O cauză mai puţin cunoscută a tensiunilor care pot apărea în relaţiile de cuplu este tendinţa întru totul firească a oamenilor de a se schimba de-a lungul anilor.
Persoana cu care ne-am căsătorit la vârsta de 22 de ani nu va mai fi aceeaşi la 30 de ani.
Tânărul care la vârsta de 22 de ani este pasionat de motocicletă şi de petrecerile cu prietenii şi pe care il interesează mai mult distracţiile decât munca, la 30 de ani îşi va dori o maşină comodă, iar prietenii îi va alege nu dintre partenerii de chefuri, ci din cercul intelectual sau de afaceri în care se mişcă şi va deveni, poate, atât de serios încât, dacă ar fi fost la fel la vârsta de 22 de ani, il găseam de neînţeles şi foarte plictisitor.
Toate acestea sunt valabile şi pentru femei.
Femeile pasive, nedecise şi dependente de sprijinul soţilor lor, o dată cu trecerea anilor devin mai puţin temătoare, mai independente şi mai mature, ceea ce nu întotdeauna este privit cu ochi buni de către soţi.
Cam la fiecare 7-10 ani au loc schimbări majore în comportamentul celor de lângă noi.
Aceste cifre sunt, desigur, aproximative. Important este nu dacă ne schimbăm la 5, 7 sau 10 ani, ci faptul că suntem supuşi schimbării. Este unul dintre motivele pentru care oamenii divorţează chiar şi după mulţi ani de căsnicie.
Aceasta înseamnă că, de-a lungul anilor petrecuţi impreună, unul dintre parteneri sau amândoi au suferit schimbări şi ceea ce cu ani în urmă îl făcea pe unul sau pe celălalt fericit, nu mai are acum aceeaşi finalitate. Suntem, de fapt, fiinţe umane supuse schimbării. Nu trebuie să ne surprindă faptul că în decursul vieţii noastre dorinţele ni se modifică.
Ceva uluitor se întâmplă cu noi, oamenii, pe la vârsta de 30 de ani, respectiv între 28 şi 32 de ani. Este vârsta la care ne dăm seama, pentru prima dată, ce este viaţa.
Aruncăm o privire inapoi, trecând în revistă anii scurşi, şi totul ne apare într-o lumină nouă. Suntem în măsură să ne apreciem comportamentul ca niciodată până atunci. De parcă am fi escaladat un munte sau am fi străbătut o pădure deasă şi, ajunşi într-un luminiş, am privi înapoi şi ne-am da seama, pentru prima dată, de unde am plecat. Pentru mulţi dintre bărbați acest lucru se petrece în jurul vârstei de 30 de ani. Femeile au mai devreme această viziune, cam în jurul vârstei de 25-27 de ani.
Pentru cele mai multe căsnicii, atingerea vârstei de 30 de ani de către cei doi soţi marchează o perioadă foarte grea, atât din punct de vedere psihologic, cât şi al relaţiei lor practice.
După 30-33 de ani bărbații devin adesea mai egoişti, dar şi mai deschişi şi, in general, mai maturi. Femeile manifestă, în mod frecvent, mai multă independenţă, devin mai puţin cooperante şi, în general, mai puţin temătoare.
Unui bărbat nesigur pe el aceste transformări îi pot crea probleme serioase. Dacă, atingând această vârstă, el rămâne acelaşi, în timp ce soţia sa se schimbă, vor apărea dezechilibre pronunţate în maturizarea celor doi.
Dacă femeia devine mult mai matură în această perioadă a vieţii sale decât bărbatul, ea va avea impresia că are ca soţ un copil. Se poate chiar întâmpla ca relația să se destrame, ea fiind sătulă să crească un “adult-copil” care nu se mai maturizează odată.
Și nu uita că maturitatea înseamnă să înveți să te ferești de oameni și situații care atentează la liniștea ta sufletească, la respectul de sine, la valorile și morala pe care ți le-ai conturat de-a lungul vieții și experiențelor trăite.
Nimeni, însă, nu va veni să te salveze de astfel de oameni.
Trebuie să o faci tu!
Este 100% responsabilitatea ta.
0 Comments