NU JUDECA! JUSTIFICĂ!

Vă promisesem mai de demult că o să vă spun un truc simplu prin care să vă îndepărtați mintea din a-i judeca pe ceilalți,

Îi povesteam bunului Părinte Siluan din Sf. Munte al Athosului despre ispita pe care o am (aproape) involuntar de a judeca oamenii pe care îi văd și cu care mă întâlnesc. Știam că e greșit a face acest lucru, dar nu știam cum să opresc mintea din mândria sa de a se transforma în judecătorul suprem al tuturor.

Și atunci, Părintele Siluan s-a uitat la mine cu un zâmbet șăgalnic în colțul gurii și mi-a spus:

“Renaldo, nu judeca! Justifică!”.

Pe cât de simplu au sunat aceste cuvinte, pe atât de intrigat eram eu.

“Cum adică justifică? Ce să justific, Părinte?!”.

“Justifică!” – a repetat cu blândețe Părintele Siluan îndemnul inițial. “Adică caută-i omului o justificare, o scuză.”

“Nu înțeleg”, am răspuns eu ușor iritat (tot mândria, bat-o vina!) de faptul că, la mintea speculativă pe care (bănuiam că) o am, nu mă prind de sensul vorbelor sale.

“Caută-i omului o scuză. Uite, văd pe cineva că e prost îmbrăcat. Nu las mintea să fugă și să spună: vai, amețitul ăsta habar nu are cum să se îmbrace. Ci îi caut o scuză. Îmi spun: sărmanul om, nu are bani să-și cumpere haine. Sau poate are bani, dar preferă să-i doneze săracilor și orfanilor, decât să se îmbrace el mai bine … Ai înțeles acum cum vine treaba cu justificarea? … Ia-ncearcă și tu!”.

“Păi … să zicem că văd o damă de consumație pe centură și …”.

“Hmmm, interesant că ți-a venit asta ca prim exemplu” – spuse Părintele mai mult în șoaptă, dar suficient de tare pentru ca să aud. Inițial am vrut să-l întreb ce-a vrut să spună cu asta, dar imediat am realizat la ce se referea.

Cred că m-am înroșit puțin pentru că am simțit sângele pulsând în obraji și, pentru ca să nu se observe, am continuat repede:

“… și, în loc să o judec, îmi spun: sărmana femeie poate că nu ar vrea să nu mai facă asta, dar îi este frică că va fi ruptă în bătaie sau omorâtă de “peștele” ei dacă încearcă să plece. Sau poate că este forțată să facă asta pentru ca să-și hrănească copilul. Sau poate că nu are unde să se ducă, nu are o casă pentru că a fost răpită de la părinți sau a fost orfană și a fost forțată să facă asta de către singurul om în care avea încredere pe lumea asta.”

“Ei, ai înțeles acum cum scapi de judecata aproapelui?”, se lumină Părintele.

Parcă mi s-a luat un voal de pe față. Vedeam lumea acum cu alți ochi, iar sfatul dat era cât se poate de simplu de urmat. Și ușor de ținut minte.

Așa că, data viitoare când vă apuca dorul de a judeca, țineți minte cuvintele Părintelui Siluan:

“Nu judeca! Justifică!”