DE CE SĂ ÎNVĂȚĂM COPIII CU TREBURI CASNICE

Iubirea înseamnă fericire, dar înseamnă și jertfă. Partea asta cu jertfa, de multe ori, unii n-o înțeleg (în special, bărbații).

Unii bărbații înțeleg jertfa ca sacrificiu pe altarul patriei, dar nu și pe altarul relației sau pe altarul căsătoriei. Și atunci intră într-o relație fără a se gândi la celelalte aspecte, cele de rutină sau administrative. Pentru ei iubirea înseamnă mai ales să se simtă bine împreună cu ea și să facă dragoste, fără a se gîndi și la cine face aprovizionarea, la cine duce gunoiul, la cine spală vasele sau rufele, la cine face curățenie etc. Nu percep efortul pe care îl face partenera în partea administrativă. Și nici nu le trece prin cap să îi dea o mână de ajutor. “E treabă de femeie” – spun ei de cele mai multe ori. Nu spun că nu sunt și băieți/barbați care își ajută partenerele, dar astfel de cazuri sunt din ce în ce mai puține.

De cele mai multe ori, există o teamă și o fugă de responsabilitate. De cele mai multe ori băieții se aruncă în focul dragostei fiind atrași, în special, de caracteristicile fizice ale fetei, uitând că frumusețea se stinge peste ani.

De fiecare dată, atunci când sunt întrebat de un băiat cu privire la ceea ce este important în decizia de a fi cu cineva într-o relație pe termen lung, îi spun:

“Înțeleg că frumusețea unei femei este importantă pentru tine, dar gândește-te cum va arata ea peste 10-20 de ani; vei mai dori să fii cu ea atunci?”.

Femeile/fetele sunt mult mai aplecate spre jertfă într-o relație. Stau mult mai bine cu inteligența emoțională și cu asumarea de responsabilități. E în matricea lor.

Însă – atenție:

jertfirea pentru fericirea celuilalt nu se face în detrimentul propriei fericiri și nu se face unilateral!!!

Înțeleg ca, în tot ceea ce fac, să caut fericirea celuilalt, dar cât timp credeți că va dura până când cel de lângă mine va vedea că eu nu fac același lucru și nu sunt dispus să fac sacrificii sau compromisuri?

Cât timp credeți că va dura o astfel de relație în care doar unul dintre cei doi se sacrifică spre fericirea celuilalt?

Din păcate, foarte multe femei/fete cad în capcana sacrificiului pentru celălalt, fără ca partenerul să facă același lucru. Și se trezesc că sunt nefericite într-o relație, că partenerul nu o mai cere în căsătorie sau refuză să conceapă copii (pentru că – nu-i așa – e mai confortabil să ți se ofere totul și tu să nu ai nici un fel de responsabilități).

Problema este că anii trec, frumusețea și tinerețea trec, iar partenerul se trezește că fata/femeia de lângă el nu mai este la fel de frumoasă ca atunci când a cunoscut-o. Și, într-o bună zi, fata se trezește că partenerul și-a găsit pe alta.

Așa că fetelor, deschideți ochii și nu cădeți în astfel de capcane. Timpul este nemilos cu oricare dintre noi. Iar, voi, băieților, conștientizați că fata de lângă voi are nevoie de sprijin și ajutor la activitățile administrative. Și acolo e nevoie de jertfă. De ambele părți.

Iar voi, mamelor (și de fete, și de băieți), nu uitați să-i învățați cu activitățile casnice încă de mici.

A vă proteja copiii nu înseamnă a îi feri de activitățile gospodărești din casă.

De mici, copii pot fi învățați să-și spele farfuria în care au mâncat, să ducă gunoiul, să facă curățenie cu aspiratorul în camera lor, să-și facă patul, să-și așeze hainele în ordine, să-și ajute părinții la curățenie etc. Făceți-o pentru ei. Pentru viitorul și fericirea lor.

De prea multe ori creștem copii “handicapați” de competențe gospodărești și de lucru în cuplu, și cu mentalități de “prinți” și “prințese” care cred că, o dată căsătoriți sau aflați într-o relație, nu trebuie să facă nimic în casă pentru că ori proasta aia care mă vrea trebuie să facă totul, ori ăla care mă ia trebuie să fie suficient de plin de bani pentru ca să-și permită să mâncăm la restaurant și să angajeze femeie de serviciu în casă.

Toate astea îmi amintesc de pilda aceea:

Se întâlnesc două foste colege de serviciu, și una o întreabă pe cealaltă:

“Auzi, ce mai face băiatul tău? Am auzit că s-a însurat?”.

“Da”, îi răspunde cealaltă, “a nimerit foarte prost. A dat peste una – vai de capul lui! – el spală, el calcă, el gătește. Trage ca un sclav. Nu știu ce a văzut la ea”.

“Dar fata ta, ce face? Parcă aveai și o fată, nu-i așa?”, întrebă din nou prima.

“Aaaaa, fata s-a măritat și ea”, îi răspunde cealaltă. “A nimerit foarte bine. A dat peste unul – foarte bine crescut! – el spală, el calcă, el gătește. O ține în puf ca o prințesă …”