CELE DOUĂ CĂI ALE VIEȚII

În înțelepciunea celor din vechime, există o delimitare clară a celor două cărări pe care un om le poate aborda în viață. Lansate în scopul oferirii de jaloane în viață, pildele și scrierile referitoare la cele două căi ale vieții sunt impresionante prin simplitatea lor și impactul pe care îl au asupra noastră. Mai jos aveți două astfel de exemple, una luată din folclorul amerindian, și alta din cea mai veche scriere literară creștină postbiblică – Didahia. Despre cum ne afectează deciziile pe care le luăm în viață găsiți un articol aici.

Odată, demult, un bătrân șef de trib stătea de vorbă cu nepotul său despre ceea ce se întâmplă în această viață.

– În inima fiecărei persoane, spuse șeful de trib, se dă o luptă între doi lupi: unul alb și unul negru. Lupul alb reprezintă binele – el este lupul căruia îi place pacea, iubirea, speranța, adevărul, bunătatea, fidelitatea. Lupul negru reprezintă răul – el este lupul stăpânit de invidie, gelozie, regret, egoism, ambiție, minciună.

Micuțul indian, vădit emoționat de cuvintele bunicului, a meditat pentru câteva momente, apoi a întrebat.

– Și care lup câștigă bătălia?

Bătrânul indian, zâmbind, i-a răspuns:

– Întotdeauna câștigă lupul pe care îl hrănești.

Didahia a fost descoperită în 1873 de mitropolitul Filotei Bryennios, într-un manuscris de la Constantinopol, și a fost publicată de el în anul 1883. Studiile arată că manuscrisul Didahia a fost scris la sfârșitul secolului I d. Hr. și la începutul secolului al II-lea d. Hr. Numele Didahia provine din cuvântul grecesc Διδαχη care se referă la “didactic”.

Capitolul I

1. Sunt douã cãi: una a vieții și alta a morții și este mare deosebire între ele.

2. Calea vieții este aceasta: mai întâi, sã-L iubești pe Dumnezeu, Creatorul tãu; al doilea, pe aproapele tãu ca pe tine însuți și toate câte voiești sã nu ți se facã ție, nu le face nici tu altora.

3. Învãțãtura acestor cuvinte este aceasta: Binecuvântați pe cei ce vã blestemã și rugați-vã pentru dușmanii voștri; postiți pentru cei ce vã prigonesc, cãci ce mulțumire aveți dacã iubiți pe cei ce vã iubesc? Nu și pãgânii fac același lucru? Voi, însã, iubiți pe cei ce vã urãsc și nu veți avea dușman.

4. Depãrteazã-te de poftele trupești și lumești. Dacã-ți dã cineva o palmã pe obrazul drept, întoarce-i lui și pe celãlalt și vei fi desãvârșit. Dacã te silește cineva sã mergi o milã, mergi cu el douã; dacã-ți cere haina, dã-i și cãmașa.

5. Oricãrui cere de la tine, dã-i și nu cere înapoi, cã Tatãl vrea sã dea tuturor din darurile Sale. Fericit este cel ce dã, potrivit poruncii acesteia, cã fără de vină este el. Dar vai de cel care primește! Căci dacă un om primește ceva de care are nevoie, el este fără vină. Dar, dacă cel care primește nu are într-adevăr nevoie, va da socoteală: de ce a primit și pentru ce scop. Va fi dus la închisoare, va fi cercetat de cele ce a fãcut și nu va ieși de acolo pânã ce nu va da înapoi și cel din urmã bănuț. Dar despre asta s-a mai spus și: lasă pomana ta să asude în mâinile tale până când vei ști cui va trebui să o dai.

Capitolul II

1. Iar cea de-a doua poruncã a învãțãturii este aceasta: sã nu ucizi, sã nu sãvârșești adulter; sã nu strici bãieți, sã nu fii desfrânat, sã nu furi, sã nu faci vrãji, sã nu faci otrãvuri, sã nu ucizi copil în pântecele mamei, nici pe cel nãscut sã nu-l ucizi, sã nu poftești cele ale aproapelui tău.

2. Sã nu juri strâmb, sã nu dai mãrturie mincinoasã, sã nu vorbești de rãu, sã nu ții minte rãul.

3. Sã nu fii cu două fețe (cu douã feluri de gânduri, nici cu douã feluri de vorbã), pentru cã douã feluri de vorbã sunt cursa morții.

4. Sã nu fie cuvântul tãu mincinos, nici în deșert, ci plin de faptã.

5. Sã nu fii lacom, nici rãpitor, nici fãțarnic, nici rãu, nici mândru.

6. Sã nu ai gând rãu împotriva semenului tãu.

7. Sã nu urãști pe nici un om, ci pe unii sã-i mustri, pe alții sã-i miluiești, pentru alții sã te rogi,iar pe alții sã-i iubești mai mult decât sufletul tãu.

Capitolul III

1. Fiul meu, fugi de orice rãu și de tot ce este asemenea răului.

2. Sã nu fii mânios, cãci mânia duce la ucidere; nici invidios, nici certãreț, cãci din toate acestea se nasc ucideri.

3. Fiul meu, sã nu fii poftitor, cã pofta duce la desfrâu; sã nu spui cuvinte de rușine și sã nu te uiți cu ochi pofticioși, cã din toate aceste se nasc adulterele.

4. Fiul meu, sã nu ghicești viitorul dupã zborul pãsãrilor, pentru cã aceasta duce la închinare de idoli; sã nu descânți, sã nu citești în stele, sã nu faci vrãji, sã nu vrei sã auzi de ele, nici sã le vezi, cã din toate acestea se naște închinarea la idoli.

5. Fiul meu, sã nu fii mincinos, pentru cã minciuna duce la hoție; nici iubitor de argint, nici iubitor de slavã deșartã, cã din toate acestea se nasc hoțiile.

6. Fiul meu, sã nu fii cârtitor, pentru cã aceasta te duce la hulã (blasfemie); nici obraznic, nici cu gând rãu, cã din toate acestea se nasc hulele (blasfemiile).

7. Sã fii blând, pentru cã cei blânzi vor moșteni pãmântul.

8. Sã fii îndelung rãbdãtor, milostiv, fãrã rãutate, pașnic și bun, tremurând totdeauna pentru cuvintele pe care le-ai auzit.

9. Sã nu te înalți pe tine însuți, nici sã ai sufletul tãu obraznic. Sã nu se lipeascã sufletul tãu de cei mândri, ci sã ai legãturi cu cei drepți și cu cei smeriți.

10. Cele ce ți se întâmplã sã le primești ca bune, știind cã nimic nu se face fãrã Dumnezeu.

Capitolul IV

1. Fiul meu, sã-ți aduci aminte, ziua și noaptea, de cel ce-ți grãiește cuvântul lui Dumnezeu și sã-l cinstești ca pe Domnul, cã unde se vorbește de Domnul, acolo este și Domnul.

2. Sã cercetezi în fiecare zi cărțile sfinților, ca sã afli odihnã în cuvintele lor.

3. Sã nu faci dezbinare și sã împaci pe cei ce se ceartã. Sã judeci cu dreptate, sã nu te uiți la fața omului (să nu fii părtinitor) atunci când mustri pe cineva pentru pãcatele lui.

4. Să nu șovăiești (să nu te îndoiești) gândind ce va fi sau nu va fi.

5. Sã nu fii cu mâinile întinse la luat și cu ele strânse la dat.

6. Dacã ai dobândit ceva prin lucrul mâinilor tale, sã dai ca rãscumpãrare pentru pãcatele tale.

7. Sã nu stai la îndoialã când dai și nici sã murmuri când dai, cãci tu știi cine este Bunul Rãsplãtitor al plãții.

8. Să nu întorci spatele celui ce este în nevoie, ci să împarți toate ale tale cu fratele tău, și să nu zici că sunt numai ale tale; căci dacă suntem pãrtași la cele nemuritoare, cu atât mai mult trebuie să împarți din cele muritoare.

9. Sã nu-ți iei mâna ta de pe fiul tãu sau de pe fiica ta, ci sã-i înveți din tinerețe frica de Dumnezeu.

10. Când ești supărat, să nu împovărezi pe sluga ta sau pe slujnica ta, căci și ei nădăjduiesc în același Dumnezeu, ca nu cumva ei să nu mai aibă teamă de Cel ce este Dumnezeul tău și al lor. Cãci Dumnezeu nu se uită la fața noastră (aspectul nostru) atunci când vine sã ne cheme, ci vine la aceia pe care i-a pregãtit Duhul.

11. Iar voi, cei care sunteți robi, sã vã supuneți stãpânilor voștri ca unor chipuri ale lui Dumnezeu, cu modestie și cu teamã.

12. Sã urãști orice fãțãrnicie și tot ce nu este plãcut Domnului.

13. Sã nu pãrãsești poruncile Domnului și sã pãstrezi ceea ce ai primit, fãrã sã adaugi și fãrã sã scoți.

14. În Bisericã sã-ți mãrturisești pãcatele tale și sã nu te duci la rugãciune cu conștiințã rea. Aceastaeste calea vieții.

Capitolul V

1. Calea morții este aceasta: mai întâi de toate este rea și plină de blestem: ucideri, adultere, pofte, desfrânãri, hoții, idololatrii, vrãji, farmece, rãpiri, mãrturii mincinoase, fãțãrnicii, inimã vicleanã, vicleșug, mândrie, rãutate, obrãznicie, lãcomie, cuvinte de rușine, invidie, nerușinare, îngâmfare, lipsã de teamã.

2. Prigonitorii celor buni, urâtorii de adevãr, iubitorii de minciunã nu cunosc rãsplata dreptãții, nu se lipesc de bine, nici de dreapta judecatã; nu privegheazã spre bine, ci spre rãu; bunãtatea și rãbdarea sunt departe de ei; iubesc cele deșarte, umblã dupã mitã, nu miluiesc pe sãrac, nu suferã pe cei necãjiți, nu recunosc pe Cel care i-a creat. Ucigași de copii fiind, sunt stricãtori ai fãpturii lui Dumnezeu, întorc spatele celui lipsit, asupresc pe cel în strâmtorare; apãrãtori ai bogaților, judecãtori nelegiuiți ai sãracilor, sunt plini de tot pãcatul. Izbãviți-vã, fiilor, de toate acestea!

Capitolul VI

1. Vezi sã nu te abatã cineva de la aceastã cale a învãțãturii, cã acela te îndepărtează de Dumnezeu.

2. Dacã poți purta tot jugul Domnului, desãvârșit vei fi; dar dacã nu poți, fã ce poți.

3. Cu privire la mâncãruri, ține ce poți, dar ferește-te tare de cele jertfite idolilor, cã este slujire a unor zei morți.