Există oameni care profită de puterea emoțională pe care o au asupra celuilalt. Strategia lor constă în a-i aminti partenerului dependent, în mod constant, că pot renunţa în orice moment la relaţie.
E ca o sabie a lui Damocles îndreptată direct spre inima partenerului dependent:
„Dacă nu-mi faci pe plac şi te porţi urât, mă vei pierde.”
Sau intr-o altă versiune: „Sunt mai puternic decât tine din punct de vedere emoţional şi, prin urmare, am mai multe drepturi.”
Nietzsche a spus că puterea este cel mai puternic afrodisiac şi, dacă îl amestecăm cu puţină dragoste, efectul devine exponenţial. Cel care exercită puterea afectivă profită de slăbiciunea emoţională a partenerului, de incapacitatea lui de a se detaşa emoţional.
Odată, o tânără, care avea o relaţie cu un bărbat cu foarte mulți bani, mi-a povestit cum îl manipula. „Dragostea pe care o simte pentru mine este atât de mare încât îmi permit să-l ţin într-o continuă stare de nesiguranță: I-am și spus: «Dacă te porţi urât cu mine, te părăsesc.»
El ştie că mă poate pierde în orice moment şi, din această cauză, nu îmi refuză nimic, orice i-aş cere.
El mă iubeşte mai mult decât îl iubesc eu. Drept vorbind, nici nu ştiu dacă-1 iubesc…”
Bietul om! Iar el putea să jure că relaţia lor mergea excelent!
Dacă partenerul tău are o mare putere emoţională asupra ta este foarte probabil să apară în tine două simptome clare de nesiguranţă şi teamă:
- anxietatea anticipatorie („Mă va părăsi”) şi
- supunerea („Mi-e teamă să-i spun NU“).
1.Anxietatea anicipatorie
Cauţi certitudinea că nu te va părăsi niciodată, ceea ce este imposibil. Şi cum probabilitatea de a-ţi pierde partenerul nu este niciodată nulă, frica de abandon se va activa în mod constant. Aceasta se numeşte:
Anxietate anticipatorie – care constă în anticiparea „catastrofei” unei iubiri pierdute sau a unei singurătăţi impuse.
Oamenii care se simt mai ataşaţi decât partenerul lor de multe ori devin paranoici în citirea emoţiilor şi a gesturilor celuilalt, aşteptându-se să găsească indicatori ai lipsei de iubire.
Un client mi-a spus cu mare durere în suflet: „Ea este foarte liniştită, nu e niciodată geloasă şi nu mă întreabă unde merg sau cu cine. Are atât de multă încredere în mine, încât mă face să mă îndoiesc … Să fie oare o strategie, pentru ca nici eu să n-o întreb?”
Paranoia se infiltrează întotdeauna atunci când incertitudinea îşi face prezenţa.
Soţiei clientului meu nu i se întâmpla nimic neobişnuit; pur şi simplu, era o femeie care nu era subjugată de relația în care se afla și putea fi ea însăşi în această relație. Cultura noastră a asociat iubirea cu suferinţa într-o măsură atât de mare încât, dacă relaţia nu generează niciun fel de „durere din dragoste”, înseamnă că iubirea nu este suficientă sau nu este puternică. Ce prostie şi câţi o cred!
Dragostea nu este nici o declaraţie de război, nici o apropriere necuvenită a celeilalte fiinţe.
Chiar dacă ți-e greu s-o recunoşti, partenerul tău nu îţi aparţine, nu este „al tău”. Nu e bine să te gândeşti că persoana pe care o iubeşti te va părăsi pentru că nu este atât de dependentă ca tine.
Dacă pentru a te linişti pretinzi să-ţi vezi partenerul abătut, cu cearcăne, deprimat şi temându-se să nu-l părăseşti, ai luat-o razna: nu el este cel care trebuie să devină dependent de tine, ci tu eşti cel/cea care trebuie să se detaşeze de acesta.
2. Supunerea
În cazul în care strategia pe care o foloseşti pentru a rămâne lângă partenerul tău este supunerea oarbă, aşa cum am spus mai înainte, efectul este paradoxal: dacă vei ajunge să spui „da” la toate şi vei ceda, vei sfârşi prin a-l plictisi pe partener!
Dacă partenerul tău este mai detaşat decât tine, nu trebuie să-i acorzi o consideraţie deosebită.
Mecanismul de supunere funcţionează ca o spirală descendentă: de fiecare dată când cedezi, devii şi mai dependent.
Nu spun să începi un război de indiferenţă şi detaşare, ci să gândeşti şi să acţionezi într-o manieră mai liberă, fără a fi încătuşat şi legat de nimeni. Sclavia afectivă nu este o ficţiune sau un lucru demodat. Este în vigoare şi distruge nenumărate persoane din întreaga lume. Ea apare atunci când teama de a-ţi pierde partenerul te face să uiţi de propria persoană …
0 Comments