CUM A APĂRUT NLP-ul?

La începutul anilor 70 ai secolului XX, doi tineri, John Grinder și Richard Bandler, au început să cerceteze si sa descrie metodele de lucru ale celor mai importanți terapeuți contemporani. În acea perioada, Grinder era profesor asistent de lingvistică (știința limbajului) și Bandler era un student la psihologie, extrem de interesat de noile metode ale psihoterapiei. Ideea acestui proiect era ca, din observarea muncii celor mai renumiți terapeuți, să dezvolte un model ușor de înțeles și de învățat, care să-i poata ajuta și pe alții sa obțină performanțe asemănătoare.

Acest principiu al modelării, al reproducerii sistematice a celor mai înalte performanțe, în vederea transferării lor asupra altor persoane, stă și astăzi la baza tehnicilor Programării Neuro-Lingvistice (NLP).

Bandler si Grinder au ales pentru proiectul lor trei modele:

  1. Virginia Satir, o terapeută pe care mulți o consideră genială și care a fost capabilă să armonizeze relații familiale în cazuri în care mulți alți terapeuți “și-au rupt dinții”.
  2. Fritz Perls, fondatorul unui sistem evolutiv revoluționar, care astăzi este cunoscut în toata lumea ca “Terapia Gestalt” și care este unul din pilonii de bază ai psihoterapiei modeme.
  3. Milton H. Erickson, cel mai important și mai nonconformist hipnoterapeut al acestui secol.

Cercetarea modului în care lucrau cele trei personalități total deosebite a scos la iveala similitudini surprinzătoare. Aparent, fiecare părea să procedeze altfel. Însa asemănarea dintre structurile mai profunde era evidentă. Bandler și Grinder au restructurat acest model într-un sistem ușor de învățat și de mânuit, pe care l-au numit programare neurolingvistică.

Acest cuvânt greu de pronunțat necesită, desigur, anumite explicații.

Unitatea verbală “neuro” se referă la constatarea științifică a lingvisticii că fiecare om poate accede la realitate și la relaționare numai prin mesajele primite de la cele cinci simțuri – văz, auz, pipăit, miros si gust. Asa-numitele informații sunt valorizate de către individ, deci clasificate într-o scală a importanței, de la fără importanță pâna la “foarte important” pentru mine, sau ordonate și structurate în diferite categorii morale, dupa educația fiecaruia. Ele vor fi înregistrate conform propriului program de ordonare (de cele mai multe ori inconștient) și, atunci când este nevoie de ele, vor fi actualizate conform unui sistem bine definit. Pe acesta bază se dezvoltă un mod rațional de înțelegere a sinelui, a lumii, a relațiilor și a modurilor de gândire și acțiune individuală.

Elementul verbal “lingvistic” arată că ne ordonam activitățile de gândire prin intermediul limbajului și că transmitem altora, respectiv recepționăm mesaje într-un mod abstract, precum și faptul că folosim limbajul asemeni unei oglinzi a structurilor noastre temporale de gândire.

Elementul verbal “programare” ne arată că modelele acționale și de valorizare ale individului se construiesc pe anumite programe (modificabile).

Cu alte cuvinte, de exemplu: ai învățat cândva (te-ai programat) că este bine să traversezi strada, ca pieton, pe zebră și-ți orientezi viața în funcție de aceasta. Bineînțeles că este bine și corect. Totuși, daca programul nu-ți permite excepții, este posibil să fii obligat să mergi pe jos mai mulți kilometri pentru ca să traversezi un drum de țară foarte puțin circulat, fiindcă o trecere de pietoni marcată se găsește abia în localitatea următoare.

În acest caz, flexibilitatea ta este prea mică pentru o prelucrare adecvată a cotidianului. Tocmai aceasta flexibilitate crescută, posibilitatea de a alege rațional între mai multe variante, face parte din principiile de bază ale NLP-ului.

Sigur ca acest exemplu ți se va părea exagerat, dar gândește-te la programele pe care le-ai învățat referitoare la fumat, băut, alcool, gelozie, care te fac să-ți sabotezi singur(ă) succesul sau programul de a face tot timpul aceeași greșeala sau de a-ți auto impune permanent limite.

Al patrulea specialist de marcă, care a influențat semnificativ NLP-ul, este Gregory Bateson, un antropolog, care a publicat materiale referitoare la cercetări vaste despre comunicare sau referitoare la modul în care se structurează și se comportă sistemele vii. El s-a făcut cunoscut mai ales prin teoria “dublei legături” referitoare la schizofrenie. Multe dintre raționamentele fundamentale ale NLP-lui își au originea în lucrările sale.

Deja, spre sfârșitul anilor 70, Bandler și Grinder au publicat o serie de cărți care prezentau publicului larg noul lor sistem. În afara de aceasta, ei au răspândit, prin intermediul seminariilor, cunoștințele practice pe care le aveau despre NLP, seminarii care au cunoscut, foarte curând, o mare popularitate. În multe privințe, lucrările lui Bandler si Grinder au fost prelucrate și aplicate asupra celor mai diverse domenii ale vieții umane.

Cei mai importanți continuatori ai muncii lor sunt: Robert Dilts, David Gordon, Connierae si Steve Andreas și Anthony Robbins.

Lasati un comentariu