LEGEA CREDINŢEI

“Legea credinţei” – una dintre CELE 7 LEGI ALE CONTROLULUI MENTAL – spune că tot ceea ce credeţi din tot sufletul devine realitate. Cu cât credeţi mai mult că ceva este real, cu atât e mai posibil să devină realitate. Dacă credeţi cu adevărat în ceva, nici nu vă imaginaţi că poate fi altfel.

Credinţele voastre vă construiesc un fel de tunel. Ele elimină sau vă determină să ignoraţi informaţiile care nu corespund cu ceea ce credeţi.

În Sfânta Scriptură David îi spune lui Saul: “Şi să-i dea fiecăruia Domnul după dreptatea lui şi după credinţă” (1 Regi 26, 23), iar Mântuitorul Iisus Hristos spune către cei doi orbi care-L rugau să-i vindece: „Fie vouă după credinţa voastră!” (Matei 9, 29)

Cu alte cuvinte, nu credeţi neapărat tot ce vedeţi, dar vedeţi ce credeţi.

De exemplu, dacă credeţi cu adevărat că sunteţi sortiţi să aveţi succes în viaţă, atunci, indiferent de ce se întâmplă, veţi continua să vă croiţi drumul spre atingerea scopurilor stabilite.

Nimic nu vă va opri.

Pe de altă parte, dacă credeţi că succesul este o chestiune de noroc sau de hazard, atunci vă veţi descuraja şi dezamăgi repede, ori de câte ori lucrurile nu merg în favoarea voastră. Convingerile voastre vă pregătesc fie pentru succes, fie pentru eşec.

În general, oamenii adoptă unul dintre cele două moduri de a privi lumea.

Primul este ceea ce se numeşte o viziune „binevoitoare” asupra lumii. Dacă aveţi o astfel de viziune asupra lumii, atunci, în general, consideraţi că lumea este un loc destul de bun pentru a trăi. Aveţi tendinţa de a vedea partea bună a oamenilor şi a situaţiilor şi de a crede că există multe şanse în jurul vostru, de care puteţi profita. Credeţi că, deşi nu sunteţi perfecţi, sunteţi, în general, o persoană bună. Credeţi în viitorul vostru şi în al celorlalţi. Sunteţi, în esenţă, un optimist.

Cea de-a doua viziune asupra lumii este una „răuvoitoare”. O persoană cu o viziune răuvoitoare asupra lumii are, în general, o atitudine negativistă şi pesimistă faţă de ea însăşi şi faţă de viaţă, în general, ea consideră că „nu poţi să te lupţi cu morile de vânt”, sau „bogatul tot bogat rămâne, săracul tot sărac” şi că, indiferent cât de mult munceşte, nu poate obţine mare lucru, din cauza obstacolelor apărute în cale.

Acest tip de persoane văd peste tot nedreptate, opresiune şi nenorocire. Când lucrurile merg rău pentru ei – ceea ce, de obicei, se şi întâmplă – dau vina pe ghinion sau pe oamenii răi. Se simt victime. Datorită acestei atitudini, ei nu se plac şi nici nu se respectă prea mult pe ei înşişi.

Inutil să spun că oamenii cu o viziune optimistă tind să fie cei care îşi modifică în mod activ viitorul, construindu-l şi creându-l. Ei au tendinţa să fie optimişti şi veseli şi văd lumea ca un loc bun si luminos în care să trăiască. Ei au atitudini mentale optimiste, care le permit să reacţioneze pozitiv şi constructiv la inevitabilele suişuri şi coborâşuri ale vieţii de zi cu zi.

O parte esenţială a călătoriei spre succes este dezvoltarea şi menţinerea acestei viziuni pozitive sau binevoitoare asupra lumii.

Probabil că cele mai mari blocaje mentale pe care va trebui să le depăşiţi vreodată sunt cele conţinute de convingerile proprii care vă autolimitează.

Acestea sunt convingerile profunde pe care le aveţi şi care vă limitează într-un fel sau altul. Ele vă împiedică să acţionaţi, oprindu-vă până şi de la o simplă încercare. Adesea, ele vă determină să vedeţi lucruri care, de fapt, nu sunt adevărate.

Probabil vă simţiţi limitaţi în inteligenţă, deoarece în timpul şcolii aţi obţinut note medii sau mediocre. S-ar putea să credeţi că abilitatea voastră creativă sau capacitatea de a învăţa şi a memora sunt limitate. Probabil nu vă simţiţi foarte pricepuţi sau isteţi în ceea ce priveşte banii. Unii oameni simt că nu pot pierde în greutate, că nu pot renunţa la fumat sau că nu pot fi atrăgători pentru persoanele de sex opus.

Dar, indiferent de convingerea voastră, dacă credeţi cu tărie în ceva, acesta va deveni realitatea voastră. Acţionaţi, vorbiţi, comportaţi-vă şi comunicaţi cu alţii conform cu convingerile voastre. Chiar dacă acestea sunt total greşite, dacă credeţi în ele, vor deveni adevărate pentru voi.

Un tânăr dintr-un orăşel de provincie, care absolvise liceul cu note maxime, a dat exanen la o universitatea din Anglia. O parte a examenului de admitere consta în testul de aptitudini academice. Câteva săptămâni mai târziu a primit o scrisoare de la universitate prin care era anunţat că a obţinut un punctaj de 99% şi că era acceptat pentru primul semestru.

A fost fericit că fusese acceptat, dar mai era o problemă. Nu ştia nimic despre sistemul de notare procentual şi a tras concluzia greşită că acel 99% era coeficientul lui de inteligenţă. El ştia că nivelul mediu al coeficientului de inteligenţă era de 100 şi a simţit că nu va putea face faţă pretenţiilor universitare, cu inteligenţa lui „limitată”.

Drept urmare, în primul semestru a picat aproape toate examenele pe care le-a dat. În cele din urmă, consilierul său universitar l-a întrebat ce se întâmplă cu el.

„Ei, bine“, i-a răspuns tânărul, „nu puteţi da vina pe mine. Am un coeficient de inteligenţă de numai 99.”

Consilierul avea în faţa sa dosarul studentului și a rostit cu uimire. „De ce spui asta?“.

„Aşa am fost informat în scrisoarea de admitere la universitate“, a răspuns tânărul.

Atunci când consilierul şi-a dat seama de ceea ce se întâmplase, i-a explicat studentului diferenţa dintre coeficientul de inteligenţă şi procentajul de admitere la universitate: „Un procent de 99% înseamnă că ai obţinut un punctaj egal sau mai mare decât 99% dintre toţi candidaţii din ţară care s-au prezentat la acest test. Eşti unul dintre cei mai inteligenţi tineri din această universitate“, i-a spus consilierul.

Când tânărul şi-a dat seama de ce greşeală făcuse, şi-a schimbat convingerea despre inteligenţa sa și a devenit o persoană diferită. S-a întors la cursuri şi a început să înveţe cu un sentiment nou de competenţă si de încredere. Până la sfârşitul semestrului ocupa un loc de cinste şi, în cele din urmă, a absolvit printre primii zece din grupa sa.

Această povestire este o lecţie extrem de valoroasă deoarece ne arată că noi acceptăm prea repede faptul că suntem limitaţi într-un fel sau altul. Apoi, ignorăm sau respingem tot ce contrazice ceea ce ne-am hotărât deja să credem.

Un profesor l-a întrebat odată pe un băiat: „Ştii să cânţi la vreun instrument muzical?“.

„Nu ştiu“, a răspuns acesta. „Nu am încercat încă.”

Într-un fel, sunteţi asemenea băieţelului. Nici voi nu ştiţi ce puteţi face cu adevărat. Nu vă grăbiţi să vă subevaluaţi. Refuzaţi să acceptaţi limitări ale potenţialului vostru. E posibil să puteţi face mult mai multe decât aţi făcut înainte.

Majoritatea convingerilor voastre autolimitative nu sunt deloc adevărate. Ele se bazează pe informaţiile negative pe care le-aţi asimilat şi le-aţi acceptat ca fiind adevărate.

Odată ce aţi acceptat o convingere ca fiind adevărată, acea convingerea devine realitate pentru voi.

„Dacă crezi că poţi face un lucru, sau dacă crezi că nu poţi, ai dreptate si într-un caz si în celălalt.” – Henry Ford

Uneori, soţul/soţia sau un prieten de încredere vă pot ajuta să recunoaşteţi şi să identificaţi ideile si convingerile autolimitative de care s-ar putea să fiţi conştienţi.

Nu uitaţi că ele vă pot pricinui la fel de mult rău dacă nu ştiţi despre ele, ca şi în cazul în care aţi şti …