Un bărbat pescuia și, pe nepusă masă, prinde peștișorul de aur. Ca de obicei, peștișorul de aur îl roagă să-i dea drumul pentru că o să-i îndeplinească o dorință. Bărbatul nostru stă și se scarpină în cap, și cum avea rude în America, îi spune peștișorului de aur: “Uite, aș vrea să-mi faci o autostradă de aici și până în America, la rudele mele”. “Omule, ești nebun?!”, protestează peștișorul. “Cum să fac o autostradă peste ocean?! Nu te gândești la logistica necesară, la câte resurse trebuie să implic?! Nu te gândești la ce piloni și cabluri am nevoie pentru că să reziste o asemenea structură la furtunile de pe ocean?!! … Nu știu – cere și tu altceva, mai omenește …”, zise peștișorul. Atunci omul nostru zise: “Ei, bine, atunci fă-mă să înțeleg ce vor femeile. De mult îmi doresc acest lucru …”. La care replica peștișorului vine fulgerătoare, pe un ton mieros: “Și cu câte benzi ziceai xă vrei să fie autostrada aia? Cu patru sau cu șase benzi?”.
De multe ori, bărbații nu realizează diferențele de gândire și simțire dintre ei și femei. Sau chiar dacă le sesizează, li se pare pueril și lipsit de bărbăție să țină cont de ele în relaționarea cu persoanele de sex opus. Însă, un impediment serios al armoniei intr-o căsnicie sau intr-o relaţie de cuplu poate fi şi neluarea in seamă a acestor diferenţe subtile, dar totuşi profunde, care există intre sexe.
Lăsand la o parte deosebirile fizice evidente, este de-a dreptul uimitor şi, totodată, puţin cam ciudat, cât de multe femei provenind din medii diferite solicită sfaturi in probleme similare. Această consecvenţă a punctelor de vedere provine mai ales din faptul că nu sunt conștintizate diferenţele evidente dintre bărbat şi femeie (bine înțeles, în afara celor fizice) şi că aceste diferențe coexistă cu cele care se datorează educării diferite a băieţilor şi a fetelor în familie.
Atunci când un băiat devine bărbat, el separă cu uşurinţă dragostea de sex. El poate să se certe la un moment dat cu soţia sau cu prietena, şi in momentul următor să vrea să o ducă in pat. Pe scurt, el poate să facă dragoste cu o femeie fără să fie preocupat în mod deosebit de personalitatea sau de starea ei.
Bărbaţii se plang, in general, că nu primesc suficient sex de la soţiile lor sau că femeile sunt prea posesive.
Bărbaţii consideră că işi demonstrează iubirea faţă de soţie prin faptul că muncesc din greu pentru intreţinerea familiei, nu beau, vin acasă la timp şi sunt fideli. Ei nu văd de ce ar mai trebui să spună şi “te iubesc”. Se pot compara cuvintele cu faptele?
Femeile vorbesc mai mult despre nevoia lor de afecţiune şi de iubire, şi nici nu pomenesc de sex, ceea ce nu denotă că lor nu le place sexul, ci faptul că, in concepţia lor, iubirea şi afecţiunea implică şi sexul.
Se pare că pentru ele cele două aspecte — iubirea şi sexul — sunt inseparabile. De aceea, este extrem de dificil pentru femei să se angajeze in relaţii sexuale fără a simţi o puternică atracţie faţă de partener. Pentru cele mai multe dintre ele relaţiile sexuale ocazionale nu au nici un sens.
O altă caracteristică a femeilor este că le place să vorbească despre ceea ce simt şi vor să ştie ce simte partenerul lor.
Această comunicare reciprocă este un lucru absolut necesar pentru satisfacerea partenerului. Ea nici nu-l mai vrea ca simplu partener. Sentimentele profunde şi conversaţia asupra acestora sunt mai importante pentru ea decât o strângere de mână, cumpărarea unei rochii sau o călătorie. Un bărbat în faţa căruia nu-şi poate dezvălui sufletul nu o va interesa deloc pe o femeie.
Aceasta este realitatea psihologiei feminine, pe care mulţi bărbaţi nu o inţeleg, nu o apreciază şi – de multe ori – nici nu o agreează.
Femeile simt nevoia să se exprime. Ele savurează clipele în care îşi dezvăluie sentimentele şi intimităţile, şi vor să ştie cât mai exact care sunt sentimentele celui cu care întreţin o relaţie sentimentală.
Bărbaţii, in schimb, nu simt nevoia să afle ce se petrece în sufletul soţiilor lor sau al prietenelor lor. Iar atunci când au necazuri, nu prea vor să le impărtăşească şi partenerelor, mai degrabă simt nevoia să le rezolve singuri. Femeile, atunci când nu-şi pot impărtăşi cuiva problemele, spun adesea: “Simt că innebunesc!”.
Contează, desigur, cui i se destăinuie. Trebuie să fie o persoană pe care ele o respectă, cu un suflet sensibil şi înţelegător. Un bărbat, de cele mai multe ori, nu este preocupat de astfel de lucruri, şi se simte mult mai bine dacă este în stare să-şi rezolve singur problemele.
0 Comments