Aceasta este, de cele mai multe ori, o aventură de lungă durată care poate avea un efect neașteptat asupra relației. Cele mai multe relații pot fi comparate cu un scaun cu două picioare. Ele se clatină pe masură ce presiunile vieții le afectează, iar unul sau altul dintre parteneri preia din când în când povara sau o împarte mai mult sau mai puțin egal cu altcineva.
Acest echilibru poate funcționa atât timp cât tensiunile și cerințele vieții nu sunt prea mari și nici unul dintre parteneri nu se simte supus la o presiune mult prea ridicată. Totuși, dacă povara unui cuplu devine prea mare, poate din cauza problemelor din afara cuplului (cum ar fi un copil care are necazuri cu poliția) sau din interiorul său (cum ar fi dificultăți financiare ori scandaluri frecvente), unul dintre parteneri poate căuta o aventură.
Aventura vine să acționeze ca un “al treilea picior”, ca un reazem sau ca o proptea care “stabilizează” situația.
Acest lucru se întâmplă deoarece cuplul poate să dea vina pe aventură pentru problemele cu care se confruntă, evitând discuția despre adevăratul impas.
E posibil ca ambii parteneri din cuplul implicat să fie la curent cu aventura unuia dintre ei, dar să rămână împreună, de obicei plângându-se de infidelitatea celuilalt. În calitate de coach, am întâlnit aceasta situație discutând și cu unele persoane care erau în rolul amantei/amantului. Noul partener îi face acestuia o serie de promisiuni, cum că se va muta și vor locui împreună, doar pentru ca apoi acestea să fie încălcate.
De fapt, cuplul ajunge în ipostaza ciudată de a avea nevoie de acea aventură amoroasă. Ea eliberează presiunea exercitată asupra cuplului de a rezolva problemele care au dus la aventură de la bun început și continuă să fie o supapă care ajută la evacuarea emoțiilor frustrante.
Acest gen de aventură poate dura ani de zile. Adesea, cuplul nu pare nici prea fericit, dar nici nu pare să poată ieși din această situație. Contrar celorlalte tipuri de aventuri, viața sexuală a cuplului poate chiar să se îmbunătățească, iar relațiile dintre parteneri pot chiar să se mai destindă. De obicei acest lucru apare deoarece ei ignoră problemele emoționale reprimate care au condus la aventură și trăiesc un fals sentiment că acestea nu mai există.
Dana și Victor erau casătoriți de 14 ani atunci când Dana a început aventura sa cu Radu, pe care l-a întâlnit într-o noapte, la o ieșire cu prietenele.
Dana și Victor aveau trei fete în vârsta de 13, 10 și 8 ani. La început, Dana a primit cu bucurie atenția primită de la Radu. El era un tip disponibil și distractiv, într-un mod în care Victor nu era. Dana era plictisită de mariajul ei de atâția ani, visând adesea să scape de banalitate și să facă ceva mai deosebit.
Încercările ei de a-l atrage pe Victor în vacanțe aventuroase sau de a fi mai spontani în pat nu au avut ecou. La acestea se adăuga și frustrarea legată de neînțelegerile cu fiica sa cea mare, care – simțea ea – îi moștenise felul de a fi mai independentă și mai greu abordabilă.
Dana și Radu ieșeau frecvent împreună de câteva luni, Dana având drept scuză ieșirile nocturne cu prietenele. Victor nu a chestionat-o pe Dana cu privire la aceste ieșiri. El a evitat subiectul deoarece se temea să nu descopere lucruri pe care nu le putea tolera.
Radu a început să-i ceară Danei să-l părăsească pe Victor și să locuiască împreună. Dana răspundea evaziv, spunând că nu poate să-și părăseasca fetele și că Victor s-ar prăbuși fără ea.
Ea îi spunea lui Radu să aibă răbdare că se va gândi să-l părăsească pe Victor atunci când “lucrurile vor fi mai simple“.
Dana simțea că se simte mai bine cu Victor, acum că îl avea și pe Radu. Ea a încetat să-l mai critice și să-l cicălească permanent. La rândul său, Victor a simțit că mariajul era mai stabil, deși se simțea înstrăinat emoțional de Dana și nu foarte confortabil în relația lor sexuală. În sinea lui, simțea că Dana “făcea doar gesturi mecanice“, în loc să trăiască o experiență sexuală deplină alături de el.
Lunile treceau unele după altele și, după împlinirea unui an de când Radu și Dana începuseră aventura, Radu devenise din ce în ce mai nerăbdător. El i-a dat Danei un ultimatum: fie îl părăsește pe Victor, fie termină relația cu ea.
Dana era terifiată. Ea nu-și putea imagina cum s-ar descurca fără Radu, dar simțea că nu poate pune punct mariajului.
Apoi, într-o seară ploioasă, Radu a venit acasă la Dana. A dat buzna și i-a spus lui Victor ce se întâmpla între el și Dana. Întreaga scenă a fost traumatizantă: Radu, Dana și Victor începuseră cu toții să țipe unul la altul, în timp ce cele trei fiice au coborât din dormitoare și au început să plângă.
În cele din urmă, Radu s-a năpustit afară, lăsându-i pe Dana și pe Victor cu ceea ce mai rămăsese din relația lor.
Stabilitatea tranzitorie pe care i-o furnizase aventura s-a prăbușit peste ea. Fiica cea mare a Danei a devenit mult mai închisă în sine și mai dificil de abordat. Victor s-a închis în el, abia comunicând cu soția sa. Dana s-a simțit pierdută, vinovată, suparată și, în același timp, total confuză. În acest moment ei au apelat la consiliere moment în care au încercat să descâlcească motivele aventurii.
A rezultat că acestea păreau a avea în centru sentimentele Danei cum că s-a căsătorit și a avut copii atunci când era mult prea tânără, neavând șansa “de a se simți liberă și de a se bucura de viață“, după cum a explicat într-una dintre ședințe.
Ei au rămas împreună, dar primii doi ani după aflarea aventurii au fost foarte dureroși.
Aventura de “sprijin” poate părea un răspuns la anumite probleme de cuplu, dar în cele din urmă, îngreunează și mai mult o situație deja nefericită.
O varianta la acest scenariu o reprezintă aventura care ramâne secretă. De obicei, partenerul implicat în aventură folosește relația cu amantul/amanta ca pe o supapă de siguranță emoțională – un mod de a se detensiona și de a uita de problemele pe care le are în cuplu. Ei îi spun adesea amantului/ amantei ca nu pot părăsi relația inițială din cauza copiilor sau a altor angajamente.
La drep vorbind, este posibil ca persoana implicata în aventură să aiba nevoie, de fapt, atât de calitățile partenerului, cât și de cele ale amantului/amantei și să-i fie imposibil să aleagă.
Ca în toate variațiile acestui tip de aventură, relația inițială ar avea de câștigat datorită faptului că partenerul stresat simte că se poate despovăra de griji prin întâlnirea cu amantul/amanta, întorcându-se apoi la partenerul de cuplu cu o viziune mai calmă asupra lucrurilor.
Din păcate, aventura de “sprijin” poate avea acest efect atât timp cât cel de-al treilea este dornic să joace acest joc. Dacă începe să se simtă folosit și neapreciat (așa cum se întâmplă adesea), atunci poate decide să divulge secretul. În acest caz, toată tensiunea care a fost deviată din relația inițială poate să se reverse și mai puternic.
Descoperirea unei aventuri este dureroasă prin ea însăși și, în același timp, încetează să mai împiedice problemele să se reverse asupra cuplului: acestea revin în discuție, adaugându-se la noua stare de nefericire.
De aici unora li s-ar părea logic să tragă concluzia că o aventură poate fi o latură pozitivă a unei relații dacă ramâne secretă. Din păcate, rar se întâmplă așa.
Simplul fapt ca începe o aventură alterează subtil modul în care cuplul relaționează, astfel că partenerii acestuia sfârșesc prin a trăi o minciună.
Relația lor este ca o umbră, nu mai există în lumea reală. Aceasta poate induce cuplului sentimentul că emoțiile și experiențele trăite împreună sunt, într-un anume fel, false.
Același sentiment se manifestă chiar și în cuplurile în care partenerul neimplicat în aventură nu știe de infidelitatea celuilalt. În calitate de coach am întâlnit adesea cupluri care au descris aceste sentimente, fără să înțeleagă de unde provin, pentru ca apoi partenerul implicat în aventură să mi se destainuie într-o ședință separată.
Ați avut de-a face cu o aventură de “sprijin”?
Puneți-vă următoarele întrebări. Dacă veți răspunde pozitiv la mai mult de șase dintre ele, există șansa să fi avut de-a face cu o aventură de “sprijin” în relația dumneavoastra sau să o fi observat în relațiile prietenilor dvs.
1. A existat în ultimul timp o perioadă dificilă pentru cuplu (de exemplu: pierderea unei persoane apropiate sau probleme în calitate de părinți)?
2. Au existat dificultăți legate de discutarea acestor probleme?
3. În cazul în care aventura a fost deconspirată, a fost considerată drept singura responsabilă pentru problemele apărute între parteneri?
4. În cazul în care nu a fost descoperită aventura (sau în perioada de dinainte de a fi dezvăluită) este (sau a fost) înregistrată o reducere a tensiunii între parteneri?
5. Partenerii au resimțit o îmbunătățire a vieții lor sexuale?
6. Aventura a durat mai mult de câteva săptămâni sau luni?
7. Partenerul implicat în aventură simțea cum tensiunea acumulată era eliberată imediat ce se întâlnea cu amantul/amanta?
8. Partenerul implicat în aventură simțea că trăiește într-un balon emoțional atunci când era împreună cu amantul/amanta?
9. Partenerul neimplicat în aventură și-a pus întrebarea cum să rezolve problemele pe care le găsea până atunci dificil de abordat?
10. Atunci când a fost dezvăluită aventura, partenerii cuplului s-au simțit ca și cum “greutatea întregului cer” a căzut, deodată, pe umerii lor?
0 Comments