DE CE FOLOSIM ATRACȚIA SEXUALĂ ÎN RELAȚII TOXICE?

Adevărul este că unele femei nu ştiu cum să trăiască cu sentimentele contrare suferinţei şi respingerii: cu bunăstarea şi cu angajarea într-o relaţie.

S-o luăm, de exemplu, pe Ramona de care am povestit în CUM SE TRANSFORMĂ NEVOIA DE DRAGOSTE ÎN DEPENDENȚĂ?: ea nu cunoscuse niciodată nivelul de intimitate generat de tipul de relaţie pe care îl voia. Deşi tânjise după comuniunea cu partenerul ei, nu fusese nicicând în situaţia de a trăi în atmosfera unei comuniuni adevărate. Faptul că părea să respingă bărbaţii nu era întâmplător; capacitatea ei de acceptare a unei intimităţi adevărate era redusă. În familia ei nu existase nici un fel de intimitate, doar lupte şi armistiţii, fiecare din acestea anunţând, mai mult sau mai puţin, începutul unei noi bătălii. Existase suferinţă, şi existaseră şi tensiuni, iar ocazional, alinarea durerii şi încordării, dar niciodată o apropiere reală sau o dragoste adevărată între membrii familiei ei. Ca reacţie la manipulările mamei sale, formula de iubire Ramonei fusese dăruirea de sine fără a primi nimic în schimb. Când ședințele au ajutat-o să iasă din capcana martiriului său, a rămas cu conştiinţa clară a ceea ce nu trebuia să facă; era şi acesta un pas înainte.Dar era doar jumătate din drum.

Următorul pas era ca Ramona să înveţe să trăiască, pur şi simplu, în compania bărbaţilor pe care-i considera agreabili, chiar dacă un pic plicticoşi.

Plictiseala este o senzaţie pe care femeile predispuse la relații toxice o trăiesc deseori în prezenţa unui bărbat „agreabil”: Nu tu clinchete de clopoţei, nu tu focuri de artificii, nu tu ploaie de stele căzătoare …

În absenţa fiorului, se simt neliniştite, nervoase şi incomodate, o stare de disconfort general etichetată drept plictiseală. Ramona nu ştia cum să se poarte în prezenţa unui bărbat agreabil, atent şi sincer interesat de persoana ei.

Ca mai toate femeile care au trecut prin relații toxice, ea ştia să se împrietenească doar pentru a avea parte de o nouă provocare, nu pentru a se bucura, pur şi simplu, de compania bărbatului.

Dacă nu trebuia să facă manevre speciale pentru a face relaţia să meargă, i se părea greu să stabilească o relaţie cu un bărbat, să se simtă bine şi în largul ei. Fiind obişnuită cu neliniştea şi suferinţa, cu lupta, cu victoria sau înfrângerea, o relaţie căreia ii lipseau toate acestea părea prea „domestică” pentru a fi importantă şi, pe deasupra, stabilă.

Culmea ironiei, se simţea mai puţin bine în prezenţa unor bărbaţi echilibraţi, veseli, stăpâni pe ei, decât cu bărbaţi taciturni, rezervaţi emoţional, insensibili sau neinteresaţi de ea.

Întrebarea dureroasă pusă de Ramona la începutul şedinţelor noastre: „Cum de reuşeam să facem dragoste atât de bine, să ne simţim atât de minunat, să fim atât de apropiaţi, când nimic altceva nu mergea?” – merită a fi examinată, întrucât astfel de femei se confruntă adesea cu această dilemă: relaţii sexuale bune pe fondul unei relaţii nefericite sau fără speranţă.

Multe dintre femei au fost învăţate că o viaţă sexuală „împlinită” înseamnă dragoste „adevărată” şi, viceversa, că viaţa sexuală nu ar putea oferi satisfacţii şi impliniri, dacă relaţia ca un întreg nu ar fi fericită.

Nimic nu e mai puţin adevărat pentru femeile de genul Ramonei. Din cauza dinamicii care operează la toate nivelurile relaţiilor noastre amoroase, inclusiv la nivel sexual, o relaţie nesatisfăcătoare poate face, în realitate, ca sexul să fie excitant, pasional şi irezistibil.

Poate că vei fi presată să explici familiei şi prietenilor de ce o persoană care nu are nici o calitate deosebită care s-o facă demnă de admirat sau măcar plăcută, reuşeşte totuşi să stârnească în sufletul tău fiorul aşteptării şi un dor incomparabil mai mare decât ceea ce simţi pentru o altă persoană, mult mai agreabilă şi prezentabilă.

Ne e greu să recunoști că te lași vrăjită de visul care îți activează toate calităţile latente – dragostea  grija, atenţia, integritatea, generozitatea – calităţi care, cu siguranță, există, tot în stare latentă, la iubitul tău şi vor înflori la căldura dragostei tale. Femeile predispuse la relații toxice işi spun adesea că bărbatul cu care trăiesc n-a fost iubit cum se cuvine înainte, nici de părinţi, nici de prietenă sau soţie. Ele consideră că este nedreptăţit şi se grăbesc să își asume sarcina de a-l ajuta să recupereze tot ce i-a lipsit în viaţă cu mult înainte de a-1 cunoaşte noi.

Ele iau răceala lui emoţională, furia sau deprimarea, cruzimea sau indiferenţa, violenţa, necinstea sau dependenţa lui, drept dovadă a faptului că n-a fost iubit îndeajuns.

Își pun iubirea să-şi măsoare puterile cu greşelile lui, cu eşecurile şi chiar cu stările lui patologice. Sunt hotărate să-l salveze prin puterea dragostei lor.

Sexul este una din armele principale pe care le folosesc în încercarea de a-l vindeca prin dragostea lor.

Fiecare partidă sexuală înmagazinează întreaga lor strădanie de a-l schimba pe bărbatul iubit. Cu fiecare sărut şi atingere ii comunică cât de deosebit şi merituos este, cât de mult il admiră şi cât de mult se bucură de prezenţa lui. Ele au certitudinea că, o dată ce se va convinge de dragostea lor, se va metamorfoza în eul său adevărat, care nu este altceva decât întruchiparea propriei lor imagini despre el. Într-un anume fel, sexul în aceste circumstanţe este benefic, pentru că aşa il vor ele să fie; își folosesc toată energia pentru ca să-1 facă să funcţioneze, să fie minunat. Reacția și răspunsul pe care reuşesc să le smulgă de la celălalt, indiferent de natura lor, le încurajează să depună alte eforturi, să fim mai iubitoare, mai convingătoare.

Sunt şi alţi factori care operează aici. De exemplu, deşi s-ar zice că împlinirea sexuală e puţin probabilă într-o relaţie nefericită, trebuie să ne reamintim că punctul culminant al contactului sexual reprezintă o descărcare a unei tensiuni fizice şi emoţionale.

Pe când unele femei evită relaţia sexuală cu partenerul atunci când există tensiuni conflictuale între ei, altele, în circumstanţe similare, consideră că, dimpotrivă, relaţia sexuală este o modalitate eficientă de a scăpa de tensiune, măcar temporar.

Pentru o femeie nefericită din cauza relaţiei sale cu un partener cu care nu se potriveşte, actul sexual poate reprezenta aspectul agreabil al relaţiei şi singura modalitate eficientă de a stabili un raport cu partenerul ei.

De fapt, gradul de descărcare sexuală al unei femei poate fi direct proporţional cu gradul de disconfort pe care-1 simte alături de partenerul ei.

E uşor de înţeles. Multe cupluri, indiferent de relaţia pe care o au – normală sau nu – fac sex cu pasiune după o ceartă.

După o stare conflictuală, două elemente sunt definitorii pentru un act sexual pasional şi extatic: primul este descărcarea tensională, mai sus menţionată; al doilea implică investiţia uriaşă care se face, după un conflict, pentru a „unge” relaţia sexuală care să cimenteze astfel cuplul a cărui coeziune a fost ameninfată de conflict.

Faptul că cei doi parteneri savurează, în aceste condiţii, o experienţă sexuală deosebit de plăcută şi satisfăcătoare pare să valideze relaţia ca întreg. „Vedeţi ce apropiaţi suntem, ce mult ne iubim, ce bine ne simţim împreună. Suntem făcuţi unul pentru altul”, pare să fie sentimentul exprimat.

Atunci când realizează implinirea fizică, actul sexual are puterea de a crea legături profunde între două persoane. Mai ales pentru femeile predispuse la relații toxice, intensitatea luptei cu un bărbat poate consolida intensitatea experienţei sexuale şi, astfel, legătura lor cu el. Reciproca este şi ea adevărată.

Ca urmare:

1. O astfel de femeie işi pune întrebarea: „Cât de mult mă iubeşte (sau are nevoie de mine) pertenerul?” şi nu „Cât de mult ţin eu la el?”
2. Majoritatea raporturilor sexuale cu partenerul sunt motivate de întrebarea „Cum îl pot face să mă iubească (sau să aibă nevoie de mine) mai mult?”.
3. Impulsul de a se dărui sexual unor bărbaţi care, în opinia ei, au nevoie de aceasta, poate avea drept rezultat un comportament pe care ea însăşi il consideră promiscuu, dar el este în primul rând îndreptat spre satisfacerea celuilalt, mai curând, decât spre mulţumirea proprie.
4. Sexul este unul din instrumentele pe care le foloseşte în vederea manipulării sau schimbării personalităţii partenerului. Consideră adeseori că eforturile depuse în manipulările reciproce sunt tentante. Aplică arta seducţiei pentru a-şi atinge scopurile şi se simte minunat când obţine rezultate bune şi foarte rău în caz contrar. Eşecul în încercarea de a obţine ce vrea o face, de obicei, să se străduiască şi mai mult.
5. Confundă neliniştea, teama şi suferinţa, cu dragostea şi emoţia sexuală. „Golul” din stomac este, pentru ea, dragoste. Îşi extrage starea de excitaţie sexuală din cea a partenerului. Nu ştie cum este să se simtă ea însăşi bine; de fapt, se simte ameninţată de propriile ei sentimente.
6. Dacă îi lipseşte provocarea unei relaţii neîmplinite, devine agitată. Bărbatul cu care nu se poate lupta, nu o atrage din punct de vedere sexual. Pe acesta il cataloghează drept „plicticos”.
7. Adeseori ajunge să fie cu un bărbat mai puţin experimentat decât ea din punct de vedere sexual, pentru ca să aibă sentimentul că deţine controlul.
8. Duce dorul apropierii fizice, dar, temându-se să nu fie încătuşată de celălalt şi/sau să fie copleşită de propria-i dorinţă de afecţiune, se simte în siguranţă doar dacă păstrează distanţa emoţională; distanţă creată şi întreţinută de neliniştea unei relaţii stresante. E cuprinsă de teamă dacă un bărbat işi manifestă dorinţa de a fi alături de ea emoţional şi sexual. Ori fuge ea, ori il alungă pe el.

Atunci când au o relaţie cu un bărbat care nu constituie în sine o provocare, aspectul sexual va fi lipsit de focul pasiunii. Pentru că nu pot menţine constant starea de excitaţie, pentru că sexul nu e folosit pentru ca să dovedească ceva anume, ele pot considera că o relaţie mai normală, mai relaxată e, într-un anume fel, insipidă. Comparată cu stilurile furtunoase de relaţii pe care le-au cunoscut înainte, acest tip insipid de relaţie nu face decât să ne demonstreze că tensiunea, lupta, durerea şi dramatismul sunt atributele „dragostei adevărate”.

Ceea ce ne conduce la întrebarea: Ce este, atunci, dragostea adevărată?

Poate îmi spuneți voi …