Acum câteva săptămâni am primit un mesaj de la o tânără care și-a învins timiditatea și mi-a scris, rugându-mă s-o ajut cu câteva sfaturi. Povestea Gabrielei este dramatică ținând cont că, abia la începutul vieții, a trecut prin atâtea probleme. I-am cerut permisiunea s-o public pentru că este, de fapt, povestea unei generații care se consideră dezorientată.
Vă urmăresc de ceva timp articolele și tocmai acum mi-am făcut curaj să vă scriu. Am început facultatea, am întrerupt-o și mă gândesc să îmi reiau studiile, însă nu sunt încă sigură. Și, de aceea, simt nevoia de a vă scrie.
Îmi doresc să nu par penibilă cu acest mesaj, însă chiar simt nevoia de puțină îndrumare, chiar mă simt puțin copleșită de cele ce s-au întâmplat în ultima perioadă, iar acum caut să îmi aduc viața pe un drum bun. O să vă prezint în câteva cuvinte viața mea, cu speranța că poate îmi voi găsi și eu drumul și voi reuși să mă adun puțin și să îmi dau seama ce să fac mai departe.
Eu am fost crescută de bunicii din partea mamei, oameni pe care i-am iubit din tot sufletul meu și care m-au iubit enorm, care din păcate au părăsit relativ recent aceasta lume, la distanță foarte mică unul de celălalt.
Tatăl meu nu era român; el și mama s-au cunoscut în România, însă problemele lui cu alcoolul au determinat-o pe mama să se despartă, iar ce a urmat după această despărțire ne-a afectat mult ca familie. Părinții mei au plecat din țară atunci cand eu aveam 2 ani. După o lungă perioadă de timp mama s-a întors în țară, singură, afectata de ceea ce i se întâmplase în străinătate. Aveau să se întâmple, mai apoi, câteva episoade maniaco-depresive și decesul tatălui meu (de care eu am aflat abia după 6 ani). Ar fi multe de scris vizavi de acest subiect, dar nu îmi permit să vă las un roman aici. Am înțeles că fac parte dintr-o familie în care s-au ascuns multe, însă eu nu știu de unde să încep pentru a afla cam tot ce s-a întâmplat și pentru a ajunge la o concluzie.
Eu am început să lucrez, inițial ca promoter, ajungând ulterior la o firmă mare, unde m-am simțit minunat și simt că m-am dezvoltat ca persoană. Însă am demisionat de acolo sub un impuls de moment, copleșită fiind de situația de acasă și tot ce se întâmpla. Dupa moartea bunicilor am rămas în casă cu mama, care obișnuia să consume alcool în cantități destul de mari și să se comporte în diverse moduri.
Între timp am rămas în urmă cu facultatea. Apoi mătușa mea (sora mamei) m-a bătut pentru a mă scoate din apartamentul bunicilor, pentru că eu și mama ”ocupam” acel apartament. Mi-a spus să plec, să mă rup, lucru pe care am încercat să-l fac, făcând un împrumut la bancă și folosind acei bani pentru a închiria o garsonieră, deoarece până atunci nu m-am gândit vreodată sa pun bani deoparte pentru zile negre, cum aveau să fie acelea.
Și de acolo s-a produs un mare dezechilibru – moartea bunicilor, încheierea unei relații de 4 ani cu un băiat pe care eu, personal, cred că îl iubesc și acum, pierderea jobului, neajunsuri, întors acasă. Ulterior, apartamentul bunicilor s-a vândut, cele trei surori și-au luat fiecare partea, eu rămânând a nimănui.
Am stat o perioada la o prietenă în afara Bucureștiului, între timp am retras dosarul de la facultate, în urma unor ședințe de psihoterapie de unde eu am înțeles că ”nu sunt de facultatea aceasta”, lucru care m-a făcut și mai confuză decât eram.
În prezent locuiesc într-o cameră dintr-un camin, de unde voi pleca în scurt timp (deoarece nu este un loc tocmai al meu) și urmează să încep să lucrul la o firmă de săptămâna viitoare.
Sincer, eram o fată veselă, optimistă, plină de viață, cu idei și deschidere față de viitor și de tot ce are viața de oferit, însă m-am trezit în furtuna aceasta și nu știu cum să mă așez și să mă liniștesc și eu și de unde să încep. Știu că am greșit mult, pentru că bine ar fi fost să îmi văd și de studii și de muncă, să economisesc, să mă zbat mai mult pentru a reuși. Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile pe care mi le propun. Însă nu îmi găsesc drumul. Aș urma niște cursuri de make-up. Aș face foarte multe lucruri, însă nu știu de unde sa încep, cum să mă organizez, cum să devin cea mai bună versiune a mea, nu știu ce facultate să urmez ulterior.
În sufletul meu încă sunt nostalgică cu privire la trecut și îmi e dor de tot ce am avut și nu am prețuit la timp. Undeva, adânc, știu că îmi doresc multe pentru mine și că am o menire aici, dar nu înțeleg care și cum să o împlinesc.
Am o grămadă de intrebari la care nu știu să-mi răspund:
- Cum descopăr la ce sunt bună?
- Care sunt calitățile mele și cum le-aș putea valorifica?
- Cum ajung, așa, să fiu împăcată cu mine, cu trecutul?
- Cum să acționez pozitiv astfel încât să am rezultate pozitive?
- Cum reușesc să am performanțe atât la facultate, cât și la muncă și în viața personală?
- Cum mențin echilibrul între cele trei?
- Cum să am relații sănătoase și benefice cu cei din jurul meu?
Aș vrea să fac și puțină cercetare în ceea ce privește familia din care vin. Mă gândesc că ar fi bine să am o încheiere în aspectul acesta și aș vrea să știu, așa, de unde să încep. Poate există un loc unde sunt înregistrate mai multe date despre membrii familiei sau poate, pe viitor, sa merg din aproape in aproape?
Poate mă puteți ajuta, măcar cu câteva îndrumări. Voi face în așa fel încât să le iau pe toate incetul cu încetul și să am răbdare cu mine, să nu aștept rezultate imediate.
Îmi cer scuze ca am îndrăznit să vă scriu și că v-am scris atât de mult. Aștept răspunsul dumneavoastră din tot sufletul, indiferent de când va veni acesta.
Va mulțumesc enorm!
Gabriela
Cam așa arată mesajul Gabrielei. Însă rugămintea mea este să încercăm să-i dăm niște sfaturi,
Voi ce sfaturi i-ați da Gabrielei?
0 Comments