Una din cele mai surprinzătoare trăsături de personalitate, proprie indivizilor geloși și posesivi, este marea lor dificultate de a-si asuma responsabilitatea pentru gelozia lor. Aproape fără greș, ei (ele) își acuză partenerele sau partenerii că le fac viața nefericită, efectiv torturându-le(-i), atunci când le văd (îi văd) dansând cu alții (altele), vorbind cu alții (altele), complimentând pe alții (altele) sau chiar privind la alții (altele). Foarte rar întrezăresc realitatea: și anume că ei inșiși sunt în mare măsură responsabili pentru problemele lor și total responsabili pentru propriile lor sentimente de gelozie.
Există șase caracteristici importante ale oamenilor posesivi și geloși:
- Complexul de inferioritate
- Mentalitatea de stăpân vs. sclav
- Comportament autodistrugător
- Dificultăți în asumarea responsabilității
- Egoism și lipsă de maturitate
- Anxietate
Aceleași caracteristici se regăsesc și la oamenii iresponsabili, care nu doresc sau cărora le este frică să-și asume o relație de durată.
Însă mobilul tainic al tuturor acestor factori este, fără îndoială, complexul de inferioritate pe care îl are persoana în cauză.
Despre cum apare complexul de inferioritate și despre mentalitatea stăpân-sclav am discutat aici. Despre cum se distrug singure persoanele geloase am discutat în articolul de aici.
Dacă dumneavoastră sunteți partenerul gelos, vi se aplică, oare, următoarea caracterizare?
Mai întâi, convingerea fermă că tulburările emoționale vă sunt cauzate de partenerul(a) dumneavoastră.
Deși de la o vreme și alții vă contrazic, dumneavoastră continuați să susțineți că gelozia vă este motivată de comportamentul celuilalt. Dacă sunteți soție, va ieșiți din fire atunci când el conversează cu altcineva. Dacă sunteti soț, vă îmbolnăviți atunci când ea vorbește la telefon cu un coleg care dorește să organizeze o petrecere. Și așa mai departe.
Ce greșeală enormă! Chiar dacă ea ar cocheta cu vechea ei pasiune sub ochii dumneavoastra, faptul acesta nu vă poate face gelos, decât dacă dumneavoastra înșivă îngăduiți acest lucru. Sunt de acord că nu este un comportament decent pentru o soție. Și mi se pare perfect normal să-l dezaprobați și să fiți mâhnit din cauza acestui comportament.
Totuși, a vă lasa copleșit de mânie și a amenința cu moartea pe cineva din aceasta cauză este un simptom de nevroză. Și sunteți singurul răspunzător de el.
Care ar trebui să fie reacția normală?
Dacă credeți că partenerul nu vă iubește, încercați să descoperiți ce așteapta el sau ea de la dumneavoastră. Apoi, dacă puteți satisface acele dorințe și nevoi profunde, străduiți-vă să le îndepliniți și observați dacă, în felul acesta, situația se schimbă. Dacă nu, aveți o foarte bună dovadă că el sau ea s-a îndepărtat de dumneavoastră pentru totdeauna. Oricum ar fi, e mai bine decât să vă îmbolnăviți de gelozie.
Cele mai multe persoane geloase nu posedă însa un asemenea autocontrol.
Dacă sunteți o persoană geloasă, veți insista cu încăpățânare:
(a) ca partenerul să admită că el este cel care vă scoate din sărite; și deci
(b) că nu dumneavoastră, ci el/ea trebuie să facă ceva pentru a vă înlătura gelozia; și
(c) că numai astfel vă veți putea recăpăta liniștea sufletească.
Această logică este de-a-ndoaselea.
Mai întâi, nimeni nu vă poate face gelos. Cauza geloziei dumneavoastră se găsește nu în comportamentul partenerului, ci în tnodul in care dumneavoastră gândiți despre comportamentul persoanei iubite.
În al doilea rând, în loc să transferați responsabilitatea geloziei asupra partenerului, de ce nu încercați singur(ă) să scăpați de ea? Dacă suferiți atât de mult din cauza acestui sentiment, ar trebui să vă folosiți de orice prilej pentru a-l îndepărta. Dumneavoastră însă, dimpotrivă, acționați numai într-o singură direcție: partenera/partenerul dumneavoastră trebuie să stea acasă, să nu zâmbească altora, să nu întârzie niciodată, să facă întotdeauna numai ceea ce îi cereți.
Astfel, pentru propria liniștire, răspunderea nu v-o asumați dumneavoastră, cel/cea în capul căruia a apărut această problemă, ci o transferați asupra partenerei/partenerului, deși aceasta/acesta nu se confruntă cu așa ceva.
De ce nu consultați un specialist care să vă ajute să vă învingeți propria gelozie?
Să nu pretindeți partenerului sau partenerei lucruri pe care dumneavoastra înșivă refuzați să le faceți.
Dacă nu sunteți în stare să vă confruntați cu propriile probleme, de ce așteptați ca altul să facă aceasta?
Eternul laitmotiv al persoanei geloase și posesive este acela că soțul (soția) sau iubitul (iubita) nu prezintă încredere.
Din aceasta cauză se iscă un întreg tămbălău în jurul chestiunii cine cu cine stă de vorbă. Cheia problemei este neîncrederea: soțul este ferm convins că oricine poartă pantaloni poate suci capul soției lui; soția crede cu sfințenie că soțul alearga după orice fustă.
Un om nehotărât își dă seama rareori că neîncrederea sa acționează, de fapt, în două direcții: ea vizează nu numai partenerul, ci și propria persoană.
Cauza geloziei este lipsa de încredere în sine și nu neîncrederea în partener.
E posibil ca, uneori, omul gelos să aibă dreptate.
Câteodată, într-adevăr, viața sentimentală îi poate fi distrusă de alții. Dar de cele mai multe ori, aceasta este o născocire a imaginației sale. Câți dintre noi avem soți sau soții pe care întregul oraș ar dori să-i seducă? Vă flatați singur(ă) atunci când presupuneți că toata lumea are aceleași preferințe cu cele ale dumneavoastră în ceea ce privește frumusețea. Calmați-vă! Partenerul poate fi, într-adevăr, totul pentru dumneavoastră, dar pentru alții s-ar putea să nu prezinte prea mult interes.
Există și un alt motiv pentru care neîncrederea în persoana iubită este lipsită de temei. Studiile arată că norma de conduită între două persoane atașate una de cealaltă este fidelitatea.
Revoluția sexuală nu a schimbat dorința adâncă a majorității oamenilor de a avea o relație trainică, de durată, cu o singură persoană. Ceea ce s-a schimbat este ușurința cu care oamenii își caută alți parteneri atunci când își dau seama că rclațiile lor de dragoste sunt pe cale de a se altera.
Abia atunci, sau chiar după aceea, ei își caută alte relații. Această tendință este mult mai pronunțată la partenerii persoanelor geloase sau posesive. Și nu-i de mirare.
De obicei, oamenii nu-și înșeală partenerii cu prea multă bucurie. Indiferent dacă e vorba de o singură noapte, de o relație mai de durată sau de un divorț.
Asemenea complicații apar după multe nopți nedormite, însoțite de regrete și chiar de suferințe, iar în final de un sentiment de resemnare. Până ce se înfiripează ideea unei relații noi, mii de vise sunt zdrobite de partenerul lipsit de tact sau care nu este în stare să-l facă fericit pe celălalt.
Dacă aceasta analiză nu se potrivește relației de dragoste în care vă aflați, atunci e posibil ca partenerul dumneavoastră să fie o persoană care simte nevoia ca, din când în când, să-și schimbe amanții/amantele. Varietatea este condimentul vieții lor sexuale. În acest caz, aveți motive să fiți neîncrezător/ neîncrezătoare. Dar, în general, aceasta este singura împrejurare în care se justifică neîncrederea.
Altminteri, neîncrederea dumneavoastră provine din convingerea interioară, fermă și profundă că sunteți un om care nu poate fi iubit.
Cum ar putea partenerul să vă gasească atrăgător, dacă dumneavoastră înșivă considerați că aproape toți ceilalți sunt mai atractivi?
Aceasta este problema dumneavoastră. Dacă dumneavoastră înșivă nu vă considerați valoros, este ușor de înțeles de ce aveți convingerea că și alții vă privesc într-o lumină nefavorabilă.
Sarcina dumneavoastră, deci, este să vă învingeți gelozia, nu încercând să-i fortați pe ceilalți să vă iubească mai mult, ci urându-vă mai puțin pe dumneavoastră înșivă. Acesta este, desigur, un lucru greu de facut. Totuși e posibil. Mai exact: aceasta este singura opțiune raționaiă, deoarece, în caz de reușită, face minuni.
Metodele dumneavoastră actuale de control al persoanei iubite, cu permanente acuzații aruncate în dreapta și în stânga, cu distrugerea veselei și a mobilierului, nu s-au dovedit eficiente nici până acum, și nu vor da rezultate nici în viitor.
0 Comments