În ziua de azi este prea puțin probabil ca un angajat să aibă o slujbă sigură şi garantată pe toată durata vieţii. Conform statisticilor, o persoană îşi va schimba locul de muncă de cinci până la şapte ori, dacă nu chiar şi mai des. Însă nu trebuie uitat faptul că orice carieră profesională îşi are propriii factori de stres. De unde vin acești factori de stres?
În domeniul serviciilor specializate profesional, milioane de oameni care acordă îngrijire medicală, care îi educă pe alţii și care prestează servicii către populație își încep fiecare zi de serviciu cu teama că vor avea de înfruntat proteste, reclamaţii sau, în unele cazuri, chiar procese din partea clienților lor. Credeţi că acești oameni deprinși să acorde îngrijire nu reacţionează cu mânie când li se întâmplă așa ceva, având deci și ei, la rândul lor, nevoie de atenţia grijulie a cuiva?
Angoasa existenţială se propagă astfel încet și sigur până la nivelul omului de pe stradă – contribuabilul care plătește de fapt pentru ea, la propriu și la figurat, în modalităţi care, uneori, nu sunt foarte evidente.
După ceea ce s-a întâmplat pe 11 septembrie 2001, frica de a mai lucra în clădirile de birouri foarte înalte din anumite orașe mari, precum și temerile pe care le aduce cu sine caracterul ciclic al economiei americane îi predispun pe mulţi angajaţi la sentimente de insecuritate și frustrare, legate de locul unde muncesc. Lăsând la o parte problemele financiare, de sănătate și de siguranţă, bârfa de la serviciu, lipsa de experienţă şi slaba pregătire a unor lucrători ne agasează pe toţi. Conducerea managerială ar putea să instituie schimbări prost gândite, iar apoi, când productivitatea sau moralul au de suferit, aceiaşi manageri vor evita cu dibăcie să fie trași la răspundere pentru ca să-şi acopere deciziile iresponsabile.
Să trăieşti punând cu greu cap la cap cheltuielile de la un salariu la altul, ba chiar să trebuiască să umbli la contul de economii pentru ca să poţi plăti facturile curente şi îngrijirea copiilor – toţi aceşti factori de stres îi împing uneori pe oameni să-şi descarce frustrările pe cei care, practic, n-au absolut nici o legătură cu cauzele fundamentale ale situaţiei lor.
Invers, atunci când îţi place munca pe care o faci, când te simţi sigur pe tine şi în deplină securitate, când ştii că aportul tău contează şi că se ţine cont de contribuţia ta, starea de bine în plan emoţional îţi creşte simţitor.
La fel şi pentru cei care ştiu că oamenii lângă care lucrează sunt loiali, spun deschis ceea ce gândesc şi se respectă reciproc.
Angajaţii cu o viaţă profesională bine echilibrată au totodată şi rate mai înalte ale satisfacţiei în general şi ale stimei de sine, conform unui studiu din 2002 publicat în Academy of Management Journal.
Factori care duc la apariția stresului profesional
Astăzi, mulţi lucrători se văd disponibilizaţi prin restrângerea activităţii firmelor, iar volumul de muncă se repartizează pe un număr tot mai redus de oameni. Conform datelor comunicate de Institutul pentru Securitate şi Sănătate Ocupaţională (National Institute for Occupational Safety and Health – NIOSH), căruia Congresul S.U.A. i-a cerut să studieze aspectele psihologice ale securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.
Iată ce înseamnă “condiţii de muncă stresante”:
- volum mare al sarcinilor de executat;
- pauze rare;
- program de lucru prelungit;
- sarcini de rutină care nu au practic o semnificaţie utilă evidentă;
- utilizarea forţei de muncă sub capacitatea profesională deţinută;
- lipsă de participare la luarea deciziilor;
- puţine iniţiative de susţinere a vieţii de familie a angajaţilor;
- lipsă de sprijin din partea angajatorului;
- îndatoriri profesionale contradictorii sau incerte;
- prea multă responsabilitate;
- nesiguranţa locului de muncă;
- lipsa posibilităţilor de avansare în carieră şi a celor de dezvoltare profesională şi personală;
- schimbări rapide pentru care angajaţii nu sunt pregătiţi; şi
- condiţii de muncă dezagreabile sau periculoase.
Cât ne costă, de fapt, stresul profesional?
Aşa cum arată datele Institutului Naţional pentru Sănătate Mintală din S.U.A., depresia îi costă pe angajatorii americani 44 de miliarde de dolari pe an. Organizaţia de Cercetare pentru Îmbunătăţirea Sănătăţii, o coaliţie nonprofit între patronat şi furnizori ai serviciilor de îngrijire a sănătăţii, a constatat că stresul figura ca factor de aport în 25 la sută din totalul costurilor medicale. În multe medii profesionale unde se munceşte sub tensiune, afecţiunile psihosomatice legate de stres, cum ar fi:
- migrene recurente,
- deranjamente gastrointestinale,
- anxietate şi depresie,
- obezitate,
- hipertensiune arterială şi
- boli cardiace,
au făcut ca primele de asigurări medicale să sară cu 30-40 la sută faţă de nivelul anilor anteriori.
Absenţele de la serviciu sunt costisitoare. În anul 2004, Asociaţia Psihologică Americană a constatat că unul dintre patru subiecţi şi-a luat măcar o zi liberă de la serviciu, pe motiv de “stres negativ care afectează sănătatea psihică”.
Cu siguranţă că existenţa din start a unei afecţiuni exacerbează stresul profesional şi epuizarea fizică şi nervoasă. Când ai o boală de inimă, înseamnă că eşti de două ori mai expus la depresie, iar costurile de îngrijire a sănătăţii cresc proporţional.
Într-un studiu condus de Kathryn Rost, licenţiată a Universităţii Colorado în ştiinţa ocrotirii sănătăţii, cercetătorii au descoperit că:
Atunci când prestatorii de servicii medicale special pregătiţi ofereau un tratament contra depresiei “îmbunătățit” (consiliere psihologică în plus faţă de medicaţia antidepresivă sau chiar în locul acestei medicaţii), angajaţii diagnosticaţi cu stări depresive dădeau un randament mai bun la serviciu şi absentau mai puţine zile, comparativ cu cei care primeau tratamentul standard.
Plusul de productivitate astfel obţinut se ridica la valoarea estimată de 2.601 dolari pe angajat cu normă de timp întreagă, diagnosticat ca suferind de depresie.
Deloc surprinzător, atunci când angajatorii recunosc efectele dăunătoare ale unor pretenţii nerealiste şi ale stresului excesiv la care sunt supuşi salariaţii lor:
- moralul acestora se îmbunătăţeşte,
- productivitatea sporeşte,
- costurile de asigurări medicale scad,
- ratele de păstrare a angajaţilor cresc şi
- firma are de câştigat în diverse alte moduri.
La toate acestea trebuie să adăugăm cât de mult se îmbunătăţeşte viaţa de familie şi sănătatea mintală a angajatului, ajutându-l astfel pe acesta să devină un lucrător mai creativ şi mai relaxat, şi în mai mare măsură capabil să-şi îndeplinească aşa cum se cuvine îndatoririle.
Mai știți și alți factori care induc stres la locul de muncă? Aș fi bucuros să îi discutăm la rubrica de comentarii.
0 Comments