În viața ai momente în care asiști – fără să vrei – la conversații dintre persoane necunoscute care parcă îți sunt oferite spre a învăța ceva sau spre a rezolva o anumită problemă. Bine înțeles că nu toate astfel de conversații îți sunt de folos. Însă locul cel mai bun unde ți se poate întâmpla o astfel de conversație este în avion. De ce? Pentru că acolo distanțele (și fizice și sufletești) se micșorează …
Tocmai urcat la bordul avionului, îmi croiesc agale calea spre locul pe care îl am. E spre cabină și trebuie să aștept după cei urcați mai înainte să-și pună bagajele și să se așeze. Nu mă deranjează lucrul acesta, numai că sunt obosit și abia aștept să ajung la locul meu pentru ca să mă relaxez puțin. Nu că spațiul din avion ar fi cel mai bun loc de pe Pământ pentru a face asta, dar sunt de câteva zile numai pe drumuri și se pare că oboseala își spune cuvântul.
Ajuns la locul cu pricina, lângă mine se pune o lungană blondă, cu părul lins, care abia reușește să-și înghesuie cumva picioarele interminabile în spațiul strâmt dintre scaune. Mă bucur pentru că am cu cine să conversez. Bucuria îmi trece repede atunci când ea își scoate ochelarii de somn și și-i pune pe ochi … S-a dus și conversația mea …
În spate se așează doi bărbați: unul tânăr, mai înalt, deșirat, cu alură de IT-ist și altul mai în vârstă, mai plinuț, cu față bonomă și alură de dandy. Pe cel în vârstă îl văzusem mai înainte, la controlul bagajelor, și îmi sărise în ochi atitudinea sa relaxată și detașată. Totul la el – modul cum era îmbrăcat, modul cum vorbea, modul în care se uita la ceilalți – trăda un spirit artistic. L-am botezat rapid – Pictorul.
De obicei nu-mi place să trag cu urechea la conversațiile oamenilor decât dacă sunt invitat, însă aici nu aveam ce face pentru ca spațiul îngust mă făcea părtaș la conversația din spatele meu. IT-istul începu să-i spună Pictorului cu ardoare (se pare că se cunoșteau destul de bine):
— Vreau să mă iubească!
— Și ce ți-ai propus? Ce ai de gând să faci? – întrebă Pictorul.
— Am nevoie de cuvinte. (Ochii mi se făcură mari cât cepele!!! Slavă Domnului că cei doi nu mă vedeau!)
— De ce de cuvinte? – întrebă Pictorul (exact întrebarea din capul meu …)
— Pentru că femeile iubesc cuvintele. Gestul și cuvântul reprezintă gândurile bărbatului. (Uau! Foarte frumos!)
— Și de ce ai venit la mine?
— Pentru că tu vinzi cuvinte. (Aha, deci Pictorul era Scriitor. Sau Poet … Sau Scriitor … că față de vânzător de ziare sau de cărți nu avea. OK, dar eu tot Pictorul am să-i spun). Ai putea să îmi scrii o declarație, ceva care să îi recit, ceva care să o facă să mă iubească?
— Cum o cheamă?
— Nu-ți pot spune … Acum … Nu-ți pot spune acum … Dar ce contează asta?
— Dar trebuie să știu cui să adresez scrisoarea, discursul, declarația de dragoste.
— Asta o știu numai eu. Atunci când iubești pe cineva, trebuie să fii cu băgare de seamă: rostindu-i numele îi atingi inima și pătrunzi în sufletul ei. (Al doilea Uau, de data asta cu intensitate și mai mare … Încep să mă îndoiesc de faptul că e IT-ist …)
— Și, ce spui? Zici că nici nu se uită la tine? (Hmmm, situația nu e așa de simplă. Dar asta nu mă miră …)
— E deșteaptă, e frumoasă, de familie bună. Are de toate. Și am încercat: flori, mesaje, scrisori, cadouri. Dacă m-ar lăsă măcar să-i vorbesc …
— Dar, de ce? Dacă nu prezinți nici un interes pentru ea, tu ce ai putea să îi spui unei astfel de femei?
— Dar … i-am trimis atâtea cadouri și pe toate mi le-a trimis pe toate înapoi.
— Atunci, oferă-i ceva ce nu are.
— De exemplu? (Urechile mi se făcură ca de lup. Aveam auzul concentrat pe ceea ce urma.)
— Fă-o să râdă. Cu asta nu dai greș la femei.
Zâmbii ușor la auzul sugestiei, însă nu am putut să nu observ zâmbetul larg al blondei de lângă mine. Credeam că doarme, însă se pare că nu eram singurul care participa involuntar la conversația celor doi. Și nu eram singurul care confirmam prin zâmbet cele spuse de Pictor. Numai că această confirmare, de data asta, venea direct de la sursă …
Avionul porni și vorbele celor doi fură acoperite de zgomotul infernal al motoarelor. Asistasem la unul dintre cele mai frumoase și scurte tratate de cucerire … Ai naibii, pictorii ăștia. Pardon, scriitorii ăștia, voiam să spun …
0 Comments