CUM SE FACE CĂ PERSOANELE GELOASE VĂD NUMAI PERICOLE ÎN JUR?

O altă caracteristică tipică persoanelor geloase este anxietatea, adică tendința de a vedea în orice eveniment un pericol. Fantezia acestor persoane, care, altfel, pot fi amabile și inteligente, se declanșează din te miri ce. Oricât de exemplar s-ar comporta familia lor, cercul de prieteni sau partenerul/partenera lor, ei, cu o imaginație nelimitată, descoperă un pericol în orice act inocent al acestora.

Să luăm următoarele doua exemple.

1. O femeie își cumpără o rochie nouă.

Soțul ei n-a văzut-o încă. Seara, atunci când se pregătesc să plece, sună soneria de la intrare. El este prea ocupat să-și facă fundă la papion, așa că merge ea să deschidă ușa. A sosit cuplul cu care ei vor ieși în acea seara. Imediat ce intră, bărbatul face un compliment măgulitor cu privire la noua rochie a gazdei. Este o mică curtoazie inocentă.

Dar nu și pentru soțul ei. El judecă complet greșit scena. Se simte îngrijorat, cu totul gratuit, că prietenul său a început să-i curteze soția și nu poate fi convins de contrariu nici după multe ore de discuții.

2. O femeie pe care n-a deranjat-o cariera soțului, atât timp cât acesta nu a venit în contact cu persoane mai culte și mai stilate ca ea.

Ea a fost întotdeauna alături de soțul ei. L-a ajutat să-și termine universitatea, a organizat întruniri atunci când avansarea soțului a cerut aceasta. Dupa toate semnele, ea părea o persoana echilibrată, care știa precis ceea ce vrea. Căsnicia ei parea idilică, mai ales când a aflat într-o zi că soțul ei a fost promovat.

Culmea ironiei este că acea zi s-a dovedit a fi și începutul tuturor necazurilor sale. Soțul ei se îmbrăca acum mai bine, lua masa la restaurant cu directorul firmei și se mișcă printre oameni de succes, culți și umblați. Ea începea să aibă senzația că soțul ei se ”înalță” deasupra ei. Atunci când soțul ei a devenit mare șef, ea a rămas doar o „soție de care el nu mai are nevoie“ (expresia ei).

Putea să facă soțul orice. Liniștea ei sufletească nu s-a mai restabilit. Căci ea își măsura propria valoare după măsura în care soțul ei avea nevoie de ea. Acum ea se simțea înspăimântată și amenințată de succesele lui.

Nu e o situație tristă?

Amândoi au muncit din greu ani de zile pentru a-și realiza visurile și, tocmai atunci, din cauza sensibilității ei exagerate, visurile s-au transformat în coșmaruri.

Oamenii geloși, ținând seama de faptul că se simt jigniți de toate fleacurile, pot fi considerați ca paranoici.

Cine altcineva s-ar alarma, afland că partenerul a slăbit câteva kilograme? Și totuși, de așa ceva mă lovesc frecvent la femeile și bărbații anxioși. Cu cât devine mai atrăgătoare persoana iubită, cu atât mai neliniștiți devin ei. Pe zi ce trece, sentimentul incapacității de a intra în competiție cu toți cei care flirtează sau încearcă să le seducă partenerul/partenera sporește.

Am discutat cu destule cupluri care aveau probleme serioase datorită faptului că unul dintre ei încerca să mențină legături mai strânse cu persoane din altă categorie socială. Acuzațiile invocate de persoana geloasă sunau cam așa:

„Cine te crezi? Oi fi vreun milionar și nu știu eu!”,

„Ce te face să crezi că oamenii aceștia vor să se amestece cu unii ca tine și ca mine?“ ;

„Ai uitat cumva cine ești? De ce nu stai în banca ta?‘.

Singurul scop al unor asemenea observații este evitarea competiției.

Iată cât de temători sunt oamenii geloși. Pentru ei, concurența și posibila pierdere a unei persoane iubite sunt obsesii constante.

Ei sunt asemenea indivizilor care au comis crime și cred că poliția îi urmărește după fiecare colț. Sau asemenea persoanelor cărora, în copilarie, le-a fost inoculata teama și, din aceasta cauză, nu-și pot învinge nici mai târziu frica de stafii, de câini sau de singurătate.

Teama de a fi respins, de a nu fi iubit și, deci, teama de a fi o persoană lipsită de valoare este atât de putemică, încât acești oameni suferă toată viața.

Pentru a da o imagine mai completă despre cât de înspăimântați pot fi oamenii care cred că nu mai sunt iubiți, iată o relatare a unei cliente care se zbătea în accese de gelozie (relatare obținută, bine înțeles, cu acordul ei):

„Nici nu știu de unde să încep. Sunt la capătul puterilor și mă simt tot mai neajutorată. Mă simt ca și cum inima mi-ar fi străpunsă de un fier roșu. O teamă adânc înrădăcinată și foarte dureroasă care mă sfâșie și mă tortureaza atât de mult, încât simt că mă va ucide într-o bună zi. Atunci când prietenul meu se uită la o altă femeie, mă copleșește furia, o furie incontrolabilă, care pe mine mă sfâșie pe dinăuntru, de parcă aș avea acolo un diavol. Îmi vine să-l spintec! Pe el, nu pe diavol!

Atunci când văd că se uită la femei frumoase, cu sâni voluptuoși, chiar și cu coada ochiului, simt că mor de o mie de ori. Gândul că el se holbează la acele femei mă face să mă simt urâtă și pe dinafară și pe dinăuntru. Din cauza asta am ajuns să nu mai mergem în concedii la mare pentru că îl văd cum se uită la alte femei.

L-am rugat pe Bunul Dumnezeu să mă ajute pentru că eu nu mă pot ajuta singură. Nu pot să mă mai bucur de viață. Cândva zâmbeam oricărei persoane pe care o întâlneam. Iar acum mă simt de parcă m-aș afla pe marginea mormântului. Vă rog să mă ajutați să ies din starea asta.“

Nu este obligatoriu ca cineva să ajungă aici.

Oriunde ar apărea, gelozia este pretutindeni aceeași:

(a) o nevoie nevrotică de a fi apreciat(ă) de ceilalți, și

(b) un sentiment intens de inferioritate.