De fiecare data când spunem despre cineva că este “perceptiv” sau că are “intuiție” ne referim la capacitatea sa de a citi semnalele non-verbale ale unor persoane si de a le compara cu cele verbale.
Cu alte cuvinte, atunci când spunem că “presimțim” sau că “simțim” că cineva ne-a mințit, de fapt observăm faptul că limbajul trupului nu este în concordanță cu cuvintele rostite de acea persoană.
Este ceea ce oratorii numesc “a simți publicul”. Este vorba despre raportul pe care îl dezvoltă cu un grup de oameni. De exemplu, daca publicul începe sa stea cu spatele rezemat de scaun, cu bărbia în piept și cu mâinile încrucișate, un orator “perspicace” va simți/presimți că spusele sale nu au efectul scontat. El va conștientiza că trebuie să abordeze altfel tema expusă dacă dorește să capteze atenția celor din sală. Dimpotrivă, o persoană lipsită de “intuiție” va continua să peroreze pe aceeași temă, accentuând plictiseala publicului.
Femeile sunt, în general, mai intuitive decât barbații, și acest fapt justifică ceea ce de obicei numim “intuiție feminina”.
Femeile au abilitatea înnăscută de a observa, analiza și descifra semnalele non-verbale și de a observa cu un ochi atent detaliile mărunte.
De aceea, puțini soți își pot minți nevestele, fără a fi descoperiți, în timp ce cele mai multe dintre femei pot cu usurința trage pe sfoara barbații, fără ca aceștia să realizeze ce s-a întâmplat.
Aceasta intuiție devine deosebit de evidentă la femeile care au crescut copii. În primii ani de creștere a copiilor mama realizează comunicarea cu copilul mai ales pe cale non-verbală; aceasta este cauza pentru care, de cele mai multe ori, femeile devin negociatoare mai bune decât barbații.
0 Comments