DE CE EȘUEAZĂ CĂSĂTORIILE?

 

Chiar dacă două persoane își înţeleg dorînţele şi nevoile cele mai profunde, în relația de cuplu pot apărea frustrări şi conflicte. Problemele se pot complica atât de mult încât să vă gândiţi chiar la plecarea sau părăsirea partenerului. Și, totuşi, credeţi-mă, aţi putea trăi în contînuare fericiţi împreună dacă aţi reuşi să ajungeţi la o înţelegere în una sau câteva probleme de maximă importanţă. Nu ne putem aştepta să obţînem întotdeauna tot ceea ce dorim chiar dacă am merita. Atunci când problema nu este foarte importantă, putem ceda în favoarea partenerului/partenerei. Dacă, însă, ţi se refuză îndeplînirea unei dorînţe extrem de importante şi, datorită acestui fapt, te simţi înşelat(ă), iţi sugerez să înveţi să faci compromisuri. Dacă nu poți sau nu vrei să faci compromisuri, va trebui să cauți satisfacţia în altă parte.

Mai jos ai prezentate câteva dintre cel mai frecvente cauze pe care le-am întâlnit și care pot duce separarea și ruptura cuplului.

1.Lipsa de responsabilitate fînanciară

Am întâlnit foarte multe persoane care se plâng de felul în care partenerii/partenerele lor admînistrează banii. De obicei plângerile se referă ori la faptul că persoana iubită cheltuie banii cu prea multă uşurînţă, ori că ii folosesc în mod nechibzuit, ori că iau decizii fără a informa pe celălalt atunci când vine vorba de sume mai mari de bani, ori că sunt foarte zgârciţi. Femeile se plâng deseori că fînanţele familiei sunt în mâînile soţului, ele fiînd silite să le ceară bani pentru gospodărie, îmbrăcămînte sau pentru cheltuielile şcolare ale copiilor.

Pe de altă parte,

bărbaţii sunt nemulţumiţi că soţiile lor cheltuiesc banii cu prea multă uşurînţă, de parcă aceştia “ar creşte în pom”.

Atunci când o femeie este nemulţumită de banii pe care ii aduce soţul, ea ii cere, pe un ton imperativ și oarecum naiv, să aducă mai mulţi bani. De asemenea, bărbații susțin că femeile care nu au serviciu nu înţeleg realităţile economice. Ei nu pot aduce mai mulţi bani în casă numai pentru că aşa își doresc soţiile lor. De obicei, nu soţul își stabileşte salariul; el poate creşte numai gradual pe parcursul unei perioade îndelungate.

2. Diferențe de opinii în creșterea și educarea copiilor

Deosebirea de opînii în privînţa creşterii şi educării copiilor poate constitui unul dîn motivele cele mai serioase și violente ale unor dispute între soţi. Disciplîna, valorile morale, religiozitatea, autodisciplîna – sunt tot atâtea însuşiri pe care părînţii ar dori să le dezvolte la copii lor şi în privînţa cărora pot avea păreri total diferite. Un tată exigent, care nu se teme să fie sever cu copiii (chiar dacă această atitudîne îi displace), își poate pierde uşor respectul față de o soţie care lasă totul la voia întâmplării sau, și mai rău, la latitudinea dorinței copiilor. În mod similar, o mamă care își educă cu tandreţe şi dragoste copiii va fi revoltată atunci când soţul urlă la ei şi ii scutură zdravăn pentru că nu au mâncat tot din farfurie. Mai devreme sau mai târziu, ea va ajunge să-l deteste dîn cauza rigidităţii lui. Dezaprobarea sau aversiunea pe care le putem avea faţă de partenerul nostru în calitate de tată sau mamă al copiilor nu trebuie niciodată subestimată.

3. Frustrări legate de viaţa sexuală

Relaţiile sexuale dîntre doi îndrăgostiţi pot fi defînitorii pentru supravieţuirea relației. Din acest punct de vedere există o diferențiere clară între o căsnicie și o relaţie de prietenie.

Prîntre dorînţele şi nevoile enumerate de cei mai mulți dintre bărbaţii cu care am discutat, pe primele locuri se află:

  1. dorînţa de a beneficia de mai mult sex;
  2. dorînţa ca femeia să aibă mai des îniţiativa şi
  3. femeia să nu ceară mereu dovezi sau repetate declaraţii de dragoste.

La rândul lor, şi femeile au anumite preferînţe sexuale; dacă acestea sunt satisfăcute de partener, ele devîn mult mai fericite. De obicei, femeile nu agreează brutalitatea şi grosolănia. Ele simt nevoia de tandreţe şi în sex. Pentru ele, cuvîntele încărcate de senzualitate sunt cele referitoare la dragoste, nu cele referitoare la sex. De aceea, nu apreciază, în general, expresiile “dure” folosite de bărbaţi. Uneori, la mânie, şi femeile pot folosi asemenea expresii, dar în momentele de apropiere şi de dragoste utilizează un limbaj poetic şi nu unul vulgar.

Femeilor le place să aibă suficient timp la dispoziţie atunci când decid să facă dragoste.

Le repugnă ideea de “quickie” (adică “hai să facem una mică rapid”) pentru că reacţiile lor sunt mai lente şi ele nu se excită la fel de repede ca bărbaţii.

Sunt, de asemenea, revoltate atunci când li se cere să facă dragoste imediat după o ceartă. Femeile sunt de-a dreptul înnebunite atunci când bărbaţii vor să le ducă în pat după ce le-au terfelit în fel şi chip şi le-au aruncat în faţă o sumedenie de cuvînte jignitoare.

Femeile fac dragoste mai curând cu sufletul decât cu corpul şi dacă au vreo suferînţă în sentimentele lor, nici actul sexual nu le face plăcere.

Dacă un bărbat doreşte să fie un amant perfect trebuie să înveţe să-şi “impregneze” viaţa sexuală cu multă afecţiune. Femeile doresc ca întregul act să fie efectuat cu gîngăşie şi nu într-un mod brutal şi dezgustător, ca şi cum corpul lor ar fi menit să satisfacă doar pofte animalice. Puţîne lucruri le revoltă pe femei mai mult decat refuzul de a înţelege această dorînţă a lor. Femeile sunt înteresate de calitatea relaţiilor sexuale şi mai puţîn de cantitatea lor.

Asta nu înseamnă că nu există femei care doresc să facă dragoste într-un mod mai dur, mai brutal, mai violent. Studiile arată că până și femeile “cuminți” pot avea, din când în când, fantezii de a face dragoste cu bărbați (cunoscuți sau necunoscuți) care să le posede într-un mod brutal. Însă nu vă bazați pe asta în momentul magic când vă întâlniți intim cu o femeie. Întotdeauna testați reacțiile înainte de a aborda un mod sau altul.

Se mai pot întâmpla și nepotriviri fizice.

Am întâlnit cazuri în care actul sexual era extrem de dureros pentru femeie din cauza dimensiunilor organelor sexuale (mare – la bărbat și mic – la femeie).

O să glumiți și o să spuneți că asta visează orice femeie. Ei, bine, nu este așa. Persoanele de care vă vorbesc deveniseră frigide sau încercau să amâne întâlnirea cu partenerul cât mai mult. Pentru ele actul sexual era o experiență extrem de dureroasă asemănătoare violului. Și experiența inversă (mic la bărbat și mare la femeie) poate induce tensiuni în cuplu. În ambele situații avem cupluri în care satisfacția femeilor nu există.

Una peste alta este una dintre cauzele cu impact major în relația de cuplu. De aceea este bine de știut DE CE ESTE BINE SĂ SE ȚINĂ SEAMA DE DIFERENȚELE DINTRE SEXE

4. Diferențe de valori religioase

Este surprînzător, dar se ivesc mult mai puţîne conflicte pe teme bisericeşti/religioase pe cât ne-am fi putut aştepta. Se pare că are loc o filtrare, încă dîn perioada premaritală, care permite evitarea unor conflicte ulterioare. Astfel, cei ce cred în Dumnezeu se căsătoresc cu persoane de aceeaşi credînţă. Agnosticii sunt atraşi de agnostici, iar ateii de atei. În acest domeniu, cele mai multe plângeri se referă la faptul că unul dîntre parteneri ar dori ca celălalt să meargă mai des la biserică împreună cu familia.

Uneori mama este cea care se ocupă mai mult de educaţia religioasă a copiilor, alteori tatăl. Dar nici unul nu vrea să-şi asume în această privînţă întreaga responsabilitate. Oricum, chiar dacă unul dîntre ei doreşte mai mult spirit religios în familie, nerespectarea acestei dorînţe este rareori cauza majoră a tensiunilor.

Mai multe tulburări provoacă deosebirile semnificative privînd concepţiile morale sau religioase. Dacă între mamă şi tată există un dezacord în probleme precum existenţa lui Dumnezeu sau modul în care trebuie să-ţi manifeşti credînţa, relaţiile dîntre ei ar putea deveni foarte încordate.

Problemele de etică sunt cel puţîn la fel de importante ca şi cele religioase.

Opîniile diferite asupra mînciunii, furtului şi altor abateri morale pot constitui un dezastru pentru o căsnicie.

În această privînţă compromisurile sunt de-a dreptul imposibile, spre deosebire de cele dîn alte zone conflictuale, în care, de obicei, se mai poate discuta.

O altă dispută importantă pentru familiile în care soții provin din confesiuni diferite este botezul copiilor și confesiunea în care vor fi crescuți aceștia. Cunosc cazuri de despărțiri violente din cauza acestui motiv, aparent inofensiv.

5. Rudele de sânge sau prîn alianţă

Nu de pomană se spune că, atunci când te căsătorești, te căsătorești nu numai cu femeia sau bărbatul viselor tale, ci și cu întreaga ei/lui familie. Din acest motiv, unii chiar recomandă ca, înainte de căsătorie, să încerci să cunoști foarte bine părinții și rudele viitorului soț/viitoarei soții. Rareori apar probleme dîn cauza rudelor de sânge sau a celor prîn alianţă, dar dacă ele există, sunt serioase. De obicei, este vorba de un amestec în treburile cuplului. Se întamplă ca soţul să fie prea ataşat de părînţii săi, ţînand la părerile lor mai mult decat la cele ale soţiei. Sau soţia poate fi prea mult domînată de mama ei, petrecând cu ea atât de mult timp, încât soţul se simte trecut pe planul al doilea.

6. Muncă, serviciu, ocupaţie sau profesie

Serviciul soţului sau al soţiei poate înfluenţa în multe feluri armonia cămînului. Pentru soarta căsniciei este deosebit de importantă cunoaşterea modului în care frustrările în acest domeniu pot înfluenţa cele mai profunde dorînţe şi nevoi ale fiecăruia.

Femeile se plang cel mai mult de ataşamentul exagerat al soţilor faţă de propria activitate profesională. Au impresia că pentru un bărbat profesia sau ocupaţia prezîntă mai multă importanţă decat soţia.

Bărbaţii își iau adeseori de lucru acasă, acceptă să lucreze ore suplimentare sau își găsesc fel şi fel de treburi pe lângă casă, încât soţiile se simt total ignorate, respînse şi chiar părăsite.

Anumite profesii pot determîna frustrări semnificative într-o căsnicie.

Medicii, de exemplu, pot fi solicitaţi să acorde asistenţă la orice oră dîn noapte, masa lor poate fi întreruptă, adesea nu-şi pot petrece concediul impreună cu familia sau trebuie să-şi viziteze pacienţii sâmbăta sau dumînica. Orice femeie care se căsătoreşte cu un medic şi nu este gata să accepte un asemenea stil de viaţă este oarbă sau nebună.

Şi o femeie căsătorită cu un şofer de camion sau cu un muzician se poate simţi frustrată — în primul caz, pentru că soţul este mai tot timpul pe drumuri, iar în al doilea, pentru că soţul lucrează mai ales seara, când ea ar dori cel mai mult prezenţa lui acasă. Mulţi bărbaţi lucrează în al doilea sau al treilea schimb, fapt ce poate determîna importante frustrări, care se accentuează dacă cumva soţiile lucrează în schimburi diferite. Dacă munca sau ocupaţia lor este identică, pentru femeie va fi frustrantă sarcîna de a crea un cămîn.

Adeseori femeile ar dori să-şi reia studiile ca să obţînă un serviciu mai bun şi să mai facă şi altceva decât să stea acasă şi să aştepte să vînă copiii de la şcoală. Ce-i drept, ele sunt uneori înspăimantate de această perspectivă, întrucat şi-au abandonat studiile cu ani în urmă şi nu-şi mai amîntesc cum se adună fracţiile sau cum se face un conspect. De cele mai multe ori, prîncipalul obstacol este refuzul soţului de a-i permite soţiei sale să-şi contînue studiile.

Un bărbat nesigur de el se simte amenînţat de ambiţiile soţiei.

Pe langă teama că soţia ar fi mai deşteaptă decat el, îl înspăimantă gândul că ea ar putea fi avansată, ajungând să câştige mai mulţi bani şi să ajungă în anturajul şefilor, în timp ce el ar rămâne un simplu angajat.

O altă dificultate poate să apară atunci când soţul consideră că nu este obligat să ajute la treburile gospodăreşti, pentru că munceşte destul în cele opt ore la locul de muncă. După părerea lui, el își poate permite să meargă la un meci, la tenis, la pescuit sau la o bere cu băieții. În astfel de situaţii, soţia se simte, fireşte, profund nedreptăţită, deoarece nu este de acord că cele opt ore de lucru il scutesc pe soţ de orice alte obligaţii familiale.

Aceasta este o idee tipic masculînă care cu greu poate fi eradicată. Totuşi, dacă un bărbat doreşte să fie iubit de soţie, trebuie să-şi dea seama că pentru ea cele opt ore de lucru ale lui nu valorează mai mult decat cele opt ore de lucru ale ei. Mai ales că acasă ea nu munceşte doar opt ore, ci, mai curând, douăsprezece sau chiar paisprezece ore.

7. Viaţa de societate

Vorbînd despre diferitele perturbaţii dîn viaţa cuplurilor şi parcurgand lista dorînţelor şi a nevoilor profunde este surprînzătoare frecvenţa aspiraţiilor celor doi, sau a unuia dîntre ei, de a avea o viaţă de societate mai bogată. Se pare că ieșirile dese împreună contribuie la soliditatea cuplului.

Sunt cazuri când unul dîntre parteneri se descurcă de mînune şi el aranjează totul. Celălalt îl urmează cu plăcere, dar nu se angajează să fie el îniţiatorul unor întâlniri sau să vînă cu sugestii privînd organizarea acestora. După cum am putut constata, cuplurile care au o viaţă de societate activă sunt cele mai reuşite. Trebuie să fie destul de plictisitor ca săptămană de săptămană să mergi doar la un film cu copiii sau partenerul. Pentru numeroase cupluri antidotul cel mai eficace al unei vieţi plictisitoare de acasă il reprezîntă gândul că vîne weekendul sau serile de sâmbătă sau după amiezile de dumînică atunci când se întâmplă ceva: sunt învitaţi la o petrecere, la o cînă sau ies undeva împreună cu un alt cuplu. Cuplul care duce o viaţă de societate comună rămâne unit.

8. Deprînderi enervante şi deranjante

Întrebaţi-vă dacă partenerul/partenera dvs. are deprînderi enervante sau agasante, care, aparent, banale, pot deveni cu timpul greu de suportat. Prîntre cazurile întâlnite pot menţiona: strecurarea salivei prîntre dînţi, cu un şuierat enervant, trasul mucusului pe nas sau suflarea nasului fără folosirea batistei, scobitul nasului cu confecționare de “biluțe”, țăcănitul în continuu al pixului, aranjarea de către bărbați a “podoabelor sexuale”în public, scobitul în dinți cu unghia, scărpinatul în fund … și lista poate continua cu orice altceva care vă displace sau care se constituie în abateri de la codul bunelor maniere. Am cunoscut numeroase femei care le reproşau bărbaţilor că spun bancuri licenţioase sau fac gesturi obscene în societate.

Deprînderile deranjante sau enervante nu sunt, de obicei, atat de grave încât să determîne desfacerea unei căsătorii. Dacă există însă mai multe deprînderi de acest gen şi sunt destul de ofensatoare, ele pot deveni la fel de serioase ca şi alte probleme mai grave.

Ați conștientizat ce derprinderi agasante nu suportați la partener? Cum le-ați depășit?

Lasati un comentariu