UNDE ESTE DUMNEZEU ATUNCI CÂND AVEM NEVOIE DE EL?

Fiica pastorului evanghelist, Billy Graham, Anne Graham, într-un interviu în emisiunea “Early Show” (“Spectacol matinal”), a fost invitată de  Jane Clayson să-și spună părerea cu privire la atacurile din 11 Septembrie 2001. I s-a pus o întrebare la care mulți nu ar fi știut ce să răspundă sau ar fi dat răspunsuri nesatisfăcătoare: “Cum a putut Bunul Dumnezeu să lase să se întâmple așa ceva și să privească atât de nepăsător această catastrofă de pe pământul Americii?”

Anne Graham, dupa ce a meditat câteva clipe, a dat un răspuns magistral. A dat niște replici foarte logice, profunde și inspirate, nepregătite dinainte. Dânsa a precizat, cu foarte mult calm, următoarele:

“Și eu mi-am pus adeseori această întrebare și am gasit următoarele răspunsuri …

Cred – nu cred, ci sunt profund convinsă – că Dumnezeu a fost și rămâne adânc întristat de aceasta, la fel ca și noi,.

Numai că noi, de ani de zile, Îi spunem și chiar Îi poruncim să plece din școlile noastre, din guvernul nostru și din viețile noastre, pentru că ne putem descurca și singuri, fără ajutorul Lui …

Și, fiind El un adevărat gentleman, cred că pur si simplu S-a dat, calm, la o parte …

Cum de mai îndrăznim noi oare să-I cerem binecuvântarea, mila și protecția Sa, daca îi cerem să ne lase în pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate în școli etc.)

Cred că totul a început atunci când Madeleine Murray O’Hare (o doamnă care a cerut ca America să devină o țară atee și care a sfârșit prin a fi ucisă) a afirmat că nu dorea nici un fel de rugăciuni  în școlile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobată și a devenit lege obligatorie în S.U.A.. 

Apoi, cineva a spus că mai bine nu am citi Biblia în școli (Biblia care spune să nu ucizi, să nu furi și să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți/însăți), iar noi am spus O.K.

Apoi, dr. Benjamin Spock a spus că nu ar trebui să ne plesnim copiii atunci când se poartă urât, pentru că aceasta le-ar afecta mica lor personalitate și stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus că un expert trebuie să știe ce vorbește, așa că am spus O.K.

Apoi, altcineva a spus că profesorii și diriginții nu ar trebui să îi disciplineze pe copii atunci când greșesc. Iar conducătorii de școli au cerut ca nici un membru al personalului să nu atingă vreun elev atunci când se poartă urât, pentru că școlile nu au nevoie de publicitate proastă și în nici un caz de procese. (Totuși, există o mare diferență între a disciplina și a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili etc.). Iar noi am spus O.K. 

Apoi, cine știe ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei școli a spus că, băieții fiind băieți, vor face dragoste oricum, deci ar trebui să le dăm fiilor noștri prezervative. Așa, ei vor putea să se distreze cât vor, iar ei nu vor trebui să le spună părinților că le-au primit de la școală. Iar noi am spus O.K.

Apoi, unii dintre aleșii noștri de vârf au spus că nu contează ceea ce fac ei în viața lor privată atât timp cât ei își fac treaba la serviciu. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasă de ceea ce face altcineva, inclusiv președintele, în viața sa privată, atât timp cât am o slujba și economia merge bine.

Apoi, niște libertini au cerut să tipărim cât mai multe reviste cu femei goale, în semn de respect și apreciere a frumuseții feminine. Iar noi am spus O.K.

Apoi, altcineva a împins acea apreciere un pas mai departe, publicând fotografii cu copii goi, și încă mai  departe, afișându-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la liberă exprimare.

Apoi, industria spectacolelor a spus: hai sa facem emisiuni TV si filme care să promoveze îndepărtarea de Dumnezeu, violența și sexul ilicit, să înregistrăm melodii care să încurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea și temele satanice. Iar noi am spus că nu este decât distracție-amuzament, nu are efecte adverse și oricum nu o ia nimeni în serios, așa că totul a mers înainte. 

Iar acum ne întrebăm speriați de ce copiii noștri nu au conștiință, de ce nu disting binele de rau, de ce nu îi deranjeaza să ucidă pe străini, pe colegii de clasă sau pe ei înșiși. Probabil că, dacă ne-am gândi mai mult, ne-am da seama de ce.

Cred că totul se reduce la faptul că ceea ce vei semăna, aceea vei și culege. 

Noi Îi spunem lui Dumnezeu: “Dragă Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetiță ucisă în clasă?” Iar Dumnezeu răspunde: “Dragul meu, Eu am fost alungat din școli, nu puteam fi acolo. Cum puteam fi Eu acolo, când voi Mi-ați spus să plec din școli?” 

La noi, în România, la 20 de ani după Revoluția, un profesor a cerut interzicerea icoanelor din școli și din instituțiile publice. Și noi i-am dat dreptate, ignorând faptul că tinerii care au murit la Revoluție am cerut – printre altele – dreptul la libertatea religiei.

Apoi au apărut ONG-uri care au spus că trebuie scoasă ora de religie din școli sau, măcar, să nu mai fie obligatorie. Iar noi am fost de acord să nu-i mai învățăm pe copiii noștri să-și iubească aproapele sau să le spunem că sunt nemuritori.

Ceva mai târziu, tinerii frumoși și liberi au aruncat cu pietre în biserici, atunci când alți tineri au ars de vii într-un tragic incident, de parcă Biserica ar fi pus focul la acea clădire. Iar noi nu am spus nimic pentru că am zis că e democrație, iar tinerii pot să facă ce vor.

Apoi unii tineri au zis că nu vor biserici, ci spitale, deși statisticile arată că în România sunt mai multe spitale la numărul de locuitori decât în țări dezvoltate precum S.U.A. sau Suedia. Iar noi am zis că nu-i nimic pentru că există libertate de exprimare și fiecare poate să spună orice lucru vrea, chiar dacă este o aberație sau o minciună. Și ne-am mirat că, atunci când Guvernul a închis spitale, nimeni nu s-a revoltat. Dar am spus că știe guvernul (și știu și tinerii aceia) ceea ce e mai bine pentru această țară.

Pe urmă, unii au vrut să introducă în Constituție faptul că familia este așa cum a lăsat-o Dumnezeu., însă noi am ieșit în străzi și am spus că Dumnezeu nu are dreptate, iar noi le-am dat dreptate pentru că am zis că noi suntem înapoiați, iar ei sunt mult mai citiți decât suntem noi.

• E ciudat cum oamenii Îl disprețuiesc pe Dumnezeu, și apoi se întreabă cu naivitate de ce totul merge tot mai prost.

• Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne îndoim de ceea ce spune Biblia.

• E ciudat cum foarte mulți oameni vor să mearga în Rai, deși nu cred, nu gândesc, nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie în Biblie.

• Este  ciudat cum de unii pot spune: “Da, eu cred în Dumnezeu!” și, de fapt, să îl urmeze pe Satana care, se știe că, la rândul lui, crede și el în Dumnezeu.

• E ciudat cum ne repezim să judecăm, dar nu ne place să fim judecați.

• E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail și ele se răspândesc precum focul sălbatic, dar când începi să trimiți mesaje referitoare la Dumnezeu, oamenii se gândesc de două ori înainte de a le da mai departe.

• E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud și obscen trece liber prin internet, dar orice discuție publică despre Dumnezeu este împiedicată la școală și la locul de muncă. 

• Este, în sfârșit,  ciudat cum poate fi cineva atât de înflăcărat de dragostea pentru Hristos fiind în același timp un creștin invizibil în timpul săptămânii.” 

E ciudat cum de mă îngrijorează mai mult ceea ce cred oamenii despre mine și mai puțin de ceea ce crede Dumnezeu despre mine.

Vă propun un exercițiu de meditație: “De ce a îngăduit Bunul Dumnezeu o epidemie ca asta?”. Și în formularea răspunsului ar fi de preferat să începem cu noi înșine …