O să vă mirați, poate, de ceea ce o să vă spun acum, dar totul în viață se plătește. Și când spun totul mă refer la TOTUL, adică plătim pentru toate lucrurile rele și suferințele pe care le-am adus celorlalți.
Plătim pentru acțiunile noastre, dar și pentru inacțiunile noastre. Plătim pentru deciziile pe care le luăm, dar și pentru indeciziile pe care le avem.
Doar tu decizi ce te costă mai mult: să fii bun(ă) sau să fii rău/rea, să acționezi sau să reacționezi, să te ridici și să mergi înainte sau să zaci și să-ți plângi de milă. Iar dacă nu vrei să decizi ce te costă mai mult, atunci constați ulterior, pe propria-ți piele. Șî asta pentru că:
viața e un profesor dur: mai intâi îți dă examen și abia apoi te învață lecția
(dacă vrei să înveți și dacă ai capacitatea de a învăța).
Vă spuneam anterior că, cu cât te îndepărtezi de adevăr, de bine, de bunătate, de dragostea și respectul pentru ceilalți, cu atât corecția (pentru a te aduce înapoi, pe traiectoria cea bună) va fi mai mare. Adică șocul și durerea pe care le vei suferi vor fi mai mari, mai puternice. Iar acestea nu sunt date ca o pedeapsă, ci sunt date pentru ca sa te întoarcă acolo unde trebuie. Dacă devierile sunt mici, atunci și corecțiile sunt mici. Dar dacă devierile sunt mari, atunci corecțiile sunt pe măsură.
O să spuneți că legea asta nu se aplică tuturor pentru că ați văzut oameni care fac rău și nu li se întâmplă nimic. Vă spun eu că unor astfel de oameni aparent nu li se întâmplă nimic. Și asta este pentru că nu vedem (sau nu sunt popularizate prin mass media) decât aceste fapte rele. Însă nu stiți ce li se întâmplă în viața privată.
Am văzut zeci de cazuri (dacă nu sute). Mulți astfel de oameni sunt înșelați de (asa-ziși) prieteni apropiați sau chiar de prietene/neveste, mulți pierd bani prin înșelăciune, mulți suferă de diverse boli (psihice sau fizice), mulți suferă în dragoste, mulți ajung faliți, multora li se întâmplă accidente și rămân handicapați pe viață, unii dezvoltă boli incurabile (cancer, ciroza etc.) sau rușinoase.
În cazurile mai grave, le mor copiii în accidente (înecați, accidente de mașină, accidente banale/casnice, arși în incedii în case care au luat foc dupa ce au făcut beții și au adormit acolo, sinucideri) sau sunt schilodiți. Mulți se sinucid sau mor în condiții suspecte.
Și toți, dar absolut toți, sunt nefericiți! Își maschează fericirea prin etalarea bogățiilor materiale pe care le au sau a petrecerile pe care le fac. Dar, adânc în străfundul sufletelor lor, sunt profund nefericiți.
Unii (puțini, e adevărat) își revin, conștientizează că nu fac ceea ce trebuie, se redresează, își schimbă viața și pe ei înșiși/ele însele.
Așa că niciodată să nu doriți să fiți în pielea unor astfel de oameni. Pentru că nu vedeți decât o parte din ceea ce sunt. Nu vedeți decât vârful icebergului. Nu vedeți decât o bucată de drum pe care au parcurs-o. Nu vedeți tot drumul lor.
Și niciodată să nu-i judecați.
Nici pe ei, nici pe ceilalți.
Pe nimeni.
Doar pe voi.
De ce? Pentru că ar fi bine să gândești cam așa: NU JUDECA! JUSTIFICĂ!
1 Comment