După ce ți-a arătat dacă e bine să “DECIZI TU SAU ÎI LAȘI PE CEILALȚI SĂ DECIDĂ PENTRU TINE?”, după ce a mai demontat două bariere în calea succesului punând întrebări precum “CREZI CĂ NU VEI REUȘI NICIODATĂ?” și “CREZI CĂ E NEVOIE SĂ LUPȚI?”, Alan Cohen se apleacă în cartea sa “Why Your Life Sucks: And What You Can Do About It” (De ce viața ta e oribilă: și cum o poți remedia) asupra a încă unei prejudecăți în calea fericirii: victimizarea.
Când eram copil, în fiecare zi, la ora 12.30, mama deschidea cu sfințenie televizorul pentru a urmări “Queen for a Day” (“Regină pentru o zi“), o emisiune în care intrau în competiție trei femei pentru a spune cea mai lacrimogenă poveste. În fiecare zi auzeam despre incendii, părăsiri, divorțuri, moartea unui soț, falimente, boli, copii cu probleme și multe alte nenorociri. Toate concurentele izbucneau la un moment dat în plâns, în timp ce un moderator mustăcios le oferea șervețele. La sfârșitul emisiunii, publicul din studio vota prin aplauze povestea fiecărei femei, iar câștigătoarea primea o mașină de spălat.
Singurul lucru mai jalnic decât poveștile auzite era spectacolul în sine. Dacă s-ar fi acordat Premiile Emmy pentru „Cel mai anormal ...“, “Queen for a Day” ar fi câștigat cu certitudine. Emisiunea glorifica statutul de victimă și își premia concurentele pentru relatarea unor experiențe dramatice. Și totul pentru o banală mașină de spălat. Emisiunea a dispărut de mult, dar jocul continuă ca un serial prost care supraviețuiește tuturor actorilor săi.
Ați observat că cei în a căror viață au loc o mulțime de drame au și ei o viață tristă, iar cei cu o existență mai puțin marcată de astfel de evenimente trăiesc drame mai puține?
Suferința nu ne-o impune soarta, ci ne-o creăm singuri.
Dacă în viața cuiva au loc multe drame, există câteva motive:
- A crescut într-un climat de întâmplări nefericite, cu părinți sau frați a căror viață a fost agitată, se așteaptă la nenorociri și le găsește;
- Îi place să trăiască intens și dacă are câteva momente liniștite se plictisește, se agită sau este dezorientat;
- Este răsplătit într-un fel oarecare pentru dramele sale: i se acordă mai multă atenție, are o scuză dacă nu-și face treaba, i se dă dreptate într-un conflict, primește bani sau sprijin material pentru necazuri, este scutit de treburi neplăcute sau de relații pe care nu le agreează ori găsește refugiu și înțelegere într-un grup de oameni cu viață la fel de dramatică și care se consideră victime.
Categoric, nimeni nu este scutit de întâmplări dramatice sau stresante și ar fi ridicol să ne imaginăm că poate exista viață fără dezamăgiri sau necazuri.
Problema se pune însă altfel:
- Cât ai de câștigat dintr-un eveniment nefericit?
- De câte ori spui aceeași poveste?
- Cât de dispus ești să transformi un necaz de moment într-un chin de o viață?
Într-o zi a venit la mine o femeie, Stephanie, pentru a o ajuta să depășească o perioadă critică din viața ei conjugală. Era foarte tulburată și simțea că nu mai poate continua o relație atât de încordată. Sfaturile mele au liniștit-o și și-a continuat viața alături de soțul ei. După o vreme au divorțat însă cu scandal, mărul discordiei fiind custodia copilului.
În aceea perioadă, Stephanie, care era la capătul puterilor, mă suna mereu, iar eu încercam să-i dau tot sprijinul de care avea nevoie. La un moment dat, soțul a furat copilul, dar ea a reușit să-l facă să se întoarcă. Un timp au fost din nou împreună, apoi iar s-au despărțit și ea a furat copilul. În final, ea a întâlnit un bărbat care a dus-o departe de toată nebunia, dar i-a furat banii.
La început eram foarte îngrijorat din cauza lui Stephanie și nu mai știam ce să fac pentru a o liniști.
Mi-am dat seama însă că toate aceste nefericiri sunt seva vieții sale. Stephanie ar fi putut alege altceva, ar fi putut da un alt sens vieții sale, sau cel puțin o altă interpretare, dar a preferat zbaterea și nesiguranța.
Într-un târziu, am recunoscut că cea mai bună modalitate de a o ajuta nu este să încerc să-i înlătur dramele, ci să o iau așa cum este, să accept ceea ce a ales și să încerc să o sprijin. Stephanie făcea ce făcea și învăța ce era de învățat din faptele sale. De fapt, ajunsesem chiar să fiu eu mai îngrijorat decât ea pentru ceea ce i se întâmpla. În cele din urmă mi-am dat seama că nu-mi pot permite să mă atașez de opțiunile ei sau de rezultatul acestora.
Depinde doar de noi să transformăm experiențe banale în adevărate drame sau să reducem probleme majore la fapte normale de viață.
Am întâlnit o femeie, Jenny, care mi-a povestit cum i-au fost răpiți cei doi copii gemeni. Experiența a fost cumplită, dar Jenny a depășit-o și a tras din ea câteva învățăminte foarte importante, printre care o mai bună înțelegere a copiilor.
Am fost uimit de calmul și coerența cu care Jenny mi-a relatat întâmplarea: a fost foarte succintă și întreaga ei ființă degaja o atitudine pozitivă, arătând cât a avut de câștigat.
Prin comparație, am avut de-a face cu femei mult mai nefericite și deprimate pentru că și-au rupt o unghie. Este oare nefericirea o condiție a vieții sau ceva subiectiv?
„Nimeni nu vorbește despre necazurile sale cu obiectivitate“, spunea Emerson.
Suntem atât de obișnuiți să considerăm că viața este o succesiune de întâmplări nefericite, încât noțiunea de „viață fără drame“ ni se pare de-a dreptul o erezie. Mai mult, ne simțim chiar insultați dacă ni se sugerează că am avea un rol în dramele existenței noastre. Și totuși, este adevărat. Suntem destul de puternici să ne alegem viața pe care vrem să o ducem.
Dacă te complaci în nefericirea ta, admite acest lucru și trăiește în consecință. Dacă însă viața ți-a devenit un infern din cauza acestor drame, este timpul să încerci altceva.
Începe prin a te gândi că viața poate fi plină de pasiune, culoare, aventură, dragoste, romantism, senzualitate, intimitate, stimulare, răsplată și succese și că nefericirea nu este un element esențial. Apoi, când e pe cale să se producă un eveniment dramatic, întreabă-te:
- Chiar este nevoie să renunț la liniștea mea pentru acest lucru?
- Este într-adevăr o criză majoră sau pot să-l abordez într-un mod firesc?
- Chiar trebuie să mă implic?
- Nu aș putea învăța ceva din această experiență?
Reacția ta la o potențială dramă o poate accentua sau, dimpotrivă, îi poate reduce intensitatea. Depinde doar de perspectiva pe care ți-o alegi.
Dacă înflorești în timpul unei perioade critice nu înseamnă că ai nevoie de perioade critice pentru a înflori.
Poți să fii un bun pompier, dar nu este nevoie să cauți peste tot incendii pentru a-ți afirma identitatea.
Există diverse modalități de a simți că trăiești și în lipsa situațiilor de criză și, de asemenea, numeroase alte căi de autoapreciere pe lângă cea de salvator.
Dacă simți nevoia să salvezi ceva, salvează-te pe tine și vei putea să-i ajuți pe cei din jur renunțând la melodramă.
(Traducere, selecție și adaptare după Alan Cohen, “Why Your Life Sucks: And What You Can Do About It”, Random House Publishing Group, 2007)
0 Comments