MĂ POTRIVESC CU PERSOANA DE LÂNGĂ MINE?

Dacă mi s-ar cere să identific cea mai frecventă şi profundă cauză a eşecului unei căsătorii sau a unei relații de cuplu aș spune că oamenii ajung în impas, se simt infrânţi şi disperaţi atunci când nu sesizează cât de important este pentru ei să-şi găsească întotdeauna o satisfacţie – oricât de mică – în relaţia lor.

Într-o căsnicie sau într-o relaţie de cuplu nefericirea apare, de cele mai multe ori, din cauză că unul dintre parteneri (sau chiar amândoi) îşi impune un sacrificiu prea mare.

Or, prin neluarea în seamă a propriilor noastre dorinţe şi nevoi, facem un rău nu numai nouă înşine, ci şi persoanei de lângă noi și copiilor noștri.

Femeia a fost învăţată, în general, să se supună voinţei bărbatului şi să considere preocupările acestuia prioritare faţă de ale ei. Ca urmare, ea se subordonează intereselor bărbatului, ceea ce în căsnicie va atrage după sine apariţia inevitabilă a unui antagonism între cei doi.

Exemplul cel mai elocvent este însuşi dragostea trupească. Dacă femeia se concentrează tot timpul doar asupra plăcerii partenerului, atunci, probabil, nu va atinge plăcerea sexuală. În schimb, dacă va şti să se concentreze asupra plăcerii sexuale a amândurora, totul va funcţiona excelent.

De obicei, la bărbat lucrurile se întâmplă invers: el se concentrează mai mult pe plăcerea proprie și mai puțin pe cea a partenerei – lucru care, de cele mai multe ori, duce la satisfacerea unei plăceri personale în detrimentul celei de cuplu.

Cu alte cuvinte, faptul că bărbatul termină mai repede actul sexual, fără a se preocupa de plăcerea resimțită de femeie, nu face decât să-i dea partenerei sale senzația de “obiect de consum” și nicidecum de persoană iubită.

În loc să-şi asigure unul altuia plăcerea și bucuria întâlnirii trupești, ceea ce contribuie in mod real la consolidarea dragostei, ei mai degrabă construiesc o relație în care unul dintre ei se sacrifică de dragul celuilalt. Ori femeia își sacrifică orgasmul pentru ca iubitul ei să se simtă bine (cazul cel mai frecvent), ori bărbatul își sacrifică libidoul de dragul de a menaja partenera obosită de grijile zilnice, ale serviciului și ale casei. Unele cupluri pot ajunge la o rutină a întâlnirii trupești în care dragostea se transformă în descărcare lunară pe principiul “do-ut-des”. În astfel de situații orice relaţie işi va pierde echilibrul şi se va altera dacă unul dintre parteneri dă prea mult și primeşte prea puțin.

Desigur, pentru cei care se deosebesc mult unul de celălalt în probleme fundamentale, o convieţuire fericită va fi aproape imposibilă. Nici nu s-ar putea altfel. Pană la urmă, ne simţim bine cu persoane care, într-o măsură mai mare sau mai mică, sunt asemenea nouă, gândesc asemănător nouă, au aceleaşi preferinţe în privinţa petrecerii timpului liber, în gastronomie, în politică etc.

De aceea, este extrem de important ca, înainte de a te îndrăgosti/căsători să analizezi gradul de compatibilitate dintre tine şi celălalt.

Există două tipuri esențiale de nepotrivire: cea de origine emoțională şi cea esenţială.

Vorbim de incompatibilitate emoțională atunci când doi oameni, care altfel par făcuţi unul pentru celălalt, din cauza unor dificultăţi emoţionale trecătoare, nu se mai înţeleg.

În asemenea cazuri, dacă sunt soluţionate problemele emoţionale, lucrurile revin la normal.

În cazul incompatibilităţii esenţiale, diferenţa de valori dintre parteneri este atat de pregnantă încât o coexistenţă paşnică este aproape de neconceput.

De exemplu, o persoană foarte religioasă va fi, probabil, extrem de nefericită alături de un ateu. O amică era foarte îndrăgostită de un bărbat şi ar fi vrut să se căsătorească cu acesta, însă el nu era creştin, iar ea nu putea concepe viaţa alături de o persoană care nu era creștină. Era o incompatibilitate esenţială şi i-am înţeles decizia.

Incompatibilitatea esenţială se poate manifesta şi in alte forme. Ea poate viza, de exemplu, modul de educare a copiilor (mai sever sau mai indulgent). cheltuirea sau economisirea banilor, frecvenţa actului sexual (de două ori pe zi sau de două ori pe lună), dezvoltarea personală. Din cauza unor valori diferite, aceste incompatibilităţi devin extrem de importante și pot genera scene penibile în familie sau chiar perturbări profunde.

Faptul că doi oameni abordează într-un mod diferit aceleaşi probleme se explică, in principal, prin educaţia lor.

Mediul familial are un rol mult mai important decât credem noi în determinarea comportamentului şi a modului de a gândi al unei persoane.

Am întâlnit foarte multe persoane care au trecut prin crize mai mari sau mai mici în relația de cuplu tocmai pentru că nu au luat în considerare mediul social şi cultural al partenerilor lor atunci când au intrat în relația respectivă.

Este grăitor exemplul unei femei care a fost foarte neplăcut surprinsă să constate că soţul ei nu are nici un fel de ambiţii, stă ore în şir în fața televizorului, nu se ocupă aproape deloc de copii şi de problemele casei, în schimb se duce cu regularitate la pescuit. Soțul a fost crescut într-o familie în care tatăl, după ce venea de la slujbă şi se odihnea, îşi separa viaţa socială de cea a soţiei. De ce s-ar fi comportat altfel soţul clientei mele? Dacă ea s-ar fi interesat, cât de puţin, de mediul în care a crescut soţul ei, ar fi putut prevedea cu destulă exactitate cum se va comporta el ca soţ.

Iată de ce consider că este important ca să vizitezi și familia celuilalt și să petreci o bună bucată de timp în mijlocul familiei celeilalte persoane.

Vei avea astfel posibilitatea de a observa cum se comportă cei din familia respectivă unul cu celălalt, care este părerea lor despre politică şi religie, în ce fel abordează problema banilor, dacă se ceartă sau, dimpotrivă, discută lucrurile cu calm.

Nimeni nu trebuie să fie atât de naiv încât să presupună că viitorul soţ sau viitoarea soţie se va manifesta altfel decât erau obişnuiţi să o facă în familia din care provin. Oamenii se poartă aşa cum au fost educaţi.

Desigur, pe parcurs ei se pot schimba. Dar aceasta implică un număr de ani.

Putem fi siguri că preceptele filosofice privind stilul de viaţă, precum şi temperamentul, aduse de partener din propria familie se vor implanta pentru mulţi ani in viaţa comună a noilor căsătoriţi.