CE ESTE O AVENTURĂ DE “EVITARE”? (ȘI CUM O RECUNOAȘTEM)

Tehnic vorbind, o aventură de “evitare” ar trebui etichetată sub titlul aventuri de “evitare”, deoarece cuplul care are de-a face cu acest tip de aventură este prins într-o situație în care aventurile se repetă. Iar asta din cauza că aventura de “evitare” se bazează pe evitarea intimității și implicarii. De obicei, partenerul care are acest gen de aventură se teme să se apropie și să fie vulnerabil emoțional și să se deschidă față de celălalt.

În mod ciudat, el ar putea dori să faca un angajament față de cineva la care ține, dar își sabotează chiar relația în care dorește să se angajeze. Aceasta poate avea ca rezultat un “dans” emoțional, în care partenerul care consideră că a devenit mult prea apropiat față de partener se retrage câțiva pași, are o aventură și apoi încearcă să reconstruiască relația.

Uneori, evitarea sau “dansul” începe atunci când apare o anumită problemă în cadrul relației – o situație care îl solicită în special pe partenerul implicat în aventură.

De exemplu, ea sau el se poate afla sub presiunea găsirii unui loc de muncă mai bun, acordarii îngrijirii unui bebeluș pe o perioada îndelungată sau sprijinirii partenerului pe durata unei boli.

Aflați sub astfel de presiuni, unele persoane se tem că nu vor reuși să faca față așteptărilor, astfel că folosesc aventura ca pe o diversiune.

S-ar putea ca partenerul care se lansează în aventură să nu realizeze că reacționează în acest mod, dar partenerul său va sesiza cu siguranță repetarea aceluiași tipar comportamental.

Problema care se pune pentru partenerul celui care are aventura este aceea că admiră la celălalt modul de a se comporta plin de iubire și atenție, dar nu poate accepta infidelitatea acestuia.

Astfel, este pus în fața unei dileme:

Ar trebui să rămână cu partenerul în ciuda infidelității sale repetate (având în vedere ca în cea mai are parte a timpului este o persoană agreabilă) sau ar trebui să pună punct relației deoarece aventurile sale sunt intolerabile?

Multe cupluri aflate într-o astfel de situație se simt prinse într-o capcană a nefericirii care pare să nu aibă cale de ieșire. Tragedia reală a aventurilor de “evitare” este aceea că, de obicei, ambii parteneri se luptă să aiba o relație apropiată, deplină, dar se simt prinși în capcana menționată mai sus.

Cei care au acest gen de aventură o descriu ca pe un “viciu”. Ei sunt conștienți că nu ar trebui să aibă aventuri, dat nu sunt capabili să se oprească.

Să luăm exemplul Lilianei care locuia cu Paul de mai mulți ani. Relația lor fusese întotdeauna extrem de furtunoasă deoarece Paul avea frecvente aventuri.

Ei fuseseră despărțiți de mai multe ori, împăcându-se după protestele lui Paul și promisiunile sale ca va opri șirul aventurilor. Liliana era foarte confuză în legatură cu sentimentele sale față de Paul. În zilele bune, ea îl iubea pentru că era o persoană grijulie, iubitoare și atentă, și își dorea o relație cu el. În zilele proaste, după descoperirea unei alte infidelități, ea dorea să rupă total relația.

Paul se simtea indecis cu privire la relația lui cu Liliana: dintre toate femeile pe care le cunoștea, ea era persoana de care părea că se poate apropie cel mai mult. În sinea lui admitea că era speriat atunci când se apropia emoțional prea mult de o femeie.

Paul știa că perspectiva responsabilității îl făcea anxios și acest lucru era valabil și la locul său de muncă. El schimba slujbele în mod frecvent, spunându-i adesea Lilianei că s-a plictisit sau că nu-i plac colegii cu care lucra. Un alt motiv pentru care schimba des locul de muncă era faptul că dorea să scape de colegele cu care avusese aventuri.

Seara frecventa neobosit barurile și cluburile pentru a face cunoștință cu alte femei și a se culca cu ele. Uneori se simțea rușinat de comportamentul său. Se justifica în față celorlalți spunând despre el că are doar un apetit sexual ridicat sau că nu are nevoie de Liliana.

Timpul petrecut cu Liliana era egal ca durată cu cel petrecut departe de ea. Știa că Liliana îl primea înapoi de fiecare dată. Însă ea se ura pentru asta. Și se mai ura și pentru că nu avea curajul de a-l înfrunta pe Paul și de a-i spune că nu mai poate tolera aventurile sale. Însă, de fiecare dată, sfârșea prin a-l ierta.

Uneori Liliana se întreba dacă nu era la fel de rea precum Paul, deoarece evita apropierea de un partener sub pretextul caracterului ei, în loc să-și caute un bărbat care să-i fie credincios.

Liliana și Paul sunt un bun exemplu al aventurii de “evitare”.

Infidelitățile constante ale unui partener pot ascunde un adevăr de bază: fiecare din cei doi se teme să fie cu adevărat intim cu celălalt și de aceea se angajează într-un dans al apropierii/intimității, urmat de câte o retragere.

Într-o anume măsură, toate relațiile conțin o parte din aceste caracteristici. Ceea ce apare drept o problemă intima a unuia dintre parteneri poate fi dovada unui scut psihologic pentru o situație dificilă cu care se confruntă cuplul.

Ați avut de-a face cu aventura de “evitare”?

Puneți-va următoarele întrebări., Dacă veți răspunde pozitiv la mai mult de șase dintre întrebările de mai jos, există șansa să fi avut de a face cu aventura de “evitare” în relația dvs. sau să fi observat acest tip de aventură în relațiile cunoscuților dvs.

1. Relația de cuplu a avut repetate suișuri și coborâșuri?

2. Se poate identifica un tipar de frecvente “rupturi și împăcări” pentru problemele aparute în relație?

3. Pe parcursul relației, unul dintre parteneri a fost implicat în mai multe aventuri?

4. Partenerii au considerat, în mai multe rânduri, ca relația lor s-a încheiat?

5. Persoana infidela s-a găsit adesea în mijlocul unei aventuri, fără să înțeleagă de ce a început-o?

6. S-a mai repetat această situație și în alte ocazii decât cea în care este implicat cuplul acum?

7. Există anumite perioade de timp în care relația pare foarte buna, urmate de perioade în care pare îngrozitoare?

8. Partenerul neimplicat în aventură crede că poate schimba comportamentul celuilalt?

9. Partenerul implicat în aventură se simte, într-un anume fel, sub presiune în cadrul relației?

10. Partenerul care a avut repetate aventuri promite de fiecare dată că nu va mai avea alte aventuri?

Aventura de “evitare” se întâmplă ca rezultat al incapacității cuiva de a avea încredere (capatată, adesea, în primii ani de viață). Partenerului implicat în aces gen de aventură i-a fost indus, probabil, un comportament de neîncredere de către persoanele care l-au format.

Acesta se simte nesigur atât în a acorda încredere, cât și în a primi dovezi de încredere, alteori temându-se să se implice într-o astfel de relație.

Aventurile îl ajută să evite să faca față vulnerabilității apropierii de o altă persoană furnizându-i însă o pseudointimitate și permițându-i să considere escapadele cu numeroșii parteneri drept relații reale.

Acestea pot fi, însă, experiențe dureroase pentru ambii parteneri implicați în relație, rareori având ca rezultat sentimente de siguranță sau de iubire.

Din păcate, din cauza acestui gen de aventură se poate ca relația stabilă să nu devină niciodată un parteneriat de succes.