CUM SĂ NE FERIM DE MANIPULARE?

Realitatea istorică se desfăşoară pe două planuri. Un plan este cel general, aşa-zisa opinie publică, adusă nouă, marelui public, la cunoştinţă de către mass-media şi, mai târziu, de persoane care consemnează aceste informaţii sub numele de “istorie”. Pe celălalt plan se află evenimentele ce nu se aduc la cunoştinţa opiniei publice. Aceasta este lumea in care îşi duc activitatea serviciile secrete, lojile secrete, asociaţiile secrete, marele capital, politica, economia, unele religii și culte, toate împletite între ele. De pe acest plan se creează state noi sau se dezbină cele existente, se provoacă conflicte, se numesc preşedinţi, iar în cazul în care nu se supun, tot de aici sunt și eliminați. Însă omul de rând care-şi formează imaginea despre lume şi părerile de la televizor şi radio, din ziare, de pe internet, de la şcoală şi din literatura curentă este cel mai puţin informat despre aceste din urmă fapte.

“Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.”

Este de la sine inţeles că serviciile secretele sau lojile secrete îşi indeplinesc scopul, dacă rămân, într-adevăr, secrete. Existenţa unei loji secrete demonstrează că există ceva care li se pare “fraţilor masoni” destul de important pentru a fi ţinut secret faţă de restul oamenilor. Una din legile unei loji secrete sau ale unui serviciu secret este faptul de a nu apărea în public.

Secretul este o forţă. El dă posibilitatea de a conduce operaţiuni care îi pot surprinde pe adversari.

Însăși existența unor secrete la nivelul societății și a unor organizații care acționează în secret în societate este incompatibilă cu democrația însăși. (Nu mă refer aici la modul de operare a unor servicii secrete care sunt puse în sluiba apărării cetățenilor unei țări și a integrității teritoriale, economice și sociale ale țării respective.)

Există câteva pârghii prin care pot fi controlaţi şi stăpâniţi oamenii. Controlul lor se poate face, în principal, prin

  • Hrană (inclusiv acces la surse de apă)
  • Sex
  • Energie
  • Bani
  • Informație
  • Putere
  • Dezinformare.

Să presupunem că sunteţi noul rege al unei ţări şi vreţi să vă asiguraţi pentru totdeauna tronul.

În acest scop, chemaţi la dumneavoastră două persoane, fără a ști una de cealaltă, persoane de care sunteţi sigur că vor face ceea ce le cereţi (pentru că îi aveți la mână ori cu dovezile unei afaceri murdare, ori cu niște înregistrări video compromițătoare în compania unor minore sau a unor persoane de același sex). Pe una o orientaţi spre stânga şi o finanţaţi să formeze un partid, pe cealaltă o finanţaţi tot dvs. şi o sprijiniţi să formeze un partid de dreapta.

Acum aveţi două partide care sunt în opoziţie unul cu celălalt. Dumneavoastră finanţaţi propaganda, alegerile, acţiunile şi sunteţi cel mai bine informat asupra planurilor celor două principale partide. Ceea ce înseamnă că le controlaţi pe amândouă. Dacă doriţi ca unul dintre partide să aibă şanse mai mari, atunci ii alocaţi sume mai mari de bani decât celuilalt partid. Ambele partide sunt convinse ca dumneavoastră sunteţi de partea lor.

Poporul este atât de prins în acest joc de a susține dreapta împotriva stângii și invers, încât niciodată nu-şi va da seama că dumneavoastră sunteţi cauza neînţelegerii dintre aceste partide. Dimpotrivă, poporul vă va chema în ajutor şi vă va cere sfatul.

Hai să vă dau un exemplu din miile de astfel de exemple care s-au întâmplat de-a lungul istoriei.

În războiul de secesiune american (1861-1865) au luptat statele din Nord (care erau împotriva sclavagismului) contra statelor din Sud (care erau pentru sclavagism). Înainte de război, agenţii familiei Rotschild au dus o mare propagandă “Pentru Uniune” în statele din Nord. În acelaşi timp, alţi agenţi ai aceleiaşi familii Rotschild duceau o campanie “Contra Uniunii” în statele din Sud. La izbucnirea războiului, Banca Rotschild din Londra a finanţat războiul în statele din Nord, Banca Rotschild din Paris a finanţat statele din Sud. Singurii care au avut de câştigat de pe urma războiul au fost membrii familiei Rotschild.

Pe scurt, principiile controlului prin războaie sunt următoarele:

  1. Creează conflicte în care oamenii luptă unii contra altora şi nu contra adevăratei cauze a conflictului.
  2. Ascunde faptul că tu ești autorul principal al conflictului.
  3. Susţine cu bani toate părţile beligerante.
  4. Pozează în instanţă împăciuitoare, care doreşte terminarea conflictului.

Este un fapt cert că aproape toţi oamenii sunt atât de prinşi în problemele lor personale încât nu au văzut sau nu mai văd ce se întâmplă în jurul lor.

Putem impărţi oamenii in trei categorii:

  1. Cei care au posibilitatea de acţiune.
  2. Cei care privesc pasivi evenimentele.
  3. Cei care se miră de cele ce se întâmplă (ceea ce văd).

Cei mai mulți dintre oameni intră în categoria a doua. Foarte puțini sunt cei din prima categorie deoarece cea mai mare parte a civilizaţiei noastre suferă de boala numită “apolitică”, adică sunt atât de prinși cu alte activități și atât de scârbiți de politică încât nu vor să mai aibă de-a face cu politica. Din lipsă de timp, din lipsă de interes, din lipsă de spirit critic, din lipsă de informaţii de specialitate se ajunge la această absenţă din viaţa politică. Prin absenţă nu se obţine nimic.

Dimpotrivă, fiecare individ care se resemnează ajută mafia politică să-şi atingă scopul.

Primul pas care trebuie făcut în evitarea manipulării este informarea. Însă informarea nu se face numai din main-stream mass media deoarece principalele mijloace de informare în masă (radio, TV si site-urile de internet aferente acestora) sunt sub controlul unor patroni și/sau partide care nu prezintă un punct de vedere obiectiv, așa cum ar trebui să facă presa profesionistă, ci un punct de vedere partizan. De altfel, în acest  moment nu mai există presă independentă decât pe internet. De aceea se și dau bătălii cumplite pentru controlul internetului și a influențelor prin intermediul internetului.

Și atunci ce putem face?

1. Judecați singuri/singure.

Nu înghițiți tot ceea ce vă propune mass media, în special main stream mass media.  Așa cum vă spuneam main stream mass media este în mâna câtorva oameni care au și ei interesele lor.

Știrile actuale sunt făcute spre a fi consumate/înghițite ușor de public. De aceea ele sunt simplificate, trunchiate și denaturate intenționat.

Orice conflict este prezentat în alb și negru, fără nuanțe de gri. Ni se spune doar de băieți buni (care sunt ridicați în slăvi) și de băieți răi (care sunt demonizați).

De exemplu, în conflictul din Siria, care este un conflict deosebit de complex, cu foarte multe părți implicate și cu multe interese diferite (economice, politice, religioase), main-stream mass media americană (care este și cea de la noi, trusturile de presă din România fiind ori sub control american, ori sub controlul serviciilor care, în cea mai mare, parte sunt pro-americane) prezintă drept băieți buni pe … americani (evident!) și pe toți cei care sunt de acord cu ei și îi sprijină (adică “forțele democratice care luptă împotriva guvernului totalitar”, și drept băieți răi pe militarii din armata siriană în frunte cu liderul lor, președintele (ales democratic) Bashar al-Assad. Asta e viziunea prezentata în main stream media (vezi secvența video de mai jos). Am ales spre exemplificare un punct de vedere mai moderat care încearcă să explice în 5 minute ceea ce se întâmplă în Siria din punctul de vedere al băieților buni. Dacă o să căutați pe Youtube explicațiile oferite de BBC, The Guardian, Newsweek, Blooberg etc. o să vedeți că tonul utilizat este mult mai acut, demonizându-l pe președintele Bashar al-Assad (dar asta este una dintre cele mai utilizate strategii de manipulare).

Este interesant că nu teroriștii ISIS sunt “principalii” băieți răi, ci regimul el-Assad care nu vrea să renunțe la putere așa cum vor americanii. De ce ar renunța la putere un om care si-asumat puterea (căci de aceea a candidat) și care a fost ales în mod democratic?

Așa cum ați văzut și în secvența video de mai sus, în conflictul din Siria, principalii factori interesați sunt:

  • Trupele americane
  • Insurgenții antiguvernamentali (care luptă împotriva președintelui Bashar al-Assad)
  • Armata siriană (a președintelui Bashar al-Assad)
  • Teroriștii ISIS
  • Trupele rusești (care sprijină Armata siriană)
  • Milițiile kurde
  • Trupele turcești
  • Trupele iraniene (care sprijină Armata siriană)

(Mai avem un jucător important – Arabia Saudită – dar pe ăsta vi-l las vouă să-l plasați în tabel și să-mi spuneți ce interese are în zonă).

Deci hai să vedem cum sunt percepuți sau prezentați acești “actori” de diverse mass media.

Hai să vedem și un alt punct de vedere oferit de Eva Bartlett care este o jurnalistă canadiană independentă. Vă dau aici o secvența video scurtă (de 3 minute), însă dacă doriți să vedeți mai multe argumente căutați pe Youtube interviurile cu Eva Bartlett si o să vedeți o altă față a conflictului din Siria, o față care nu a ajuns la noi pentru că propaganda din mass media din România nu permite și alte puncte de vedere (argumentate).

Acum realizați complexitatea fenomenului și cum sunt “pictate” intenționat peisajele media prezentate de diversele surse de informare.

“Bine, bine”, o să spuneți, “și care dintre interpretările de mai sus reflectă realitatea?” Voi care credeți că este varianta care se apropie cel mai mult de realitate (și de ce)? Aduceți argumentele în rubrica de comentarii de mai jos și promit să vă răspund.

2. Informați-vă și din alte surse (diferite de mainstream media)

Vedeți dacă există opinii diferite de cele oficiale. Cât de argumentate sunt acestea? Am exemplificat mai sus această regulă prin oferirea a două puncte de vedere diferite. După ce am văzut ce spune main stream media, am vrut să văd dacă mai există și alte surse și am dat de Eva Bartlett. Mai există și surse rusești (Russia Today, de exemplu) sau surse siriene (o să găsiți pe internet destule interviuri cu președintele Bashar al-Assad care prezintă situația dintr-o altă perspectivă). Deci nu vă formați o părere înainte de a vedea și ce spun alte surse despre evenimentul sau situația respectivă. După care …

3. Căutați argumentele și punctele de vedere opuse

Vedeți argumentele “pro”, dar căutați-le și pe cele “contra”. Dacă main-stream media susține un punct de vedere, căutați ce spun și cei care sunt contra acelui punct de vedere. Este mult mai probabil ca cei din urmă să aibă dreptate. Nu uitați, cei dintâi sunt plătiți. Cântăriți argumentele și vedeți care variantă are cele mai bune argumente.

4. Luați în considerare argumentele logice, nu cele emoționale

Oricât de mult v-ar plăcea să aveți dreptate, evitați argumentele emoționale. Lasați emoțiile și sentimentele deoparte și cântăriți la rece argumentele. Nu vă lăsați influențați de partea emoțională a informațiilor.

5. Verificați sursele

Dacă puteți, verificați sursele de informare. Una este o știre care ne spune că “un grup de specialiști britanici a descoperit” nu știu ce năzbâtie, și alta este o știre care ne informează că “firma canadiană Bombardier a anunțat descoperirea” unei noutăți tehnologice. Prima știre nu poate fi verificată pentru că nu știm de la ce firmă sunt acei cercetători, pe când a doua poate fi verificată pe site-ul firmei sau printr-in telefon la sediul firmei.

Știrile care indică surse mai multe, mai exacte și ușor de verificat sunt mai credibile decât cele care nu fac acest lucru.

Bine înțeles că aici contează și calitatea acestor surse. Una este să dai niște surse de pe site-urile unor tabloide (gen Can-Can sau Click sau Libertatea) – care la rândul lor au preluat o știre fără să menționeze sursa SAU sursa este un alt tabloid internațional (Daily Mirror, de exemplu) – și alta este să dai surse care să facă trimitere la lucrări publicate (studii, eseuri, cărți).

6. Verificați dacă persoana-sursă este un specialist

O persoană specializată în domeniul abordat este mult mai credibilă decât o persoană care nu are specializare în domeniul respectiv. Dacă ar fi să discutăm despre fapte petrecute în istoria României, de exemplu, un istoric este mult mai credibil decât un jurnalist. La fel un istoric “pur” (precum Ioan Aurel Pop, Florin Constantiniu sau Gheorghe Buzatu) este mult mai credibil decât un specialist în istoria istoriei – adică în modalitățile prin care istoricii au reflectat evenimentele vremii (precum Lucian Noia).

În fond și la urma-urmei, atunci când vă doare măseaua, ați vrea să fiți pe mâna unui stomatolog sau a unui medic generalist?

7. Verificați credibilitatea sursei în raport cu tema analizată

Este mai probabil ca un veteran de război să vă spună fapte mai credibile despre războiul la care a participat decât un pacifist care nu a participat la război, dar l-a văzut la televizor.

Un adept al comunismului nu poate să vorbească despre democrație mai bine și mai credibil decât o victimă a comunismului care a fost condamnată abuziv și torturată pentru ideile sale democratice. De aceea personaje precum Șora, Boia, Tismăneanu, Patapievici etc. nu pot fi surse credibile pentru analiza istoriei României pentru că, fiind reprezentanți ai comunismului, persoane care au dus-o bine sub regimul comunist, nu au cum să fie obiective în analizele ce le-ar putea întreprinde, ba chiar ar putea avea un punct de vedere partizan, de extremă stânga, într-un astfel de demers. Ele pot să vorbească despre orice altceva – de exemplu: despre filosofie, drept, fotbal etc. – numai despre istoria României, democrație și patriotism – nu. Astfel de persoanje ar trebui să aibă decența de a nu aborda aceste trei subiecte pentru că nu au credibilitate. Numai că această decență, din păcate, nu există.Sau dacă aveau așa ceva, au anulat-o în momentul în care au ridicat piatra să lovească în patria și poporul în care s-au născut, care i-au adăpostit, care i-au hrănit, care i-au sprijinit să se dezvolte.

Lenin spunea că “o minciună repetată la nesfârșit devine adevăr”. Este unul dintre principiile de baza ale manipulării.

Dar pentru ca să depistezi minciuna trebuie să fii informat, educat, cultivat și, dacă nu e domeniul tău, să apelezi la specialiști veritabili și credibili.

Lasati un comentariu