DE CE NE GRĂBIM SĂ ÎNCEPEM O NOUĂ RELAŢIE DUPĂ O DESPĂRȚIRE?

Bunul simţ ne spune: „Cel mai bun remediu pentru o a scăpa de iubirea trecută dragoste veche este să deschizi uşa unei noi iubiri.” Problema este că, dacă prima dragoste încă trăieşte şi navighează prin memoria noastră conştientă sau inconştientă, achiziţia recentă n-o va afecta în nici un fel, pentru că nu va avea unde sau cum să crească.

Să te grăbeşti să găseşti un înlocuitor pentru a încerca să-ţi linişteşti inima rănită nu poate fi o soluţie. Am văzut-o eșuând de prea multe ori. De ce o facem atunci? Există trei motive:

  1. Necesitatea de a fi iubit(ă),
  2. Toleranţa scăzută la durerea emoţională şi din …
  3. Răzbunare.

1. NECESITATEA DE A FI IUBIT(Ă)

Cei care au nevoie să fie iubiţi pentru ca viaţa lor să aibă sens nu numai că nu simt capabili să renunţe la dragoste atunci când ar trebui s-o facă, dar o şi caută cu orice preţ.

O tânără mi-a spus, plină de durere: „Ce să fac? Sunt şase luni de când nu am pe nimeni.” Ce ar putea să facă? Păi, nimic: să trăiască oricum și să se bucure de viaţă. Cine a spus că dragostea este singura formă de autorealizare?

Dorința de a avea pe cineva împinge milioane de oameni să se lipească de prima persoană care le apare în cale, fără a avea alt motiv decât să-şi calmeze anxietatea.

Rabindranah Tagore spunea că:

Dragostea este ca un fluture: dacă o urmăreşti cu disperare, se îndepărtează; dar dacă stai nemişcat, se aşază pe tine.

Nu se poate să ieşi în căutarea unui partener ca şi cum te-ai duce să cumperi un produs de la magazin şi nici nu te poţi îndrăgosti la comandă. Ce poţi face, însă, este să creezi condiţiile pentru ca iubirea să se manifeste. Cum te poți pregăti pentru următoarea iubire? Organizează-te în interior, înseninează-te şi lasă-ți inima întredeschisă. Dacă vei crea aceste condiţii, vei da peste cineva care merită atunci când te aştepţi mai puţin.

Un punct suplimentar de care trebuie să ţii seama: persoanele care au nevoie de dragoste nu trec neobservate. Nu ştiu dacă acestea emană feromoni, dacă privesc într-un anume fel sau au anumite gesturi, dar se comportă ca şi cum ar avea un semn pe frunte pe care scrie: „Am nevoie urgentă de un partener.”

Acesta este paradoxul: dacă arăţi dorinţa de a-ţi găsi perechea sau pe cineva care să te iubească, cei mai mulți dintre oameni nu se vor apropia de tine pentru că nimeni nu vrea angajamente făcute în pripă, pe fugă (cu excepţia cazului în care vei găsi pe cineva la fel de nerăbdător ca şi tine şi veţi decide să vă uniţi … patologiile).

Tagore avea dreptate.

2. TOLERANȚĂ SCĂZUTĂ LA DUREREA EMOŢIONALĂ

Unele persoane suportă cu stoicism atacurile vieţii, ca şi cum ar fi nişte războinici, dar când vine vorba de dragoste şi de durerile ei, acele persoane devin deosebit de fragile şi sclifosite. Susceptibilitatea aceasta nu se referă la necesitatea de a fi iubit(ă), ci la intoleranţa la durerea emoţională.  Dacă în cazul necesității de a fi iubit(ă), ele caută o „nouă dragoste” care să le calmeze apetitul; în cazul toleranței scăzute la durere emoțională, ele caută o „iubire analgezică” care să le calmeze durerea emoțională.

Hipersensibilitatea la o suferinţă afectivă (de exemplu răcirea iubirii, certuri cu partenerul, gelozie, dependenţa sau frica de a-l pierde pe celălalt) poate merge în orice direcţie. În experienţa mea, am văzut persoane remarcabile în diferite domenii (atât bărbaţi, cât şi femei), inteligente şi pline de succes, chinuite ca nişte copii neajutoraţi de durerea unei iubiri imposibile.

Oamenii care sunt foarte vulnerabili la suferinţa în dragoste încearcă să găsească rapid pe cineva care să le uşureze chinul unei iubiri înrădăcinate.

Un fost client de al meu mi-a spus: „Am întâlnit o femeie minunată, atunci când sunt cu ea, încetez să mă mai gândesc la fosta.” Ceea ce îl atrăgea cel mai mult la ea era puterea narcotică pe care o exercita asupra lui și care îi atenua durerea pierderii persoanei anterioare.

3. RĂZBUNAREA: ATUNCI CÂND UN CUI ÎL ÎNFIGE ŞI MAI ADÂNC PE CELĂLALT

Impulsul de a căuta un înlocuitor afectiv nu numai că este motivat de nevoia de a fi iubit şi de potolirea emoțiilor dureroase; acesta poate fi generat, de asemenea, de răzbunare şi represalii. Avem de a face cu o ajustare emoţională a legii talionului: „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. „Vreau să suferi cât am suferit (sau cât sufăr) și eu.” Pură imaturitate. În dragoste trebuie să ştii să pierzi şi să nu te angajezi în lupte de răzbunare. Aici noul cui face parte dintr-o falsă independenţă şi depăşire a situaţiei pentru că:

dacă eliberarea ar fi fost adevărată, atunci fostul/fosta nu ar mai conta atât de mult şi nu ar mai fi nici o datorie de achitat şi nici ceva de dovedit celuilalt.

Algoritmul în acest caz este următorul: te grăbeşti să te implici într-o nouă relaţie astfel încât el/ea să moară de gelozie şi de furie. Sau cel puțin așa speri tu … Doreşti să-i dai o lecţie şi să-i arăţi că nu este de neînlocuit.

Analizează lucrurile cu calm: chiar crezi că această strategie îi va schimba sentimentele pentru tine şi o va face să alerge înapoi în braţele tale? Şi încă o întrebare: de ce crezi că încă mai are sentimente pentru tine? Cei care sunt dependenţi îşi închipuie (şi cred) că şi fostului partener i se întâmplă acelaşi lucru ca şi lor. Cu toate acestea, datele arată că, în cele mai multe cazuri, celălalt nu are nici cea mai mică idee. Cu alte cuvinte, nu-i pasă de ceea ce se întâmplă cu celălalt. În general, celuilalt nu-i mai pasă de tine de când a luat decizia să se despartă de tine.

Ţine minte acest lucru:

Dacă fostul/fosta consideră că faci parte din trecut, el/ea nu trebuie să mai facă parte din prezentul tău.

De fiecare dată când încerci să atragi atenţia fostului/fostei pentru a te răzbuna, nu faci decât să îl/o implici din nou în viaţa ta şi îţi diminuezi respectul de sine. Vechiul cui pătrunde, astfel, şi mai adânc.

Lasati un comentariu