O căutăm o viaţă intreagă, dar rareori avem parte de ea atât cât am dori. Este un bun la care râvnim mereu insaţiabili. Oricât am obţine, tindem spre mai mult. Ea ne face să trăim bucurii şi plăceri de o intensitate inegalabilă şi, de aceea, atunci când o trăim pentru prima dată ne rămâne în suflet pentru toată viaţa. Ne poate provoca, insă, şi cele mai dureroase stări.
In numele ei, unii se sinucid, alţii sunt capabili să ucidă. Este atat de prezentă în conştiinţa noastră, încât nu există, poate, nici un alt sentiment căruia să-i fi fost închinate mai multe versuri, cântece şi romane.
Lipsit de ea copilul moare, iar adultul devine infirm psihic. Are o putere uriaşă, dar schimbătoare. Ne poate face foarte buni, dar ne poate impinge şi la ceea ce e mai rău.
Pe scurt, este unul dintre cele mai enigmatice fenomene din lume.
Despre ce este vorba? Despre iubire, desigur.
(Paul Hauck – “Cum să iubești și să fii iubit“)
Cu toţii ne aducem aminte de scenele din filme în care el o invită la un restaurant de fițe, la o cină romantică cu lumânări pe masă, pentru a-i declara de față cu toți cei din restaurant că o iubește, că nu poate concepe viața mai departe fără ea și că o cere în căsătorie. El cade în genunchi în fața ei și îi deschide cutiuța din care sclipește inelul cu diamant. Ea mimează (cât se pricepe și ea de bine) uimirea sau chiar o trăiește intens după cei (minim) șapte ani de stat împreună în care își luase gândul de la măritiș. Bine înțeles că ea spune “Da!” sărindu-i de gât și sărutându-l în aplauzele și ovațiile străinilor de la celelalte mese. „Și ce e rău în asta?”, o să mă-ntrebați. Păi, nimic nu e rău până aici. Sau, din contra, totul e rău. “Cum așa?”, o să strigați exasperați. E bine sau e rău în funcție de ceea ce știți despre cei doi. Să vă explic.
Toată lumea a auzit povestea Cenușăresei, cu prinţul cel frumos care se însoară cu fata săracă. Așa cum toată lumea este familiară cu povestea burlacului frumos şi râvnit de cele mai frumoase femei, care putea avea orice fată, dar care s-a îndrăgostit de o femeie comună, simplă şi … dificilă. La nuntă, băiatul are impresia că este cel mai norocos bărbat din lume. Între timp, familia lui înghite calmante cu pumnul şi se întreabă: „De ce a ales-o pe asta?” Apoi încep speculaţiile: „O fi atât de bună la pat? I-o fi făcut opturi? Oare o fi ales-o pentru cum găteşte? I-a spălat cumva creierul? Ce, Doamne iartă-mă, i-a făcut?” Cu toţii îşi doresc cu disperare să-l trezească pe individ din visare, să-l ia la palme, să-l tragă de-o parte şi să-l întrebe direct:
„Ce faci, măi, Bobiță? De ce te însori cu o asemenea scorpie?”
Culmea este că agitația este mai mică dacă lucrurile se petrec invers. Adică, dacă ea – Ileana Cosânzeana – cea mai inteligentă, mai frumoasă și mai bogată fată din târg, fata care ar fi putut avea orice bărbat la picioare, se mărită cu Spânu în loc să-l fi luat pe Harap Alb.
Cu toţii am fost invitaţi la nunţi în care au fost cel puțin cinci domnişoare de onoare îmbrăcate precum Clopoțica lui Peter Pan (sau chiar mai sumar). Apoi fotograful face o poză cu toate domnişoarele de onoare adunate în jurul miresei, aplecate asupra mâinii ei stângi şi contemplând cu veneraţie verigheta lată și cu diamant(e). Urmează apoi aruncarea buchetului, moment în care toate femeile singure se calcă în picioare disperate să-l prindă.
Pentru cele mai multe dintre femei, nunta reprezintă obiectivul principal, chintesenţa și împlinirea vieţii lor.
Însă nu de puține ori, proaspătul mire constată că mireasa sa pare a fi îndrăgostită mai degrabă de ceremonia nunţii sau de ceea ce simbolizează căsnicia în sine, decât de el însuși. Mai ales atunci când mireasa are o anumită vârstă, când toate colegele și cunoștințele ei s-au măritat, și când este disperată să se mărite cu cineva. Nu neapărat pentru că îl iubește pe acel cineva, ci pentru că nu este o alegere rea și pentru că așa trebuie ca să intre și ea “în rândul lumii”.
Mirele realizează că el nu are alt rol decât acela de a umple un spaţiu liber, de a fi o marionetă sau un trofeu
Astfel de lucruri influenţează decizia unui bărbat de a se implica sau nu într-o relaţie. El se fereşte de situaţiile în care intuieşte că femeia are nevoie de acea relaţie doar pentru ca ea să se simtă împlinită, pentru că are impresia că nu face altceva decât să îndeplinească o funcţie. Cea de mire și atât. Din punctul lui de vedere, o femeie disperată vrea doar să-l prindă în capcană, întrucât ea nu îl iubeşte pe el, ca persoană.
Un bărbat simte de la o poștă pe o femeie disperată să se mărite. Și se va feri de ea instinctiv.
Nu pentru că nu vrea să se însoare (deși, în ziua, de azi, văd prea mulți bărbați în toată firea copilărind la mamele lor), ci pentru că îi place să o cucerească el, nu să fie cucerit. Pentru ca un bărbat să-şi dorească să se însoare, el trebuie să gândească: „Uau, ce minunat ar fi dacă femeia asta ar fi soţia mea”.
Este adevărat că, în zilele noastre, femeile au devenit mult mai insistente în relaționare. Dar asta se intâmplă pentru că oferta de bărbați responsabili pe piață este destul de limitată. De prea multe ori am auzit fete spunându-mi:”
Mi-ar plăcea băiatul asta, dar ce să fac cu el? Să-l iau și să-l cresc eu? Păi, ce fac? Trece de la o mamă la alta? De la mamă-sa la mine? Eu trebuie să ştiu încotro se îndreaptă relaţia noastră. Nu vreau să-mi mai pierd timpul degeaba”.
Unele fac compormisul și acceptă ipostaza maternă, în speranța că îl vor schimba și îl vor responsabiliza pe viitorul soț. Din ceea ce am constatat până acum, în prea puține cazuri se întâmplă acest lucru. De cele mai multe ori, el refuză să se maturizeze și ea devine un fel de dădacă și sclavă pe plantație. Iar, în cazul fericit în care el se maturizează, atunci când o face, după 5-10 ani de conviețuit împreună, nu-și mai dorește o “mămică”, ci își caută o femeie mai tânără cu care să întemeieze o familie.
Așa că dacă dorești să fii fericită, uită-te bine cu cine vrei să împarți bucuriile, necazurile și … responsabilitățile.
Și, mai ales,
nu pierde timpul amăgindu-te că el se va schimba (pentru că nu o va face) sau că tu îl vei schimba.
Iar dacă vrei să fii fericit, atunci ferește-te să te însori cu femei disperate a se mărita doar de dragul nunții. Caută pe cineva care te iubește și pe care o iubești, care te apreciază cu bune și cu rele, cu care te înțelegi, fără de care știi că nu ai putea trăi. Pentru că:
„Dragostea este dorinţa de a contribui la fericirea celuilalt.” (Max Jacob)
0 Comments