E posibil să te muţi cu amantul şi să supravieţuieşti încercării? Iată mai jos cinci considerente de care trebuie să ții cont înainte de a face acest pas:
Să începem prin a repeta următorul lucru: „transferul” nu este uşor! La început, motivaţia ta va depăşi limitele; te vei ciupi de bucurie crezând că este un vis devenit realitate din care nimeni nu te poate trezi. Ştii că vor fi probleme de toate felurile, dar dragostea te împinge şi te simţi capabil(ă) să depăşeşti orice obstacol care ţi-ar putea sta în cale. Credinţa care te mobilizează este absolut triumfătoare pentru că ai auzit mereu că: „Dragostea nu cunoaşte limite.”
Să vedem o parte din costurile, riscurile şi consecinţele pe care s-ar putea să le înfrunţi, astfel încât să-ţi canalizezi eforturile într-un mod adecvat şi să nu suferi inutil. Cine ştie: poate că faci parte din acel mic procent de oameni care reuşesc?
1.Costurile sociale şi pierderile emoţionale
Eşti pregătit(ă) pentru atacurile orchestrate de bunele maniere şi morala inevitabilă? Este probabil ca, din punct de vedere social, să vină unele sancţiuni, iar noua ta relaţie nu va fi văzută cu ochi buni. De asemenea, este de aşteptat ca unii „prieteni” să considere că relaţiile extraconjugale trebuie să rămână în umbră şi că este de prost gust să le expui. De asemenea, va exista şi cenzura din partea familiei tale. Vei simţi că bucuria ta copleşitoare este o pacoste pentru toţi cei care doresc să eşuezi, şi nu vor fi puţini dintr-aceia. Aşa că pregăteşte-te, ceea ce te aşteaptă nu este roz. Fii puternic(ă) şi pregăteşte-te să rezişti semnelor de genul acesta, astfel încât stima ta de sine să nu fie alterată iremediabil. În acest sens, există două tipuri de oameni: cei care, dintr-un sentiment de vinovăţie sau de frica a ceea ce vor spune oamenii – renunţă, şi cei care se întăresc sub o armură în faţa criticilor şi merg înainte. Dacă ştii ce vrei, nu te da bătut(ă).
2. Declinul în pasiune
Aici lucrurile sunt mai serioase. O întâlnire secretă nu este acelaşi lucru cu o coexistenţă deschisă. Nu te va afecta pentru că există multă iubire ? Eu nu aş fi atât de sigur. Stresul susţinut influențează majoritatea marilor iubiri şi libidoul în exces. De ce să existe stres? Deoarece vei intra din plin în problemele existenţei cotidiene. Va trebui să le faci faţă alături de un partener cu care nu ai o istorie a luptelor şi a proiectelor comune (înainte eraţi mai mult concentraţi pe plăceri) şi, prin urmare, va trebui să începeţi să înfruntaţi umăr la umăr problemele de supravieţuire. Perechile stabile, în afară de faptul că se iubesc şi încearcă să se bucure de viaţă, trebuie să se confrunte cu o realitate care nu este atât de plăcută, deşi nu este neapărat incompatibilă cu dragostea. În schimb, amanţii nu „supravieţuiesc”, ei savurează.
Unele persoane mă întreabă: „Dar oare cel mai important lucru nu este că există iubire în cantităţi mari?” Răspunsul meu e că dragostea reprezintă o condiţie necesară, dar nu suficientă pentru ca viaţa de cuplu să funcţioneze perfect. Ceea ce susţin eu este că, pentru a transforma „dragostea pasională” şi ascunsă a amanţilor într-o „dragoste de pereche stabilă” şi cunoscută de toată lumea, relaţia trebuie restructurată complet. Trebuie să creezi o viziune nouă asupra lumii, ceva mai puţin fantezist şi mult mai realist. Cât despre fanteziile sexuale? Vor continua, ca şi relaţiile trupești (în cazul în care copiii şi oboseala o permit). Nu va fi la fel, dar cui îi pasă, acum sunteţi împreună … Nu este ceea ce ai vrut?
3. Ai tăi, ai mei si cei care vor mai veni
Nu vreau să par prea dramatic, dar o mulţime de copii aduşi împreună, din medii diferite şi care, de obicei, sunt incompatibili unii cu alţii, nu poate să fie ceva plăcut decât în visul cuiva care aderă la cel mai rigid romantism. E nevoie de mult timp şi de putere pentru a te apropia de copiii celui ce ţi-a fost amant până acum; pentru ca fostul tău partener să vadă ca fiind un lucru normal ca fii tăi vitregi să locuiască împreună cu copiii lui şi, în plus, ca toată lumea să accepte o sarcină neplanificată. Vei spune că este un produs derivat al iubirii şi, prin urmare, un cadou pentru care trebuie să fii recunoscător, în ciuda confuziei creată de mame, taţi, fii şi cazarea revenită fiecăruia. Să nu mai vorbim de zile de naştere, absolviri, viitori gineri şi viitoare nurori, stabilirea regulilor, revizuirea temelor, plecarea la facultate, în fine, un amestec al tuturor împotriva tuturor, în numele iubirii. Ai prefera într-adevăr toate acestea în locul acelei după-amieze în Eden? Îţi amintesc, doar ca să reflectezi, cuvintele lui Schopenhauer și să le reexaminezi într-o noapte oarecare de amor: „În emisfera noastră monografică, căsătoria este pierderea a jumătate din drepturi şi dublarea responsabilităților”. Nu ştiu dacă avea dreptate sau nu, dar nu strică să verifici înainte de a face pasul spre permanetizarea relației.
4. Mi-e dor de confortul pe care îl aveam înainte
Unii îndrăgostiţi aruncă prosopul atunci când încep să compare beneficiile pe care le aveau înainte cu cele pe care le au astăzi. Confortul are mulţi adepţi. O clientă, care cu câteva luni mai devreme părea să aibă fie foarte sigură şi convinsă, a început să dezvolte un mic disconfort mental: „Înainte, când eram cu soţul meu, toate mergeau ca pe roate, aveam lumea mea organizată. Acum totul este mult mai complicat, pentru că nu mai am toate aceste facilităţi: mi-e dor să am femeie de serviciu, şofer, contabil, avocat … Amantul meu, pardon … partenerul meu actual nu este la fel de bine poziționat din punct de vedere financiar; am fost nevoită să-mi găsesc iarăşi un loc de muncă. Ştiu, ştiu ce îmi vei spune: este o ocazie pentru a redeveni productivă, bla, bla, bla … Dar ideea este că mie îmi era bine fără să lucrez. Soţul meu nu era vreun vreun top model și nici cel mai mare geniu, dar a fost suportabil şi, uneori, chiar simpatic.” Dragoste de doi bani? Răul materialismului? Posibil, dar în experienţa mea, această „întoarcere la trecut pentru a asigura viitorul” este foarte comună. Nici nu trecuse un an și clienta de care vă povesteam se afla din nou în purgatoriul căsătoriei sale anterioare, ducând o viaţă fericită.
Un alt client de al meu îşi exprima îndoielile în felul următor: „Am lăsat un apartament de 200 de metri pentru unul mititel, la primul etaj, în care maşinile trec foarte aproape de fereastră …” Atunci când cineva spune „înainte o duceam mai bine” este un semn rău. Şi dacă lamentarea se repetă de mai multe ori, trebuie să aveţi valizele pregătite, pentru orice eventualitate.
Problema este că pentru mulţi dintre cei care doresc să recâştige ceea ce au pierdut e prea târziu: vechiul cămin este ocupat, dragostea s-a pierdut, iar resentimentele au rămas. Iertarea nu este o obligaţie, este o alegere liberă care îşi gestionează singură timpul. Dacă îţi este dor de „traiul pe vătrai” de dinainte, cine ştie, poate că iubirea nu este de ajuns, poate că vei da înapoi. Întreabă-te ce mai face fostul/fosta; nu se ştie niciodată.
5. Nostalgii neaşteptate
După furorile din primele luni de convieţuire, un virus despre care nu posedăm prea multe date poate pune inima să funcţioneze în sens invers. Dintr-o dată, atunci când totul pare să meargă bine, o nostalgie indiscretă începe să deranjeze. La început, o dai la o parte şi crezi că este normal, dar, pe măsură ce trec săptămânile, îţi dai seama că devine tot mai intensă. Şi te întrebi: „Cum este posibil? Nostalgie după ce? Se poate să mă fi înşelat oare?” Începi să revizuieşti trecutul şi să faci bilanţuri de toate tipurile. Şi, dacă în acele zile, te întâlneşti pe neaşteptate cu fostul/fosta, vei observa lucruri care înainte treceau complet neobservate: i-a crescut părul şi îi stă bine, i se potriveşte culoarea – pe scurt, scanare periculoasă. Această „redescoperire” este fatală pentru oricine se află în vâltoarea începerii unei noi relaţii. Pentru a înrăutăţi lucrurile, acest tip de nostalgie acţionează în două direcţii: măreşte calităţile fostului/fostei şi minimizează presupusele avantaje ale amantului/amantei devenit(e) partener. Vei fi într-o mare încurcătură. E un fel de durere inversă sau în revers: te gândeşti să îţi părăseşti amantul ca să te întorci la fostul! Mori de dragoste în direcţia opusă şi la momentul nepotrivit. Este posibil ca nimeni să nu te creadă, din moment ce cu câteva luni în urmă ai făcut exact opusul.
Nu vreau să spun prin acestea că toate nostalgiile despre trecutul emoţional se vor desfăşura neapărat în mod similar; totuşi un număr considerabil de „nostalgici plini de căinţă” trag frâna de urgenţă şi se întorc acasă cu coada între picioare. Indiferent de motiv – căutarea confortului sau reapariţia bruscă a dragostei dintâi părerea de rău apare prea frecvent în rândul amanţilor care se mută împreună. Dacă este şi cazul tău, cea mai bună metodă de a o înfrunta este să fii sincer(ă) cu tine însuţi/însăți. Crezi că te vei face de râs? Cui îi pasă! Mai rău ar fi să regreţi toată viaţa teama care te-a împiedicat să pui capăt relaţiei cu un amant/o amantă care nu a putut sau nu a ştiut să fie un partener bun.
6. Fostul are nevoie de mine!
Deseori se întâmplă ca unii oameni să menţină o legătură compensatorie cu fostul partener şi să creadă, conştient sau inconştient, că trebuie chiar să îi poarte de grijă. Care sunt cauzele? Mila („Nu suport ideea că suferă.”), responsabilitatea morală („Este datoria mea de fost partener.”) şi în special vina („Trebuie să repar răul pe care l-am cauzat.”). Oricare dintre cele trei motive, acestea pun perechea actuală ca pe jar. Lucrurile care cauzează cea mai mare agitaţie sunt depresia sau atacurile de anxietate ale fostei sau fostului. Am cunoscut cazuri în care, între sprijinul moral şi fapte bune, săgeata lui Cupidon i-a atins a doua oară pe cei implicaţi. Din nou! Da, deşi pare imposibil, putem să ne îndrăgostim de două ori de aceeaşi persoană; şi unul dintre motivele pentru această recidivă curioasă este bunul samaritean din noi.
Un fost amant, actual soț mi-a spus cu indignare: „M-am săturat! De fiecare dată când se îmbolnăveşte fostul, soţia mea îi sare grăbită în ajutor! Şi, culmea, tipul e tot timpul bolnav! Oare încă mai simte ceva pentru el? Prefer ca celălalt să vină să locuiască cu noi, cel puţin aşa îl pot ţine sub vizor.” Evident, un triunghi amoros sub acelaşi acoperiş nu e o idee bună, cu atât mai puţin dacă unul dintre vârfuri este tocmai fostul partener al soţiei celuilalt.
Aceste relaţii de ajutorare funcţionează de multe ori ca un cerc vicios. In cazul clientei mele, de fiecare dată când fostul soţ suna (pentru că simţea o „durere în piept”), ea intra în panică şi îl ajuta imediat, ceea ce consolida presupusa boală coronariană a domnului. Când am întrebat-o pe doamnă de ce acţiona în felul acesta, ea a răspuns: „El este tatăl copiilor mei!” Iar fiul cel mic al lor avea douăzeci şi trei de ani … Întrebarea este evidentă: de ce nu se duceau copiii să-l „salveze”? Uneori, fostul se transformă într-un fel de apendice: nu îndeplineşte nici o funcţie, este greoi şi ar trebui să fie îndepărtat de la rădăcină, dacă vreţi să trăiţi în pace.
0 Comments