CEA MAI FRUMOASĂ DEFINIȚIE A DRAGOSTEI

Este considerată a fi cea mai frumoasă definiție din lume a dragostei.

O dă Sf. Ap. Pavel în Epistola Întâi către Corinteni:

“De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător,

Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată”. (1 Cor. 13, 1-8)

Asta o spune și marele Marin Preda în “Cel mai iubit dintre pământeni”, încercând să reducă la esență cuvintele apostolului neamurilor atunci când spune: “Dacă dragoste nu e, nimic nu e”.

Nu există dragoste mai mare decât cea a lui Dumnezeu pentru oameni. Dumnezeu nu poate fi definit, dar cea mai apropiata definiție a lui Dumnezeu este dragostea. Dacă ar fi să asociem pe Dumnezeu cu ceva, atunci cel mai bun cuvânt ar fi “dragostea” (o spune Sf. Ap. Ioan în Întâia sa epistolă sobornicească, cap. 4, vs. 16: “Dumnezeu este iubire”).

Acum că știm ce înseamnă, știm și cum s-o recunoaștem.