Valorile sunt cele care definesc o persoană (îmi place mai mult cum sună persoană decât individ), o comunitate, un neam, o țară.
Le povesteam masteranzilor mei de la cursul de Consultanță în afaceri că aceste valori se aseamănă foarte bine cu niște piloni, cu niște stâlpi – precum cei pe care s-a construit Veneția. Cu cât acești stâlpi sunt mai puternici, mai trainici și mai rezistenți, cu atât construcția este mai solidă, mai mareață, mai de durată.
Stâlpul cel mai puternic al construcției spiritului românesc este Eminescu.
Mult timp nu am înțeles cum poate fi un poet acel axis mundi al spatiului românesc. Asta până când Profesorul meu de limbă română (scriu profesor cu litera capitală pentru că a fost un dascăl care a marcat conștiința a multe promoții de elevi) ne-a deschis ochii (mie și colegilor mei) și ne-a arătat că Eminescu nu este mare, neapărat, ca și poet, ci ca jurnalist, ca și conștiință, ca român, ca om.
Nu știu dacă știți, dar, pe timpul lui Ceaușescu au existat imense presiuni internaționale ca opera politică și jurnalistică a lui Eminescu să nu se publice.
Opera sa jurnalistică este atât de actuală încât poate fi publicată și azi fără a se face nici un fel de modificări de conținut (dovadă că cele de dinainte se repetă și azi, și că nu vrem – sau nu suntem lăsați – să învățăm din istorie). Citiți și vă minunați de ceea ce scria Eminescu în editorialele sale de la ziarul „Timpul”:
„Avem de-o parte rasa română, cu trecutul ei, identic în toate ţările pe care le locuieşte, popor cinstit, inimos, capabil de adevăr şi patriotism. Avem apoi, deasupra acestui popor, o pătură superpusă, un fel de sediment de pungaşi şi cocote, răsărită din amestecul scursurilor orientale şi a celor occidentale, incapabilă de adevăr şi de patriotism.” („Timpul”, 29 iulie 1881);
„Avem de-acum înainte dominaţia banului internaţional, o domnie străină, impusă de străini.” („Timpul”, 20 februarie 1879);
„Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.” („Timpul”, 18 aprilie 1879);
„Oamenii care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe stradă, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie.” („Timpul”, 3 mai 1879);
Eram la Iași în vara lui 2015 când, plimbându-mă prin Parcul Copou, am participat la o “seară Eminescu” lângă Teiul geniului poporului român. Și nu mică mi-a fost surpriza să aud o mărturie a unuia dintre oamenii de cultură de la revista „Timpul” (nu mai țin minte dacă era Ștefan Afloroaei sau George Bondor – să mă ierte domniile lor) care spunea că, după 1989, au folosit multe dintre articolele scrise de Eminescu drept editoriale pentru revistă din simplul motiv că erau atât de actuale față de ceea ce se întâmpla în țară. (De altfel, cei de la Timpul au și realizat o ediție integrală și pe tematici a operelor politice ale lui Eminescu.)
Faptul că Eminescu este coloana vertebrală a acestui neam o arată și atacurile sălbatice la opera sa și la persoana sa care nu au încetat nici dupa 1989.
Nu v-ați pus niciodată întrebarea: „De ce atâta ură pe Eminescu”?
Moartea „românului absolut” – așa cum il numea Noica – a fost mistificată și banalizată.
Eminescu nu a fost nebun și nici nu a avut sifilis, așa cum au dorit să-l mânjească și să-l denigreze dușmanii acestui neam. Eminescu a fost un caz tipic de asasinat politic.
Toată povestea cu sifilisul și nebunia sa reprezintă un caz clasic de manipulare. (Apropos de asta, chiar am în plan să fac un curs despre manipulare și persuasiune, care nu sunt decât două fațete ale unuia și același lucru).
Faptul că s-a început (și se continuă) cu denigrarea lui Eminescu, iar apoi s-a trecut la denigrarea lui Creangă (un curvar – după cum vor să-l eticheteze cozile de topor ale acestui neam), a lui Ștefan cel Mare (alt așa-zis curvar), a lui Mihai Viteazul (un aventurier), Decebal (psihopat cu tendințe suicide) etc. arată caracterul conștient, intenționat și concertat al distrugerii tuturor valorilor românești. Mass media și librăriile din țară sunt pline de astfel de articole sau cărți denigratoare. Însă să nu uităm cine sunt stăpânii mass mediei din România! Verificați și veți înțelege de unde vin aceste atacuri.
Care este scopul acestor campanii neostenite? Raspunsul este simplu:
Distruge valorile unui popor și poți să faci cu acesta orice vrei.
Ghandi o spunea și mai frumos, creionând întregul proces al manipulării:
“Your beliefs become your thoughts,
Your thoughts become your words,
Your words become your actions,
Your actions become your habits,
Your habits become your values,
Your values become your destiny.”
0 Comments