Am primit un mesaj de la persoană de sex feminin care mă întreabă dacă pot ajuta persoanele care au descoperit că partenerul le este infidel. Ar dori să știe dacă este firesc ca să se simtă deprimată, nesigură, înjosită și umilită. După cum mi-a spus, ea și-a pierdut acum încrederea în sine și conștiința propriei valori, tocmai pentru că până acum a fost atât de sigură de căsnicia ei. A devenit nehotărâtă, îi trece prin minte sa procedeze și ea la fel, se simte trădată, rănită și geloasă.
Descrierea de mai sus este una obișnuită. Persoana respectivă se comportă cu totul normal. Dar într-un mod care o conduce la eșec. Am sfătuit-o să fie mai puțin “normală”, dar mai sănătoasă.
Iată cum ar trebui să procedeze.
În primul rând, nu trebuie să se judece pe sine după acțiunile partenerului.
De ce se simte ea, dintr-o dată, lipsită de valoare? Cât de mult s-a schimbat ea? Ce a făcut ea atât de rău? Legătura amoroasă a avut-o el, nu ea. Și atunci de ce trebuie să se chinuiasca singură, pentru ceea ce a făcut el?
Am putea, oare, presupune ca ea l-a împins spre această legătură? Puțin probabil. Se prea poate ca ea l-a decepționat în decursul anilor, dar în mod sigur și el a decepționat-o pe ea. În mod cert, și el a fost din când în când excesiv, tăios în observații, respingător în comportament. Totuși, ea a reușit să facă față situației, însă el nu.
În al doilea rând, ea nu trebuie să se considere o ființă mai puțin valoroasă deoarece soțul ei iubește pentru un timp o altă femeie.
Cele mai multe persoane se simt inferioare atunci când sunt părăsite de partenerul lor.
Dar de ce trebuie să se întample așa? Cel care crede că o femeie este mai puțin valoroasă ca persoană deoarece soțul ei iubește pe altcineva, acela îI face pe soț judecătorul propriei soții.
Dar de ce ar constitui un simplu refuz un criteriu de apreciere a valorii unei femei? Poate fi el considerat expert în aprecierea oamenilor? Cine l-a autorizat să stabilească meritele ei?
În realitate, aceste judecăți aparțin soției. Ea se compară cu cealaltă femeie și, în mod eronat, consideră că dacă soțul o preferă pe aceea, ea este mai puțin valoroasă.
Dacă s-ar gândi mai bine, ar putea ajunge ușor la concluzia că preferințele soțului s-au deteriorat, întrucât preferă pe altcineva.
De ce n-ar fi acesta adevărul?
În al treilea rând, această experiență regretabilă ar trebui tratată de ea ca o problemă care cere o soluție. În loc de a lua prea în tragic comportamentul soțului, ea trebuie sa-și dea seama că ceva nu merge în căsnicia ei și acest ceva trebuie examinat cu atenție.
Și de cele mai multe ori despre așa ceva este vorba.
O legătură extraconjugală apare, de obicei, datorită uneia din următoarele două cauze:
- unul din soți ori s-a plictisit de partener și dorește o schimbare,
- ori se simte atât de frustrat în căsnicie încât își caută fericirea în altă parte.
Dacă acesta din urmă este cazul, atunci soția ar putea ajunge destul de repede la fondul problemei, vorbindu-i soțului și aflând de ce este atât de nefericit. Apoi, ea s-ar putea strădui să redobândească afecțiunea soțului, până când senzația lui de frustrare va dispărea cu totul. Aceasta ar spori atașamentul lui față de ea și ar grăbi, probabil, părăsirea amantei.
În sfârșit, ea trebuie să învețe să nu se mai compătimească atunci când este tratată atât de vitreg. Dacă va ști să evite mânia și ranchiuna față de infidelitatea lui, și-ar micșora considerabil suferința.
Acesta este scopul pe care ea ar trebui să-l urmărească cu înțelepciune. Ar preveni astfel o sporire a suferinței ei și întreaga problemă s-ar reduce doar la infidelitate. Altfel, ea ar suferi nu numai din cauza infidelității soțului, ci și din cauza tulburărilor ei emoționale (depresie, mânie, gelozie).
Da, știu, nu sunt ușor de stăpânit astfel de sentimente.
Dar dacă reușim, ne vom influența în bine sănătatea și ne vom recăpăta liniștea sufletească.
0 Comments