DE CE EȘTI URMĂRIT(Ă) DE GHINION?

Dacă lași trăirile și stările negative să preia controlul gândurilor tale, vei constata că vei merge dintr-o nenorocire în alta. O trăire negativă dă naștere unei alte trăiri negative care, la rândul ei, va declanșa o altă stare negativă.

Să nu te miri dacă ghinionul te va urmări în mod constant.

Dacă trăiești gândindu-te mereu că ceva rău ți se poate întâmpla, atunci lumea ta imaginară va înlocui, treptat, lumea reală. Și ajungi să trăiești într-o lume imaginară în care:

• ești urât(ă) și nimeni nu te vrea,
• nu ești bun(ă) la nimic,
• nu ai să reușești în viață,
• nu are rost să te zbați pentru că și așa nu se întâmplă nimic,
• nimeni n-o să te iubească indiferent de ce ai face,
• ți-e frică să ieși din relația toxică în care te afli (și în care te simți profund nemulțumit(ă)) deoarece o să rămâi singur(ă).

Trăiești într-o continuă depresie care, atunci când ajunge la disperare, poate merge, în cazurile cele mai grave, până la sinucidere.

Bine înțeles că aceste stări negative sunt rezultatul unor întâmplări trecute și sunt întreținute atât de ceea ce s-a întîmplat în familie (părinți foarte exigenți, nemulțumiți constant de rezultatele tale, care nu te lăudau sau te lăudau prea puțin, dar te criticau mai tot timpul), cât și în relațiile pe care le-ai avut (parteneri/partenere care nu te apreciau, care te criticau pentru tot ceea ce făceai, care orice ai fi făcut nu era bine etc.).

Și astfel ajungi să nu mai ai încredere în forțele proprii, în ceea ce poți face, în tine. De aici nesiguranța, tot felul de temeri și fobii, depresii.

Nu te-ai mirat niciodată de ce partenerul tău/partenera ta seamănă atât de mult în comportament cu tatăl tău/mama ta, de ce te critică mereu, de ce nu te sprijină în ceea ce vrei să faci, de ce nu te apreciază?

Nu, nu te-ai mirat pentru că ai crezut că ambii aveau dreptate că nu ești bun(ă) de nimic, nu-i așa?

De fapt nu ai făcut decât să continui un model dobândit din familie. De aia ai și nimerit un astfel de partener/o astfel de parteneră. Este legea atracției de care am discutat anterior.

Atragem spre noi, involuntar, proiecții ale experiențelor și gândurilor noastre.

De cele mai multe ori este foarte dificil să oprești fluxul gândurilor tale negative sau neproductive, așa că sfârșim în a ne dezvolta un comportament de îngrijorare permanentă, suferință și visare.

Ceea ce este și mai rău este că acest comportament devine o obișnuință și un pretext pentru a scăpa de rezolvarea problemelor proprii. Caci, nu-i așa, toate mi se întâmplă numai mie.

Bine, bine, o să spui, dar ce este de făcut?

Păi, trebuie să rupi lanțul!

Cum?

• În primul rând trebuie să conștientizezi că este un comportament dobândit și, ca orice comportament, poate fi schimbat.
• În al doilea rând trebuie să realizezi că ai multe calități și faci multe lucruri bune.
• În al treilea rând să începi să capeți încredere în tine.

Lucrurile astea nu se vor întâmpla peste noapte. Va dura ceva timp. Mai ai nevoie de oameni care să te aprecieze, de prieteni adevărați, de un partener/o parteneră care să te aprecieze, susțină, încurajeze. În unele situații vei avea nevoie chiar de sprijinul unui specialist.

Așa că fa curățenie în gândurile și relațiile tale.

Poți începe.

Chiar azi.