcini de serviciu.”

Lui Matei îi părea bine, în forul lui interior, că se răzbunase pe şef, făcându-l să apară nepregătit la o şedinţă. Dar bănuiţi cine n-a obţinut nici acum o promovare? Păi, fireşte, cine altul decât Matei, care a pus-o pe seama incompetenţei şefului lui, în loc să-şi vadă propria vină.

Nefăcând nimic, Matei a creat o problemă, s-a considerat o victimă şi s-a răzbunat pe şeful lui.

Toate aceste stări negative: refuz, resentimente şi răzbunare au avut ca punct de pornire pasivitatea – faptul că persoana în cauză n-a făcut nimic.

Aşa se întâmplă cu multe persoane pasiv-agresive. În mod normal, nimeni n-ar crede despre Matei că este ranchiunos sau negativist – cel puţin nu în aparenţă. Atitudinea lui de tergiversare putea să aibă o serie întreagă de cauze. Bine înțeles că există diferențe între oamenii care îşi disimulează furia şi cei care comit fără să vrea greşeli copilăreşti.

Mânia, întotdeauna declanşată de vreo altă stare emoţională intensă, există în noi toţi. Fiecare avem putinţa s-o descifrăm, s-o controlăm şi să trecem peste ea.

Mereu mai multe studii de specialitate, reflectând decenii întregi de cercetare, ajung la aceeaşi concluzie: cei care sunt fericiţi trăiesc mai mult, bucurându-se de o existenţă rodnică şi plină de satisfacţii; cei care nu sunt fericiţi trăiesc prost, într-o stare ca vai de lume.

Dacă supărarea ţine la nesfârşit, poate fi ucigătoare.

Dacă dumneavoastră sau cineva dintre cunoscuţii dumneavoastră nutriţi un sentiment de mânie, dar nu ca o stare temporară, ci ca o trăsătură permanentă (sau chiar semi-permanentă), fiţi siguri că veţi vedea nu numai nori negri la orizont, ci şi furtuni – ciocniri cu alţi oameni, mai mult decât obişnuitele dezagremente de la serviciu, iar când vine vorba de relaţii amoroase, puteţi să vă luaţi adio de la trandafiri sau, mă rog, eventual cu excepţia spinilor. Foarte probabil, relaţiile intime se vor împotmoli în ambivalenţă şi veşnice dispute.

Mânia poate să grăbească declinul sănătăţii mentale a unui om şi indubitabil că-i compromite starea de sănătate a corpului.

Mânia agresivă şi mânia latentă

Uneori e în regulă să te înfurii, dar nu e niciodată în regulă să te porţi urât.

Acelaşi lucru se poate spune despre toate felurile de mânie. Supărarea agresivă este intensă, vizibilă şi imediată. Furia agresivă se manifestă sub forma verbală a unei ameninţări sau a unui ţipăt, dar şi sub forma fizică a unei lovituri, atunci când spargi sau distrugi ceva în jur.

Mai există însă un tip de mânie, care se furişează pe nesimţite – fără s-o recunoască la timp nici cei care-o folosesc împotriva altora, nici cei care îi cad victimă. Poate fi subtilă şi voalată, şi nu chiar atât de uşor de remarcat ca mânia agresivă. Mânia latentă, fiindcă rămâne tăinuită şi camuflată, poate dura ceva timp până să-şi facă efectul cu adevărat distrugător.

Cu alte cuvinte, consecinţele imediate ale mâniei înăbuşite pot rămâne adeseori neobservate. Aşa se întâmplă îndeosebi în cazul agresivităţii pasive, când mânia se exprimă în taină, iar la exterior apare ca o atitudine docilă.

Adeseori, agresivitatea pasivă se manifestă prin aceea că subiectul nu face un lucru necesar sau care ar putea fi de folos altcuiva.

Poate lua diverse forme: persoana respectivă uită să vină să vă ia la ora convenită, nu vă achită factura la timp pentru ca să vă treziţi cu o amendă, vă pierde cheile şi vă lasă pe dinafară exact când vă grăbiţi mai tare, întârzie până în ultima clipă cu materialul de predat, astfel încât nu mai aveţi ce face şi să-l prezentaţi fără să-l fi citit dinainte.

Mânia nemărturisită vă poate face să vă asumaţi o povară financiară care o va irita pe soţia dumneavoastră sau să-i expediaţi cu întârziere alocaţia pentru copil, să păstraţi tăcerea atunci când cineva aşteaptă un răspuns din partea dumneavoastră sau să nu faceţi plinul cu benzină al maşinii pe care o folosiţi amândoi.

Poate să ia şi o formă ambiguă, în care gestul dumneavoastră pare să fie pe jumătate corect şi pe jumătate greşit, cum ar fi, de exemplu, atunci când arhivaţi un raport în alt dosar decât în cel potrivit, ceea ce echivalează practic cu a-l face pierdut.