CUM ȘTII CĂ EȘTI OBSEDAT DE MUNCĂ? (cu un test cadou)

Definim “obsesia muncii” drept dependența unei persoane pentru ceea ce face, care se datorează neliniştii permanente că nici un nivel de performanţă nu va fi destul de bun (ceea ce face ca munca fără întrerupere să-i uşureze din anxietate) sau faptului că există o cultură organizaţională care le cere angajaților mai mult decât pot suporta cei mai mulți dintre ei. Indiferent de cauză, îi face pe oameni să mocnească la foc mic pe dinăuntru. Iar când în toată combinaţia mai apar şi nişte personalităţi dificile, se instalează extenuarea/epuizarea.

Angoasă profesională / stres = extenuare = risc crescut să apară mânia şi negativismul.

Obsedaţii de muncă îţi vor spune că, deşi le place în totalitate ceea ce fac la serviciu, ar prefera să nu trebuiască să-i dedice între 50-70 de ore pe săptămână – dar parcă le-a luat cineva capacitatea de-a se concentra pe orice altceva decât munca lor!

Acelaşi lucru se poate spune şi despre orice urmă de normalitate în viaţa de familie, când pentru cei de acasă absenţa lor prelungită dă naştere încordării, precum şi unui sentiment de pierdere şi de mânie nemărturisită. Cel obsedat de muncă are pretenţii foarte mari de la ceilalţi, pentru că el însuşi depune un efort permanent – lipsit însă de satisfacţia care ar trebui să-l însoţească.

Dacă nu eşti niciodată mulţumit, atunci munca devine un scop în sine.

Atunci când munca intensă din afara casei este cea de care depinde tot ce se face în familie, părinţii s-ar putea să fie prezenţi fizic – dar nu şi emoţional.

Cum vă puteţi da seama dacă sunteţi obsedat de muncă?

1. Vă simţiţi legat de munca dumneavoastră ca de-o a doua familie: puteţi fi găsit la serviciu dimineaţa devreme, în timpul pauzei de prânz, seara târziu şi în weekend, când aţi putea să vă relaxaţi?

2. Aveţi un spirit competitiv extrem de dezvoltat? Gata să vă enervaţi, dacă nu vă puteţi pune în aplicare planul ambiţios?

3. Puneţi întotdeauna munca dumneavoastră înaintea relaţiilor importante, a îndatoririlor de părinte, a responsabilităţilor casnice?

4. Vă simţiţi insuficient de bine organizat? Incapabil să vă faceţi toată munca în intervalul de timp alocat?

5. Sunteţi genul care nu poate să spună “nu”, atunci când i se pun în faţă noi sarcini de muncă?

6. Vă prieşte permanenta presiune a termenelor de realizare? Vă prieşte evadarea din alte zone ale vieţii dumneavoastră pe care v-o permite munca?

7. Nu citiţi decât cărţi legate de munca dumneavoastră?

8. Există un câştig şi în afara veniturilor, cum ar fi să vă puneţi bine cu şeful dumneavoastră, să vă amplificaţi propriul sentiment al valorii personale sau putinţa de a face caz de ce mult timp petreceţi în plus la serviciu?

• Dacă ați răspuns DA la cel puțin una din întrebările de mai sus, atunci vă confruntați cu o obsesie pentru munca pe care o faceți.
• Cu cât aveți mai multe răspunsuri de DA, cu atât stresul pe care îl resimțiți de pe urma acestei obsesii este mai mare.
• Dacă ați răspuns DA la toate cele 8 întrebări, sunteți în mare pericol de a ceda nervos și a vă îmbolnăvi grav.

E normal şi de înţeles să lucrezi în plus câteodată, când există o lipsă temporară de personal, când e vorba de activităţi sezoniere (de exemplu, contabilul autorizat în perioada depunerii declaraţiilor de venit) sau când apar cerinţe noi şi neaşteptate, dar, de-a lungul timpului, stresul de a lucra prea multe ore pe zi se acumulează.