LEGEA AŞTEPTĂRILOR

Această lege – care face parte din CELE 7 LEGI ALE CONTROLULUI MENTAL – afirmă că tot ceea ce aşteptaţi cu încredere, devine propria voastră profeţie de autoîmplinire. Cu alte cuvinte, ceea ce primiţi de la viaţă nu este neapărat ceea ce doriţi, ci ceea ce aşteptaţi. Aşteptările voastre exercită o influenţă puternică, invizibilă, care-i determină pe oameni să acţioneze şi care fac ca situaţiile să se desfăşoare exact în modul în care aţi anticipat.

Într-un fel, întotdeauna acţionaţi ca un prezicător în propria voastră viaţă, prin modul în care vorbiţi despre ceea ce credeţi că se va întâmpla. Oamenii de succes au o atitudine de încredere, de aşteptări optimiste. Ei se aşteaptă sa aibă succes, ei se aşteaptă să placă celorlalţi. Ei se aşteaptă să fie fericiţi şi rareori sunt dezamăgiţi.

Persoanele care nu au succes au aşteptări negative, de cinism şi pesimism, care, într-o măsură oarecare, determină ca situaţiile să se desfăşoare exact aşa cum se aşteaptă ei.

În cartea sa “Pygmalion in the Classroom” (“Pygmalion în clasă“), dr. Robert Rosenthal, de la Universitatea Harvard, descrie modul în care aşteptările profesorilor au un impact enorm asupra performanţelor studenţilor lor. De asemenea, el a descoperit că:

dacă studenţii au simţit că se aşteaptă rezultate mai bune din partea lor, au avut realizări cu mult mai bune, decât în absenţa acelor aşteptări.

Într-un experiment foarte cunoscut, realizat la sfârşitul anilor ’60, în regiunea Sân Francisco Bay, de către dr. Rosenthal, la începutul unui an şcolar, trei profesori au fost rugaţi să vină în biroul directorului. Acesta le-a spus:

„Am observat metodele dumneavoastră de predare şi am ajuns la concluzia că sunteţi cei mai buni profesori din şcoală. Drept răsplată pentru modul excelent de predare, vă repartizăm fiecăruia câte o clasă cu cei mai buni elevi din şcoală. Aceşti copii au fost selectaţi pe baza unor teste recente de inteligenţă si ne aşteptăm la o creştere a performanţei şcolare de 20% – 30%, în decursul acestui an. Dar, pentru că nu dorim să fim acuzaţi de discriminare, vă rugăm să păstraţi confidenţialitatea. Nu le vom spune părinţilor – si nici dumneavoastră nu le veţi spune elevilor – că au fost special selectaţi pentru această clasă de copii avansaţi.”

Profesorii au fost încântaţi. Visul oricărui profesor este să aibă o clasă plină de copii înzestraţi. Ei s-au întors la ore cu şi mai mult entuziasm.

În timpul întregului an şcolar, orele au fost monitorizate şi profesorii verificaţi. Se părea că profesorii au predat cu o implicare mai mare. Parcă erau mai răbdători cu elevii care nu înţelegeau imediat un subiect nou. Ei si-au petrecut un timp mai îndelungat după orele de şcoală, pregătindu-i pe elevi. Dacă un elev avea dificultăţi în a înţelege ceva, profesorul presupunea că problema se datora metodei sale de predare, şi nu studentului.

La sfârşitul anului şcolar, cele trei clase nu numai că se aflau în fruntea şcolii, dar şi în topul şcolilor din zonă, în ceea ce priveşte notele obţinute la testele standard. Ei au obţinut o performanţă cu 20-30% mai mare decât în anul precedent – întocmai cum fusese prevăzut.

Când s-au afişat rezultatele testelor, directorul i-a invitat din nou pe profesori în biroul său. I-a felicitat pentru minunatul an şcolar şi pentru rezultatele obţinute de elevi. Profesorii au fost cu toţii recunoscători directorului pentru că le-a dat şansa să predea atâtor tineri talentaţi. Ei au afirmat că este uşor să predai, atunci când ai de-a face cu elevi atât de inteligenţi şi că predarea le-a făcut o plăcere mai mare decât în oricare alt an.

Directorul le-a explicat că totul nu a fost decât un experiment. Elevii nu erau excepţionali, numele lor au fost alese la întâmplare din toate clasele. Ei au fost înscrişi în clasele celor trei profesori, prin tragere la sorţi. De fapt, ei erau elevi mediocri.

Inutil să spun cât de surprinşi au fost profesorii. Cum se putea ca elevii să se descurce atât de bine, întocmai cum fusese prevăzut? Apoi s-au gândit că motivul era faptul că ei sunt profesori excelenţi. Experienţa lor profesională a fost cea care a dus la asemenea rezultate.

Directorul le-a spus profesorilor că şi ei au fost aleşi la întâmplare. La începutul anului şcolar, a pus într-o pălărie bileţele cu numele tuturor profesorilor din şcoală şi ei au fost cei trei aleşi prin tragere la sorţi.

Acesta este aşa-numitul experiment dublu-orb. Cei care au făcut experimentul au rămas constanţi în acţiunile lor, cu excepţia aşteptărilor.

Aşteptările pe care directorul le avea din partea profesorilor au fost clare şi explicite. El le-a spus: „Sunteţi profesori excelenţi şi ne aşteptăm să obţineţi rezultate excelente de la aceste clase de elevi deosebiţi“.

Aşteptările pe care profesorii le-au avut de la studenţi au fost implicite şi tacite. Ei i-au tratat pe copii ca şi cum aceştia ar fi foarte inteligenţi şi s-au aşteptat ca ei să acţioneze pe măsura informaţiilor pe care le primeau.

În ambele cazuri, aşteptările s-au bazat pe informaţii false. Totuşi, în ambele cazuri, aşteptările au devenit predicţii de autorealizare, deoarece fuseseră create de o sursă veridică.

Acest lucru este foarte important.

Aşteptările voastre sunt modelate direct proporţional cu respectul faţă de seriozitatea sursei. Cu cât respectaţi mai mult o persoană, cu atât mai mare va fi influenţa pe care această persoană o va avea asupra aşteptărilor pe care le aveţi de la voi înşivă.

Profesorii au predat într-o manieră deosebită şi elevii au învăţat mai bine decât o făcuseră vreodată. Unul dintre elevii care au participat la experiment a obţinut la test un coeficient de inteligenţă (IQ) de 115, faţă de 90 cât avusese anterior, adică un salt de 25 de puncte IQ într-un singur an, sub influenţa unui profesor care avea aşteptări pozitive. În urma mai multor experimente, s-a demonstrat că,

atunci când profesorii se aşteaptă ca elevii să aibă performanţe mai mari, aceştia se străduiesc mai mult şi încearcă să se ridice la nivelul aşteptărilor profesorilor.

Mulţi dintre părinţii cu care am lucrat au transformat viaţa şcolară a copiilor lor, cerându-le profesorilor acestora să-i trateze pe copiii lor ca şi cum ar fi deosebit de inteligenţi. Ei au constatat că profesorii au fost, în majoritatea cazurilor, mai mult decât dispuşi să adopte această idee. Părinţii au procedat în acelaşi mod şi acasă.

Rezultatele au fost uimitoare. Copiii care aveau doar note de 7 şi 8, au obţinut 9 şi 10, în mai puţin de 2 luni. Copiii care erau nemotivaţi şi plictisiţi de şcoală, deoarece nu aveau rezultate prea bune, au devenit entuziaşti şi încântaţi să înveţe sub influenţa părinţilor şi a profesorilor, care s-au aşteptat cu optimism şi gândire pozitivă, ca rezultatele lor să fie bune.

PATRU TIPURI DE AŞTEPTĂRI

Există patru tipuri de aşteptări care au impact asupra vieţilor noastre. Primul constă în aşteptările părinţilor. Toţi suntem programaţi, pe plan subconştient, să ne ridicăm sau să coborâm la nivelul speranţelor pe care părinţii si le-au făcut în legătură cu noi.

Nevoia de aprobare din partea părinţilor continuă, chiar si după ce aceştia nu mai sunt cu noi.

Dacă părinţii s-au aşteptat ca noi să reuşim si ne-au încurajat cu vorbe bune să facem cum e mai bine si să fim cei mai buni, atunci acest fapt a avut o influenţă enormă asupra persoanei care suntem în prezent. Dacă, aşa cum se întâmplă în multe cazuri, părinţii nu s-au aşteptat la nimic bun în ceea ce vă priveşte, sau nu s-au aşteptat la nimic, probabil că mai simţiţi încă, inconştient, povara încercărilor pe care le faceţi pentru a nu vă dezamăgi părinţii.

Un studiu efectuat asupra unor deţinuţi a demonstrat că 90% dintre cei intervievaţi de psihologi au afirmat că părinţii lor le repetau întruna: „într-o zi vei ajunge la închisoare”.

A doua sursă de aşteptări care ne afectează comportamentul constă în aşteptările şefului vostru în ceea ce priveşte rezultatele de la serviciu. Oamenii ai căror şefi au aşteptări pozitive, sunt întotdeauna mai veseli şi au rezultate mai bune decât cei ai căror şefi gândesc negativ sau critic, întrucât sunteţi inevitabil influenţaţi de aşteptările oamenilor de care depinde venitul vostru, este puţin probabil că veţi fi vreodată fericiţi, sau că veţi avea succes muncind pentru oamenii cu o atitudine şi un comportament negativ.

A treia sursă o reprezintă aşteptările pe care le avem de la copiii noştri, de la soţ sau soţie şi de la angajaţii sau partenerii de afaceri. Voi aveţi un impact enorm asupra personalităţii, comportamentului şi performanţelor celor care aşteaptă de la voi îndrumare sau reacţii la acţiunile lor.

Cu cât sunteţi mai importanţi în viaţa cuiva, cu atât aşteptările voastre le va afecta mai puternic randamentul.

Probabil că cel mai eficient şi previzibil comportament motivaţional pe care îl puteţi avea, este să vă aşteptaţi întotdeauna la ce este mai bun din partea celorlalţi. Oamenii vor încerca mereu să nu vă dezamăgească.

Eu le spun întotdeauna copiilor mei: „Sunteţi cei mai buni; eşti cea mai bună fată/cel mai bun băiat din lume“. Le spun că îi iubesc, că sunt copii minunaţi si că am convingerea că vor face lucruri extraordinare în viaţă.

Oare acest lucru are un impact asupra personalităţii lor?

Da – şi încă unul foarte mare.

încercaţi şi voi, şi veţi vedea. Mulţi oameni de succes atribuie progresul lor influenţei cuiva pe care îl respectă şi care şi-a manifestat constant încrederea în capacitatea lor de a fi mai mult decât sunt.

Probabil că cel mai frumos lucru pe care îl puteţi face pentru o altă persoană, este să-i spuneţi: „Eu am încredere în tine. Ştiu că poţi“.

A patra sursă o constituie aşteptările pe care le aveţi de la voi înşivă. Un lucru minunat legat de aşteptări este că puteţi să vi le creaţi singuri. Vă puteţi crea, cu încredere, propria configuraţie mentală, propriul mod de a aborda lumea, având încredere şi impunându-vă să acţionaţi cel mai bine cu putinţă, în orice situaţie. Aşteptările pe care le aveţi de la voi înşivă sunt îndeajuns de puternice pentru a depăşi orice aşteptare negativă pe care o altă persoană ar putea-o avea de la voi. Puteţi crea în jurul vostru un câmp puternic de energie mentală pozitivă, aşteptând încrezători să câştigaţi ceva din fiecare situaţie.

Multimilionarul W. Clement Stone este faimos pentru că e un „paranoic invers” – adică cineva care crede că universul conspiră să-i facă mult blne. Un „paranoic invers” consideră fiecare situaţie ca fiind trimisă din Cer, fie pentru a-I aduce un oarecare beneficiu, fie pentru a-l învăţa câte ceva care l-ar ajuta să aibă succes. Această formă de „paranoie inversă” este baza unei atitudini mentale pozitive. Ea este calitatea cea mai uşor de identificat din exterior, a oricărei persoane de succes.

Unul dintre oamenii cu care am lucrat, care nu avea serviciu în acel moment, mi-a spus că îşi începe ziua cu formula: „Sunt convins că astăzi mi se va întâmpla ceva minunat.”

El a repetat în permanenţă această formulă până când şi-a dezvoltat o atitudine care îl determina să aştepte cu nerăbdare fiecare eveniment al zilei. Uimitor este faptul că au început să i se întâmple lucruri extraordinare. După ce a fost şomer timp de şase luni, a primit două oferte de serviciu, după prima săptămână de repetare zilnică a formulei. Problemele sale financiare şi legale păreau să se rezolve în chip miraculos. La fiecare pas i se întâmplau lucruri minunate.

Imaginaţi-vă că vă petreceţi toată ziua cu convingerea că vi se va întâmpla ceva minunat. Gândiţi-vă cât de pozitivi, optimişti şi veseli aţi fi, dacă aţi avea deplina convingere că totul concură pentru ca voi să fiţi fericiţi şi să aveţi succes.

Pot să vă garantez ceva: dacă practicaţi acest exerciţiu doar trei zile, la sfârşitul celei de-a treia zi, vi se vor fi întâmplat atâtea lucruri minunate, încât nici nu veţi mai putea să vi le amintiţi pe toate.

Niciodată nu veţi putea să vă ridicaţi mai sus de nivelul aşteptărilor pe care vi le impuneţi singur.

De vreme ce ele sunt complet controlate de voi, asiguraţi-vă că aşteptările pe care le aveţi sunt compatibile cu ceea ce doriţi să se întâmple.

Întotdeauna asteptaţi-vă la ce puteţi da voi mai bun.

Când începeţi să lucraţi conştient cu această lege mentală, puterea de a primi şi de a da tot ce este mai bun devine efectiv nelimitată. Însăşi puterea aşteptărilor pozitive vă poate schimba atât întreaga personalitate, cât şi viaţa.