PRIETEN(Ă) sau IUBIT(Ă)?

„Ești cel mai bun prieten al meu și ești și iubitul meu, și nu știu care din lucrurile astea îmi place cel mai mult. Le prețuiesc pe ambele, așa cum am prețuit întreaga noastră viața împreună de până acum”. – Nicholas Sparks, The Notebook

Cu toții ne înghițim cuvintele și nu spunem cu adevărat ceea ce simțim într-un efort de a evita un conflict cu cel de lângă noi. Este o reacție naturală, de cele mai multe ori dobândită prin educație pentru că, nu-i așa, am fost învățați că “mai bine să nu spunem nimic dacă nu putem spune ceva frumos” (expresie consacrată de mama lu’ Bocănilă; mai țineți minte, nu-i așa? Cea din “Bamby”!). Ăsta e un sfat relativ bun atunci când vine vorba de o prietenie de suprafață, de o amiciție, de colegi și, mai ales, de un șef sau de un profesor. Însă este un sfat groaznic atunci când îl aplici într-o relație romantică pe termen lung.

Ceea ce se întâmplă, de obicei, este că, de câte ori ești sincer cu partenerul tau, de atâtea ori apare cearta sau conlictul. Și dacă ai observat asta de câteva ori, atunci stai și te gândești că nu merită să te mai cerți. E o concluzie rezonabilă. La urma urmei, cine vrea să se certe? Dar ea are un efect secundar neașteptat.

Pasiunea ta este direct legată și influențată de cât de autentic(ă) crezi că poți să fii cu partenerul tău.

Acesta este motivul real pentru care bărbații și femeile înșală. Ei/ele nu sunt plictisiți/plictisite sau neliniștiți/neliniștite.

În schimb, ei își doresc să aibă pe cineva cu care să poată să comunice intens, cărora să le împărtășească secretele și trăirile lor și, mai important, să se simtă înțeleși/înțelese și apreciați/apreciate.

Atunci când începeți să vă mințiți partenerului, vă distrugeți iubirea. Asta poate că nu se va întâmpla azi sau mâine dar, în cele din urmă, va veni o zi în care vă veți întreba ce s-a întâmplat cu pasiunea care exista între voi.

Cei mai mulți oameni cred că acesta lucru este inevitabil.

Însă lucrurile nu trebuie să fie așa. Sau nu trebuie să ajungă acolo.

Vorbiți cu persoana de lângă voi. Spuneți-i că îl/o iubiți în fiecare zi. Făceți-vă timp la finalul zilei să povestiți despre trăirile, secretele și sentimentele proprii și ale partenerului.

Lăsați discuțiile despre serviciu și șefi. Intrați pe nivelul comunicării emoționale și spirituale. Dacă nu faceți asta, atunci vă lipsiți de una dintre cele mai dulci recompense ale unei relații pe termen lung.

Așa că răspunsul la întrebarea din titlu: prieten(ă) sau iubit(ă)? – este simplu.

Ambele!

Voi ce credeți?