DESPRE JUDECAREA ȘI OSÂNDIREA CELORLALȚI

Vă spuneam mai deunăzi să nu judecați pe ceilalți, indiferent dacă vă sunt apropiați (prieteni, amici, rude, cunoscuți) sau nu.

“Ia uite-l și pe ăsta cum merge!” sau “Ia uite-o și pe aia cum s-a îmbrăcat!” – sunt exemple comune de judecați pe care le facem aproape instantaneu. Asta nu înseamnă să nu ai opinii sau sa nu îți exprimi argumentat susținerea pentru un concept, o idee, o cauză. Atunci când spun “nu judecați”, mă refer la persoane, iar nu la fapte. Nu judecați pe oamenii cu care veniți în contact. Nu mă refer la a nu evalua persoana din fața voastră, ci a nu-i pune etichete, a n-o bârfi, a n-o jigni.

În primul rând,

nu poți să judeci pe cineva pentru că nu știi toată povestea.

Nu ai toate informațiile, nu ai toate detaliile. Nu știi ce a fost înainte. Nu știi de ce are un anumit comportament. Nu știi de ce a luat decizia respectivă. Nu știi între ce a fost pus să aleagă, nu știi opțiunile pe care le-a avut la momentul respectiv. Ca urmare,

orice fel de astfel de judecată este pur subiectivă, falsă și inutilă atât timp cât orice detaliu în plus o poate schimba fundamental.

În al doilea rând, trebuie să te întrebi:

cine ești tu de ai ajuns să judeci pe cel de lângă tine?

  • Ai tu o măsură atât de înaltă de pregătire, trăire și simțire la care ai ajuns încât să judeci pe ceilalți?
  • Ai tu o măsură atât de înaltă de apreciere, evaluare și cântărire a persoanei respective?
  • Te consideri cu mult mai bun decât persoana pe care o judeci?
  • Ești o persoană perfectă?
  • Nu ai nimic de reproșat și îndreptat la tine?

Dacă ai răspuns “da” măcar la una dintre aceste întrebări, atunci ești într-o mare înșelare. Nimeni dintre noi nu este perfect.

Atunci când li s-a spus să ia piatra și să arunce în femeia păcătoasă cel care este fără de păcat, nimeni nu a mai îndrăznit să facă acest lucru. Și asta pentru că au conștientizat că fiecare dintre ei – de fapt, fiecare dintre noi (cei cărora ne place să dăm cu pietre) – avea lipsuri, avea ceva de îndreptat la propria persoană.

De aici și îndemnul de a te uita mai întâi la tine.

Judecă-te mai întâi pe tine. Vezi ceea ce trebuie îndreptat la tine, îndreaptă și, apoi, judecă-i pe ceilalți.

Vă spun eu că dacă faceți asta, n-o să apucați să-i mai judecați pe ceilalți.

În al treilea rând, viața are un mod foarte frumos de a ne smeri în momentul în care judecăm pe celălalt. Ne arată adevărata noastră măsura.

Viața ne smerește, ne pune la încercare, punându-ne în fața același păcat pe care îl judecăm la cealaltă persoană.

De exemplu: judeci colegul de serviciu că nu știe să se îmbrace la modă, imediat viața vine și te strâmtorează la bani (trebuie să-ți ajuti părinții cu o sumă mai mare de bani din diverse motive, pierzi niște bani, rămâi fără serviciu etc.), nu poți să-ți mai cumperi hainele alea cu care te mândreai că erai la modă și realizezi că, de fapt, și tu arăți cam cum arăta colegul respectiv pe care îl judecai. Realizezi, de fapt, că lipsa banilor (și nu lipsa simțului estetic) o făceau pe persoana respectivă să se îmbrace așa.

Să luăm încă un exemplu: judeci pe vecina de palier că ce caracter ușuratic are de s-a incurcat cu un alt bărbat decât cel legitim, atunci în curând o să apară o ispită de același fel și pentru tine in care, de cele mai multe ori, o să cazi. Mai există și lecția ca vecina ta să-și dea seama de greșeala pe care a făcut-o, să-i pară rău și să revină la soț, în schimb ce tu s-ar putea să rămâi căzută în greșeală și să nu mai vrei să te intoarci.

Și iată cum viața te lecuiește de a mai judeca. Iar asta pentru ca să ne arate că nu suntem mai breji decât persoana pe care o judecăm, că putem și noi cădea în același păcat pe care îl judecăm, că suntem și noi oameni și că judecata și schimbarea lumii trebuie să înceapă cu noi.

Ca urmare:

nu judecați, dacă nu vreți să fiți judecați pentru că de fiecare dată când judecați, veți avea parte de încercări, isipite, teste exact pe același teme, păcate, lipsuri pe care le judecați la ceilalți.

Vă spun eu: de cele mai multe ori (dacă nu, cumva, de fiecare dată) n-o să reușiți să le faceți față. Și veți conțtientiza cât de greu este să le faceți față. Veți conștientiza cât de multe lipsuri aveți și voi. Veți conștientiza că schimbarea trebuie să pornească de la fiecare dintre noi.

Veți realiza că nu trebuie să judecați pe nimeni. Ci numai pe voi înșivă.

Pentru că schimbarea începe cu fiecare dintre noi …

(Mâine o să vă spun un truc simplu prin care să vă îndepărtați mintea din a-i judeca pe ceilalți),

Lasati un comentariu